10,875 matches
-
1967 la prima sa ediție. Cel de-al treilea roman al lui Vargas Llosa închide ceea ce mulți critici consideră a fi cel mai valoros ciclu narativ al său. Publicat inițial într-o ediție în patru volume, "Conversación en la Catedral" ("Conversație la Catedrală"), 1969) a fost prima incercare a lui Vargas Llosa de a scrie un „roman total”, adică o încercare de a ficționaliza toate nivelurile unei societăți oarecare și reflecțiile ei pe anumite paliere ale realității perceptive. Romanul e o
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
este construită în jurul a două axe, poveștile lui Santiago Zavala și respectiv Ambrosio; primul este fiul unui ministru, cel de-al doilea este șoferul său. O întâlnire întâmplătoare într-un loc extrem de banal, un adăpost pentru câini, conduce la o conversație în urma căreia Zavala va afla adevărul despre implicarea tatălui său în comiterea unei crime împotriva unei figuri notorii din lumea ascunsă, interlopă, a societății peruviene, și amestecul politicianului în afacerile necurate ale dictatorului. După acest roman foarte serios Vargas Llosa
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
obligatoriu pentru producțiile din perioada proletcultistă). Alte scrieri se apropie de literatura absurdă, discursul fiind alterat prin mijloace corespunzătoare; în acest sens, criticul Marian Popa remarcă: „"[Pancu-Iași] are capacitatea de a deplasa banalul în zona neobișnuitului, spontaneitatea povestitorului înclinat către conversația familiară și digresia, asociația neașteptată, uneori absurdă."” O colecție de povestiri în tonuri absurde (preferate pentru independența față de contextul istoric) este "Pere alese" (1981, 1991), culeasă de către Alexandru Pancu, fiul scriitorului. Pancu-Iași revenea adesea asupra prozelor sale; dată fiind frecvența
Octav Pancu-Iași () [Corola-website/Science/299633_a_300962]
-
pleacă din nou în străinătate pentru a sta de vorbă cu cei mai de seamă pedagogi ai Europei și se reîntoarce hotărât să procedeze în alt chip, întemeindu-și un sistem propriu de educație liberă, „ce avea la bază metoda conversației libere cu școlarii”. În scopul răspândirii principiilor sale pedagogice, Tolstoi înființează revista "„Iasnaia Poliana”", având drept colaboratori pe învățătorii școlilor din împrejurimi. Munca pedagogică îl captivează pe scriitor care are prilejul să cunoască îndeaproape copiii de țărani, înzestrați cu aptitudini
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
a avut permisiunea să se alăture membrilor comisiei sovietice. În particular, primul ministru britanic Winston Churchill a admis că este aproape sigur că atrocitățile au fost comise de sovietici. Conform notelor luate de contele Raczyński, Churchill a admis în timpul unei conversații cu Sikorski pe 15 aprilie: "„Vai, dezvăluirile germanilor sunt probabil adevărate. Bolșevicii pot fi foarte cruzi”". Totuși, după numai 9 zile, pe 24 aprilie, Churchill îi asigura pe ruși: "„În mod sigur ne vom opune cu vigoare oricărei 'investigații' a
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
și Gaius, iubitori și protectori ai literelor), cunoscută mai târziu ca ""Ars poetica"" ("Artă poetică"). Fără a avea pretenția de a redacta un tratat de poetică după toate regulile, Horațiu își exprimă clar în 476 de versuri, sub forma unei conversații prietenești cu Pisonii, ideile sale referitoare la problemele scrierii operelor literare. Această operă a exercitat o deosebită influență asupra posterității, până în timpurile moderne. Astfel Nicolas Boileau-Despréaux, poet și critic literar francez, sintetizează în ""Art poétique"" 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
a citat versuri și titluri de melodii ale trupei în "În mare parte inofensiv" și "Dirk Gently's Holistic Detective Agency", în ultima întâlnindu-se următorul schimb de replici: Adams repetă acest lucru și în "The Salmon of Doubt". O conversație care are loc în capitolul 3 între Kate și Dirk cuprinde următorul schimb de replici: Luate împreună, cele două replici formează un citat din melodia "Norwegian Wood (This Bird Has Flown)" de pe albumul "Rubber Soul". Împreună cu Steve Meretzky de la Infocom
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
de curentul filosofilor de la Cambridge (mai ales, de orientarea lui Bertrand Russell). Aceștia abordau limbajul pornind de la logică și erau obsedați de ideea utopică a unei limbi ideale. Prin comparație, meritul lui Austin constă tocmai în analiza limbajului curent, al conversației curente. Este unul dintre fondatorii unei noi științe lingvistice, pragmatica. Moartea prematură a lui Austin, survenită în 1960, reprezintă o mare pierdere pentru filosofia limbajului.
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
din 1980, de la Moscova. El a descris intervenția sovietică în Afganistan ca fiind „cea mai gravă amenințare pentru pace de la cel de-al Doilea Război Mondial". În ianuarie 1977, cu patru ani înainte de a deveni președinte, Ronald Reagan, într-o conversație cu Richard V. Allen, a declarat, fără menajamente, că așteptările sale de bază în legătură cu Războiul Rece sunt: „Ideea mea despre politica americană față de Uniunea Sovietică este simplă, iar unii ar spune simplistă," a spus el. Această idee este următoarea: Noi
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
Membru corespondent al Academia Nacional de Ciencias din Buenos Aires, Argentina A semnat circa 200 de studii, eseuri, cronici literare, publicate in revistele "Apostrof, Archaeus, Art-Panorama, Bachelardiana (Franța), Cahiers roumains d’études littéraires, Caietele Echinox, Clouds Magazine (SUA), Contrafort (Moldova), Contrapunct, Conversația, Cuvântul, Discobolul, Echinox, El imaginario en el mito clasico (Argentina), Épistemocritique (Franța), Euphorion, Euresis, Familia, Graphé (Franța), Idei în dialog, Iris (Franța), Journal for the Studies of Religions and Ideologies, Jurnalul literar, Metabasis (Italia), Minerva, Monitor ZSA (Slovenia), Observator cultural
Corin Braga () [Corola-website/Science/299177_a_300506]
-
din București, cu teza „"Valențele estetice ale anamorfozei logice"” (1992), conducător științific fiind profesorul Ion Ianoși. O culegere lirica, "Poèmes sans vergogne", i-a apărut în 2005 în Franța, la Editură „Le Temps qu’îl Fait“. A publicat, sub titlul "Conversații cu..." (2004 și 2006), două volume de interviuri cu personalități ale vieții intelectuale românești. A gîndit și alcătuit mai multe volume tematice de confesiuni ("În lumea taților", 2004; "Cele 10 porunci", 2007; "Scriitorul și trupul său", 2007). A prefațat și
Marta Petreu () [Corola-website/Science/299155_a_300484]
-
fi completate prin întrebări auxiliare, spontane, enunțate după cerințele dialogului și calitatea răspunsului. Astfel, aceste verigi vor constitui un lanț. De multe ori dacă prima întrebare este bine aleasă, dacă este adecvată la temperamentul interlocutorului, succesul interviului este asigurat. Începând conversația, întrebările își vor urma planul logic fie că jurnalistul va ține cont de contextul răspunsurilor în formarea următoarei întrebări, fie că le va formula independent de răspunsurile anterioare. Tehnica înlănțuirilor logice asigură un dialog viu, de la egal la egal, într-
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
Geoffrey Chaucer, Niccolò Machiavelli și Miguel de Cervantes - cu apariția "romanului" așa cum îl știm astăzi. "Romanul" timpuriu era la bază orice poveste spusă pentru întâmplările sale spectaculoase și revelatoare. Mediul original - care continua să existe cu organizările tematice tipice - era conversația antrenantă. Poveștile cu incidente grave puteau fi folosite ca și lecții de morală. Colecțiile de exemple au ușurat munca predicatorilor, care aveau nevoie de astfel de pilde. O fabulă putea prezenta o concluzie morală; același lucuru îl putea face și
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
povești drastice: povești despre infidelități “ingenioase”, despre sclivisiții înțelepți și caraghioși contra grupurilor sociale detestate (sau despre povestitorii rivali). Mare parte a speciei originale este încă vie în glumele scurte spuse în viața de zi cu zi pentru a înveseli conversația. Creațiile artistice includeau povestiri în ramă: situații în care o serie de povești erau spuse ipotetic. Ele se bucurau de un spectru larg de gusturi și specii. "Poveștile din Canterbury" constituie un exemplu clasic, cu povestitorii lor nobili, iubitori ai
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
al posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă, scriitorul este actualmente cunoscut mai ales pentru cele două lucrări, "Enciclopedia Imnurilor de Stat ale țărilor lumii" (Editura „Ploiești - Mileniul III” , 2008, cu prefața scrisă de Gheorghe Zamfir) și "Ghid de conversație român-latin/ Latinum Romanicumque colloquii enchiridion", (primul ghid românesc de acest fel, Editura Premier, Ploiești, 2007). De asemenea, ca artist plastic, este autorul unui mare grup sculptural ”Mihai Eminescu-Veronica Micle”, prima combinație de acest fel, pusă pe același soclu, al primei
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
precum și un volum de versuri, „Stindarde transparente“. În 2007 a publicat la Ploiești o foarte documentată monografie a orașului prahovean Boldești-Scăieni, bogat ilustrată și, în același an, a dat la iveală, pentru prima dată în România, a unui „Ghid de conversație român-latin”. Ca pictor de icoane și biserici, precum și ca sculptor, are lucrări expuse public în orașul Boldești-Scăieni, județul Prahova, și în orașul Gloggnitz, Austria. Cristian Petru Bălan a fost editorul unor publicații ale Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (ARA
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
un deosebit succes și marchează consacrarea lui ca autor dramatic. Și în această piesă, tema principală este nesiguranța omului asaltat de forțe necunoscute și dificultățile comunicării între oameni. Dialogurile sale descriu greutățile de înțelegere, marcate prin pauze îndelungate în cursul conversațiilor, tăcerile fiind un element important în creșterea tensiunii dramatice. Aparentele refugii în lumea visului alcătuiesc clișee de viață ale protagoniștilor. Se poate riposta că nu teatrul său este absurd, ci condițiile în care trăiesc personajele sale. Adesea acestea nu știu ce scopuri
Harold Pinter () [Corola-website/Science/299259_a_300588]
-
constată că « limbajul lui Dostoievski chiar seamănă cu o predică. El vorbește cu tonul unui profet [...] este foarte profund, sincer și înțelegem că vrea să stârnească emoțiile ascultătorilor ». Gleb Uspenski își amintește: « Vorbea cu simplitate, ca și cum ar fi purtat o conversație cu niște cunoscuți, fără să declame fraze umflate sau să arunce capul pe spate. Simplu și clar, fără devieri sau ornamentații inutile, spunea că găsește în Pușkin un exponent al aspirațiilor, speranțelor și dorințelor publicului care îl asculta în acel
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ulterioară a operei lui Dostoievski a cunoscut un viraj surprinzător spre literatura fantastică. În "Jurnalul unui scriitor" apar trei povestiri de acest gen: "Bobok", " Visul unui om ridicol" și "O femeie blândă". În "Bobok", naratorul asistă într-un cimitir la conversațiile morților despre jocurile de cărți și scandalurile politice, iar în "Visul unui om ridicol", eroul experimentează o călătorie onirică spre o insulă idilică, identificată ca fiind « pământul înainte de Căderea în păcat ». Elemente fantastice apar, într-o formă mai subtilă, și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
o societate dominată de discuții politice și adeziuni la fenianism, parnellism sau, uneori chiar, la ambele curente simultan. Tatăl lui Joyce a fost atras în tinerețe de cercurile conspirative de rebeli fenieni, iar mai târziu l-a divinizat pe Parnell. Conversațiile omniprezente ale tatălui cu prietenii săi despre acest om politic și destinul Irlandei împânzesc prima parte a romanului "Portret al artistului în tinerețe", ca niște ecouri sublimate de conștiința fluidă a copilului Stephen. Când protagonistul este bolnav, temerile sale legate
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
opera. Un cunoscut cântăreț al epocii, Barton McGuckin, l-ar fi numit pe John Stanislaus „cel mai bun tenor al Irlandei”. Personaj cu multiple talente, dar inconsecvent, mereu convins că este o victimă a circumstanțelor, mereu absorbit de idealuri politice, conversații interminabile și activități frivole ca băutura sau cântatul, tatăl lui James Joyce l-a fascinat mereu pe scriitor, identificându-se, conform lui Richard Ellmann, cu însăși forța vieții. Expresii ale tatălui, precum "„like a shot off a shovel”" ("„ca zvârlit
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
al lui "Ulise", roman pe care îl considera la fel de „mare, cuprinzător și uman ca Rabelais”. Prietenia de câțiva ani cu Arthur Power, un scriitor și critic de artă originar din Dublin, a fost descrisă de acesta într-o carte intitulată "Conversații cu James Joyce" ("Conversations With James Joyce"). Dintre americanii stabiliți în Paris, Joyce intră în contact cu poeții E. E. Cummings și William Carlos Williams, compozitorul avangardist George Antheil sau scriitoarea Gertrude Stein, care l-a urât și invidiat cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de la turci. Principele Carol îi telegrafiaza Elisabetei : "Davila e pretutindeni unde ai nevoie de el". Colegii îl invidiază și, spune dr. Zaharia Petrescu, fost elev al Școlii de Medicină, îi iartă cu greu "extrema distincție, eleganța și naturalul manierelor, farmecul conversației, felul spiritual, vesel și plin de duh în care istorisea, ca și bogăția instrucției". În 1870, în timpul războiului franco-prusac este în Franța cu un proiect nobil de a organiza o ambulanță cu concursul elevilor români din Paris și de a
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
data executării sentinței, toți prietenii lui Socrate erau de față cu excepția lui Aristippos, a lui Xenofon, aflat în Asia și a lui Platon, bolnav. El a fost obligat să bea o fiertură otrăvitoare de cucută. Socrate își dedică ultimele clipe conversației cu prietenii săi pe tema nemuririi sufletului, iar cuvintele sale au fost păstrate de Platon în "Phaidon". Socrate se îmbăiază pentru ultima oară și refuză să aștepte ca soarele să fi dispărut cu totul la orizont înainte de a bea otravă
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
filozofia", m-am străduit să impun publicarea în serial a cărții lui Andrei Pleșu "Minima moralia", în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupările celor din Școala de la Păltiniș" (din conversația cu Marta Petreu apărută în "Apostrof", nr. 1-2 / 1998, și reluată în "Cronica melancoliei"). În perioada comunistă, a fost cenzurată cu grijă (motiv pentru care a fost obligată să-și reediteze volumul "Urcarea muntelui", decimat de cenzură) datorită apetitului ei
Ileana Mălăncioiu () [Corola-website/Science/298918_a_300247]