KorAP: Find »[drukola/base=ciudat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...415 416 417 ...540 >

13,496 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

destul de interesante, în sfârșit, amândoi dornici să înfiripe o conversație. Dacă fiecare ar fi știut prin ce este demn de remarcat celălalt în momentul respectiv, ar fi fost cu siguranță foarte uimiți de faptul că întâmplarea îi plasase atât de ciudat față în față, în acel compartiment de clasa a treia al trenului care circula pe ruta Varșovia-Petersburg. Unul dintre ei era scund, de vreo douăzeci și șapte de ani, cu părul cârlionțat și aproape negru, cu ochi cenușii, mici, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ani, mai degrabă înalt decât scund, foarte blond, cu părul des, cu obrajii supți, cu o bărbuță ușoară, ascuțită, aproape colilie. Ochii îi avea mari, albaștri și ficși; în privirea lor era ceva blajin, dar apăsător, ceva plin de acea ciudată expresie, datorită căreia unii își dau seama de la prima vedere că persoana suferă de epilepsie. De altminteri, fața tânărului era plăcută, fină și uscățivă, dar fără culoare și acum chiar învinețită de frig. În mâini i se bălăngănea o bocceluță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
absoluta desconsiderație, față de caracterul deplasat și inutil al unora dintre întrebări. Răspunzând, îi spuse, printre altele, că, într-adevăr, a lipsit mult din Rusia, peste patru ani, că a fost expediat în străinătate pe caz de boală, din pricina unei maladii ciudate de nervi, cum ar fi epilepsia sau coreea, manifestată prin tremurături și convulsii. Auzind toate acestea, negriciosul zâmbi de câteva ori și râse cu poftă când, la întrebarea: „Și v-au vindecat?“, blondul îi răspunse că „nu, nu l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu le contrazică și să cedeze. Ce-i drept, adeseori temperamentul ei nu dădea ascultare și nu se supunea deciziilor prudenței; din an în an, Lizaveta Prokofievna devenea tot mai capricioasă și mai intolerantă, se transformase chiar într-o persoană ciudată, însă cum avea mereu la îndemână un soț foarte supus și dresat, de obicei pe capul acestuia își vărsa tot năduful, după care în familie se reinstaura armonia și toate mergeau cum nu se putea mai bine. De altminteri, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se va desfășura cu repeziciune, pentru că se vor apuca de ea cu plăcere, lăsând deoparte capriciile și pretențiile prea mari; părinților nu le-ar mai rămâne decât să urmărească fără preget, din umbră, ca nu cumva să apară vreo alegere ciudată sau vreo preferință nefirească, iar apoi, sesizând momentul potrivit, să le ajute deodată cu toate puterile, dând direcția necesară prin toată influența lor. În sfârșit, trebuia ținut cont și de faptul că de la an la an averea și importanța lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dar nu fusese în stare să vadă nimic. Ce-i drept, contează mult și momentul când, de ambele părți, lăuntric și subit, are loc o cotitură. De altminteri, își amintea că și altădată existaseră clipe când îi treceau uneori gânduri ciudate prin minte, cum ar fi de pildă clipele când privea acești ochi: parcă presimțea în ei o beznă profundă și tainică. Privirea îndreptată spre el părea că-l pune în fața unei enigme. În ultimii doi ani se mirase adeseori de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Filippovna. Câtva timp, în primii doi ani, avusese bănuiala că Nastasia Filippovna ar vrea să se mărite cu el, dar tace, împinsă de orgoliul ei neobișnuit, și așteaptă cu tenacitate ca el să-i ceară mâna. Pretenția ar fi fost ciudată; Afanasi Ivanovici se încrunta și cădea greu pe gânduri. Spre marea și (astfel e alcătuită inima omului!) întrucâtva neplăcuta lui uimire, în urma unei întâmplări neașteptate, s-a convins că se înșală și că o eventuală cerere în căsătorie i-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Epancin. Concomitent, foarte ușor și fără nici o dificultate, făcuse cunoștință cu ea și un tânăr funcționar, Ferdâșcenko după numele de familie, un măscărici foarte ordinar și obraznic, care o făcea pe spiritualul și era cam bețiv. Mai cunoștea un tânăr ciudat, cu numele de Ptițân, modest, punctual și îngrijit îmbrăcat, ridicat din sărăcie și ajuns cămătar. În sfârșit, făcuse cunoștință cu ea și Gavrila Ardalionovici. Toate acestea sfârșiră prin a-i aduce Nastasiei Filippovna o faimă ciudată: toți știau de frumusețea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Mai cunoștea un tânăr ciudat, cu numele de Ptițân, modest, punctual și îngrijit îmbrăcat, ridicat din sărăcie și ajuns cămătar. În sfârșit, făcuse cunoștință cu ea și Gavrila Ardalionovici. Toate acestea sfârșiră prin a-i aduce Nastasiei Filippovna o faimă ciudată: toți știau de frumusețea ei, dar numai atât; nimeni nu se putea lăuda cu nimic, nimeni nu putea povesti nimic. Reputația, educația ei, manierele elegante, spiritul îi permiseră lui Afanasi Ivanovici să-și facă un anume plan definitiv. Tocmai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vrea să accepte ideea că el, Toțki, este capabil și de altceva în afară de egoism și de dorința de a-și aranja ursita, că îi dorește măcar puțin bine și ei, atunci ar înțelege că de mult lui i se pare ciudată și îi e greu să vadă singurătatea ei; că la mijloc nu-i decât o beznă vagă, o neîncredere completă în înnoirea vieții, care ar putea renaște atât de minunat prin dragoste și familie, căpătându-și astfel un nou țel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prindea iarăși curaj și sufletul parcă îi învia; de pildă, se simțise foarte ușurat când Nastasia Filippovna, în sfârșit, le promise celor doi prieteni că în seara zilei ei de naștere își va spune ultimul cuvânt. În schimb, cel mai ciudat și incredibil zvon, care îl privea pe însuși respectabilul Ivan Feodorovici, se dovedea - vai! - din ce în ce mai adevărat. Aici totul părea la prima vedere curată aiureală. Era greu de crezut că Ivan Feodorovici, ajuns la o vârstă atât de respectabilă, posesor al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
imediat m-am convins că măgarul e un animal foarte folositor, muncitor, puternic, răbdător, ieftin, viguros; și datorită acestui măgar, Elveția întreagă a început deodată să-mi placă, așa că fosta tristețe mi-a trecut cu totul. — Toate acestea sunt foarte ciudate, dar pe măgar îl putem și lăsa deoparte; să schimbăm subiectul. De ce râzi, Aglaia? Dar tu, Adelaida? Prințul a povestit excelent despre măgar. L-a văzut cu ochii lui, dar tu ce-ai văzut? Tu n-ai fost în străinătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mărunțiș. Și nu avea cu cine sta de vorbă, doar cu un păianjen și cu copacul ce-i crescuse în dreptul ferestrei... Dar mai bine vă povestesc despre altă întâlnire a mea cu un om. Aici a fost o împrejurare foarte ciudată, ciudată prin faptul că asemenea cazuri sunt foarte rare. Acest om, împreună cu alții, a fost dus la eșafod și i s-a citit sentința de condamnare la moarte prin împușcare, pentru o crimă politică. Peste vreo douăzeci de minute i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Și nu avea cu cine sta de vorbă, doar cu un păianjen și cu copacul ce-i crescuse în dreptul ferestrei... Dar mai bine vă povestesc despre altă întâlnire a mea cu un om. Aici a fost o împrejurare foarte ciudată, ciudată prin faptul că asemenea cazuri sunt foarte rare. Acest om, împreună cu alții, a fost dus la eșafod și i s-a citit sentința de condamnare la moarte prin împușcare, pentru o crimă politică. Peste vreo douăzeci de minute i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
împăcasem oarecum cu Thibaut și cu pastorul. În schimb, Schneider îmi vorbea mult și se contrazicea cu mine asupra „sistemului“ meu dăunător în purtarea față de copii. Care sistem? În sfârșit, Schneider mi-a împărtășit o idee de-a lui, foarte ciudată - era chiar înaintea plecării mele: mi-a spus că s-a convins pe deplin că eu însumi sunt cu desăvârșire copil, copil, adică, pe de-a-ntregul și că numai la chip și statură par a fi adult, dar că prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și le-am pomenit de portret, se gândea prințul în sinea lui, intrând în birou și simțind o oarecare remușcare. Dar... poate că am făcut bine, lăsând să mă ia gura pe dinainte...“ Începuse să-i dea ghes o idee ciudată, de altfel încă insuficient de clară. Gavrila Ardalionovici încă mai era în birou, cufundat în hârtiile sale. Se vede treaba că nu lua degeaba leafă de la societatea pe acțiuni. Rămase perplex când prințul îi ceru portretul și îi povesti în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
știu... Se fâstâci și nu continuă; lua parcă o hotărâre și lupta cu sine însuși. Prințul aștepta în tăcere. Ganea îl fixă încă o dată cu o privire iscoditoare, atentă. — Prințe, începu el din nou, acolo pe mine... datorită unei împrejurări absolut ciudate și ridicole... de care nu am nici o vină, ei bine, într-un cuvânt, n-are rost să vă spun despre ce-i vorba, deci, acolo, mi se pare că doamna și domnișoarele sunt puțin supărate pe mine, așa că de câtva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se repezise spre ea cât îl țineau picioarele. Ce-i cu fața asta nedumerită la dumneata? Prezintă-mă, te rog... Pierdut de tot, Ganea i-o prezentă mai întâi Variei și amândouă femeile, înainte de a-și întinde mâna, făcură un ciudat schimb de priviri. Ce-i drept, Nastasia Filippovna râdea și se ascundea îndărătul unei măști de veselie; însă Varia nu voia să se prefacă și o fixa cu o privire încruntată; pe chipul ei nu se arăta nici măcar umbra zâmbetului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oameni și că alții continuă încă să intre. Câteva glasuri vorbeau și exclamau simultan; rumoare de voci și strigăte răsunau și pe casa scării, semn că ușa de la intrare nu fusese închisă. Vizita se dovedea a fi din cale-afară de ciudată. Toți se uitau unii la alții; Ganea se repezi în sală, dar acolo apucaseră să intre câțiva inși. A, iată-l și pe Iuda! strigă o voce pe care prințul o cunoștea. Salut, Ganka, ticălosule! — El, chiar el este! ținu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mâna rămasă liberă, în ultimul hal de turbare fiind, îi trase prințului o palmă cât putu de tare. — Ah! gemu Kolea, plesnind din mâini. Ah, Dumnezeule! Se auziră exclamații din toate părțile. Prințul se albi la față. Cu o privire ciudată și plină de reproș, se uită drept în ochii lui Ganea; buzele îi tremurau și se străduiau să spună ceva; un zâmbet ciudat și cu desăvârșire nepotrivit le schimonosea. — Da, pe mine mă puteți lovi... dar pe ea... oricum n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mâini. Ah, Dumnezeule! Se auziră exclamații din toate părțile. Prințul se albi la față. Cu o privire ciudată și plină de reproș, se uită drept în ochii lui Ganea; buzele îi tremurau și se străduiau să spună ceva; un zâmbet ciudat și cu desăvârșire nepotrivit le schimonosea. — Da, pe mine mă puteți lovi... dar pe ea... oricum n-o să vă las!... spuse el încet, în cele din urmă; însă nu mai rezistă, îi eliberă mâna lui Ganea, își acoperi fața cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Afanasi Ivanovici ar fi fost foarte satisfăcut de asta. Spre asemenea rezultate înclinase inițial întreaga educație a Nastasiei Filippovna pe baza programei concepute de Toțki, care, în acest domeniu, era un om foarte versat; dar, vai! rezultatele s-au dovedit ciudate. Cu toate acestea, în ființa Nastasiei Filippovna exista și persista ceva care, uneori, chiar pe Afanasi Ivanovici îl uimea printr-o neobișnuită și atrăgătoare originalitate, printr-o anume forță, ceva care îl mai încânta câteodată și acum, când se spulberaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Atunci Ganea, pe un ton sec, reținut, dar absolut sincer, povesti toată întâmplarea, povesti și cum se dusese apoi să-și ceară scuze de la prinț. Relatând incidentul, își exprimă cu înflăcărare părerea că, Dumnezeu știe de ce, din motive cu desăvârșire ciudate, s-a spus că prințul e idiot, „că, după părerea lui, lucrurile stau exact invers și că, fără îndoială, prințul e un om care știe ce vrea“. Nastasia Filippovna ascultase această caracterizare cu multă atenție și îl urmărise curioasă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îmbrăcată, dar neobișnuit de tăcută), nu numai că nu puteau înviora cât de cât discuția, dar uneori nici nu știau ce să spună. Așa că apariția prințului fu chiar cât se poate de potrivită. Anunțarea lui provocă nedumerire și câteva zâmbete ciudate, mai ales când, după figura uimită a Nastasiei Filippovna, toți își dădură seama că acesteia nici prin cap nu-i trecuse să-l invite. Dar, după primele clipe de surpriză, Nastasia Filippovna se arătă deodată atât de bucuroasă, încât majoritatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Am dorit foarte mult să vin la dumneavoastră... eu... iertați-mă... Nu-mi cereți iertare, spuse Nastasia Filippovna zâmbind. Așa s-ar pierde toată ciudățenia și originalitatea vizitei. Deci e adevărat ce se zice despre dumneavoastră, că sunteți un om ciudat. Vreți să spuneți că mă considerați perfecțiunea întruchipată, da? — Da. — Chiar dacă sunteți un maestru al ghicitului, acum vă înșelați. Chiar astăzi vă voi aduce aminte de asta. Îl prezentă pe prinț musafirilor, dintre care mai mult de jumătate îl cunoșteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]