10,796 matches
-
activitatea dirijorală și îl va determina să înființeze Corul de Cameră „Accoustic”, alături de colegii săi de generație. Legăturile cu folclorul autentic și muzica sacră îi vor marca primele decizii repertoriale. Marin Constantin îl numește în anul 2003 dirijor secund al Corului Național de Cameră „Madrigal”, legitimându-i astfel, "de facto", calitățile dirijorale. Din dorința de a se exprima artistic într-o manieră autentică, părăsește emblematicul "Madrigal" și înființează Corul de Cameră "Accoustic", împreună cu cei mai valoroși colegi ai generației sale. Corul
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
decizii repertoriale. Marin Constantin îl numește în anul 2003 dirijor secund al Corului Național de Cameră „Madrigal”, legitimându-i astfel, "de facto", calitățile dirijorale. Din dorința de a se exprima artistic într-o manieră autentică, părăsește emblematicul "Madrigal" și înființează Corul de Cameră "Accoustic", împreună cu cei mai valoroși colegi ai generației sale. Corul „Accoustic” își construiește în scurt timp o identitate repertorială nouă și o sonoritate proprie, la acest lucru contribuind colaborările cu lumea teatrului, concertele și imprimările de muzică contemporană
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
Corului Național de Cameră „Madrigal”, legitimându-i astfel, "de facto", calitățile dirijorale. Din dorința de a se exprima artistic într-o manieră autentică, părăsește emblematicul "Madrigal" și înființează Corul de Cameră "Accoustic", împreună cu cei mai valoroși colegi ai generației sale. Corul „Accoustic” își construiește în scurt timp o identitate repertorială nouă și o sonoritate proprie, la acest lucru contribuind colaborările cu lumea teatrului, concertele și imprimările de muzică contemporană, realizate în colaborare cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Căsătoria cu
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
din România. Căsătoria cu mezzosoprana Maria Jinga și prietenia cu tenorul Vlad Miriță i-au trezit tânărului dirijor curiozitatea și apetitul pentru muzica de operă. Începe să își selecteze din ce în ce mai riguros vocile cu care colaborează. E perioada în care prin corul „Accoustic” se perindă voci care aveau să urmeze o stralucită carieră națională și internațională. Printre aceștia se numără Teodor Ilincăi, Valentina Naforniță, Ion Dimieru, Iustinian Zetea, Veronica Anușca, Oana Șerban, Elisabeta Marin, Irina Baiant, Marian Someșan, Constantin Rudolf Cocriș, Roxana
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
o perioadă proiectele pop-rock simfonic, spațiile neconvenționale și zona experimentală a manifestărilor muzical-artistice. Anul 2012 îi aduce o liniștire a activității și o cristalizare a aspirațiilor dirijorale. Câștigă concursul organizat de Opera Națională din București pentru postul de Maestru de cor și începe o frumoasă ucenicie și activitate dirijorală alături de legendarul Stelian Olariu. În egală măsură cu Marin Constantin, acesta avea să traseze o ultimă tușă asupra personalității dirijorale în formare a încă tânărului dirijor Daniel Jinga. Va învăța aici meseria
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
frumoasă ucenicie și activitate dirijorală alături de legendarul Stelian Olariu. În egală măsură cu Marin Constantin, acesta avea să traseze o ultimă tușă asupra personalității dirijorale în formare a încă tânărului dirijor Daniel Jinga. Va învăța aici meseria de „Maestru de cor", va asista și va pregăti el însuși premiere puse în scenă de Opera Națională București. În paralel continuă să colaboreze ca dirijor cu o multitudine de orchestre din București sau din țară. Se apropie de genul musical și debutează la
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
Muzicologie și Pedagogie muzicală, la Universitatea Națională de Muzică din București. În 2003, a obținut diploma de licență, susținând lucrarea cu titlul „Muzica liturgică romano-catolică după Conciliul Vatican II”. Între 2003 și 2004 urmează cursurile de master (Stilistică Dirijorală - Dirijat Cor Academic) ale Universității Naționale de Muzică București, și susține lucrarea de master cu titlul „Mijloace psihotehnice în arta conducerii dirijorale”. În anul 2012 i s-a acordat titlul de Doctor în Muzică al aceleiași universități, pentru lucrarea „Reprezentanți ai creației
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
XXI-lea - Tehnici de construcție corală și conducere dirijorală”. În paralel, a absolvit următoarele cursuri de perfecționare: "Masterclass" internațional de dirijat operă, susținut de Prof. Univ. Dr. Dumitru Goia, La Traviata de Giuseppe Verdi, "Masterclass" de dirijat coral ținut cu Corul “Arnold Schoenberg” de către Profesorul Erwin Ortner și "Masterclass" de dirijat coral și stilistică dirijorală, ținut de Sharon Hansen (Profesor de Muzică și Artă la Universitatea din Wisconsin, SUA). MundiColour „MundiColour” este o trupă-concept fondată în 2014, pentru a acompania proiectul
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
fost în vacanță în Buriatia. El a scris Simfonia a IV-a în 1934, care includea faimosul cântec Poliușko Pol, cu versuri (dedicate lui Kliment Voroșilov) scrise de Victor Gusev. Acel cântec a devenit unul dintre cântecele de marș ale Corului Armatei Roșii. Knipper nu a suferit de pe urma atacurilor lui Andrei Jdanov, care i-a cenzurat pe alți compozitori. Potrivit documentelor secrete dezarhivate în 2008, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a existat în URSS un plan secret conceput de
Lev Knipper () [Corola-website/Science/337672_a_339001]
-
efectuate în curtea castelului au fost descoperit pietre funerare legate probabil de mănăstirea dominicană care a funcționat aici. În anii 1991-1999 a fost determinată arheologic biserica mănăstirii, existentă pe axa est-vest a castelului, cu o lungime de 47 de metri. Corul bisericii era poligonal. Nava era boltită, cu o rețea de ogive gotice, sprijinite pe stâlpi adosați și console. Au fost recuperate două chei de boltă, lucrate de meșteri diferiți, reprezentând simboluri ale evangheliștilor. Materialul arheologic descoperit a inclus sistemul de
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
și de întemeierea unui ziar românesc care să exprime punctul de vedere al acestuia, dar cenzura rusă a zădărnicit această acțiune, limitată ulterior numai la apariția unei reviste litografiate intitulată „Gura Satului”. A fost întemeiată o orhestră instrumentală și un cor bisericesc și s-au pus bazele unei societăți culturale. În urma măsurilor întreprinse, lagărul de la Darnița s-a transformat într-o adevărată școală a patriotismului militant și a spiritului de sacrificiu. În paralel, voluntarii au stabilit și legături cu studenții basarabeni
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
traveelor centrale ale navelor laterale. Pronaosul este unul supralărgit, cu trei nave, iar naosul este prevăzut cu abside curbe în interior. Altarul are formă semicirculară la interior și poligonală la exterior. Catedrala este prevăzută cu cafas, un balcon unde cântă corul, iar acesta este extins și pe laterale. Accesul în catedrală se face prin două pridvoare construite pe fațadele de vest și de nord. Proiectul construirii unei catedrale la Sulina datează de la sfârșitul Războiului de Independență, când Dobrogea a fost alipită
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
loc cu câteva piese inedite compuse tot de ea și diferite cover-uri în amintirea lui Lucio Dalla. La acest album au colaborat artiști precum Renato Zero, Gianni Morandi, Gigi D’Alessio, Andrea Mingardi, Sabrina Ferilli, Lino Banfi, Stefano di Battista, corul Antoniano, Gergo Morales și Marialuce Monari. În octombrie 2015 a predat la Artist Academy Talent Reality, academia de televiziune pentru cântăreți concepută și regizată de către maestrul Michael Zurino. Iskra în limba rusă înseamnă scânteie și, în sens figurat, talent, menire
Iskra Menarini () [Corola-website/Science/336177_a_337506]
-
- literal "Adam Václav Michna de Otradovice" - (cca. 1600 Jindřichův Hradec - 1676, Jindřichův Hradec) a fost un poet, compozitor, autor de imnuri, organist și conducător de cor catolic ceh de la începutul epocii baroce. El este, de asemenea, cunoscut sub numele simplificat de Adam Michna și în timpul vieții sale ca Adamus Václav Michna de Ottradowicz. A fost cel mai important compozitor și poet ceh de la începutul epocii baroce
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
în Ținuturile Cehe. Multe compoziții ale lui Michna au fost tipărite mai târziu și publicate de către iezuiții din Praga. Se cunosc puține despre viața sa de mai târziu. El a devenit membru al Societății Literare și organist și dirijor al corului, în 1633, la biserica parohială din Jindřichův Hradec. A contribuit la îmbunătățirea vieții muzicale din oraș, era un cetățean bogat și respectat din Jindřichův Hradec și, de asemenea, proprietar al unui studio muzical. El a fost căsătorit de două ori
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
două părți: Muzică sacră (pe texte liturgice, în limba latină), bogată melodic, cu sunet polifonic, folosind în special instrumente de alamă (trompete, tromboane), instrumente cu coarde și orgă. Părțile vocale se bazează pe contrastul de timbru între vocea solo și cor. Cântece și imnuri (melodii omofonice pe propriile sale texte în limba cehă - poeme puse pe muzică) Poezia lui Michna se bazează pe utilizarea sunetelor cuvintelor, a rimelor și a frazelor bogat metaforice. Imaginile sale verbale sunt foarte vii și au
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
și Polacca din ultima parte, rămânând numai Menuet - Trio I - Menuet - Trio II - Menuet. De asemenea, partea întâi a concertului apare și ca simfonia cantatei Falsche Welt, dir trau ich nicht, BWV 52, iar partea a treia este folosită în corul de deschidere al Cantatei BWV 207. Reviziile aduse orchestrării și a formei totale pot fi văzute drept o încercare de a întări tiparul sus-menționat referitor la asocierea dintre alterațiile constitutive și sensul de „cooperare” al termenului concerto. Primul ritornello al
Concertele brandenburgice () [Corola-website/Science/336318_a_337647]
-
Vox maris („"Glasul mării"”) este un poem simfonic pentru voce de tenor, cor și orchestră compus de George Enescu, dedicat marii pianiste românce Elena Bibescu. Multe surse atestă faptul că lucrarea a fost scrisă între anii 1929 și 1951. Cert este faptul că premiera a avut loc la București postum, în anul 1964
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
liniștită, marinarul filosof, marea care se înfurie, un naufragiu, un sacrificiu omenesc și potolirea stihiilor), fiind inspirate din viața compozitorului, capătă semnificație și putere de convingere. Referitor la punerea în pagină, raportul voci-orchestră ridică anumite probleme (un exemplu este introducerea corului de tenori în scenă doar pentru a spune „ah” de patru ori); în pofida acestui dezechilibru aparent, Enescu l-a utilizat pentru a evidenția un anumit moment al acțiunii. Poemul "Vox Maris" se constituie pe o formă tripartită (liniște - catastrofă - revenirea
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
obsesive ale coardelor grave, cântecul marinarului (reluat doar secvențial la violoncele și bași) și chiar motivul vântului apare variat, iar introducerea timpanelor anunță loviturile de tun. Punctul culminant al furtunii este reprezentat de momentul catastrofei, subliniat de urletul descendent al corului și continuat cu lamentația vocii de soprană solo ("Miserere"). Următoarele episoade (6, 7) se desfășoară într-un discurs care readuce teme și motive din cele anterioare, ele fiind prelucrate. Episodul 7, cel al sirenelor antice, amintește de "Jardin du sommeil
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
din România, critic de artă și animator al activității literare și de arte plastice din Timișoara. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 3 august 2012. A fost muzician, interpret (vioară) și dirijor. A organizat corul Combinatului Siderurgic Reșița, cu care a câștigat de 5 ori locul I pe țară. A fost profesor la Colegiul de Artă Ion Vidu și dirijor al Filarmonicii Banatul. Din 1957 a fost directorul Filarmonicii, unde a coordonat instituția timp de
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
4 februarie 1909 în localitatea Pădureni (Gâștești), județul Ilfov (astăzi Giurgiu). Studiile muzicale le-a început în 1923 la Seminarul Central din București (absolvit în 1931), continuându-le la Conservatorul din București (1931-1938) cu Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu), Ștefan Popescu (teorie-solfegiu, cor, dirijat coral), Mihail Jora (armonie și contrapunct), Dimitrie Cuclin (forme muzicale), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), George Breazul (enciclopedia și pedagogia muzicii). S-a specializat între 1944-1946 cu Ioan D. Petrescu (paleografie bizantin și cânt gregorian). Între 1935-1943 este
Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) () [Corola-website/Science/336583_a_337912]
-
Alhambra din Jaffa, altele în grădina de vară a Casei Sioniștilor Americani - Beit Zioney Amerika (ZOA House)- din Tel Aviv, care număra 500 locuri. Producțiile realizate de Val au fost costisitoare, de amploare, folosind un dansatori, un ansamblu muzical inclusiv cor și orchestră, și decoruri impunătoare. Între artiștii care s-au afirmat în acest teatru au fost tenorii Bituș Davidov și Fredy Levi, comicul Argaman, și actrița vedetă a trupei, Sara Rubin. Directorul muzical a fost Paul Kosla iar una din
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
Podul Willem (în ) este un pod peste Meusa Nouă situat în centrul orașului olandez Rotterdam. Podul conectează cartierele "Centrum" și "Feijenoord". Inaugurat în 1981, "Willemsbrug" este o operă a " Dienst Gemeentewerken Rotterdam" (în ), condus de arhitectul Cor Veerling și este al doilea pod care poartă acest nume. Primul pod Willem, conceput de arhitectul C.B. van der Tak, a fost inaugurat în 1878 și a fost denumit în onoarea regelui Willem al III-lea. În 1927, ornamentele care
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
Sanda Diviricean. De-a lungul anilor, pe scena festivalului au evoluat artiști de certă valoare din Germania, Italia, Polonia, Ungaria, Franța, Spania, Olanda, Elveția, Ucraina, România, Republica Moldova, dar și reputatele colective ale Sălii cu Orgă - Orchestra Națională de Cameră și Corul Național de Cameră. Astfel, recitaluri de orgă au susținut muzicieni consacrați, precum Hanna Dys (Polonia), Laszlo Fassang (Ungaria), Matthias Eisenberg (Germania).
Sanda Diviricean () [Corola-website/Science/336755_a_338084]