14,040 matches
-
În plus, imperiul a devenit și mai eterogen din punct de vedere etnic, prin absorbirea unui mare număr de belaruși, ucrainieni, polonezi și evrei. La început, soarta ucrainienilor și belarușilor, în mare parte iobagi, s-a schimbat foarte puțin sub domnia noului stăpân imperial. Polonezii catolici au resimțit din plin pierderea independenței și s-au dovedit greu de controlat, răsculându-se de mai multe ori în timpul ocupației rusești. Rusia a interzis în 1742 accesul evreilor în imperiu, socotindu-i niște străini
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
mai puțin izbutit decât cel al nobililor. Ecaterina nu a reușit să enunțe un statut pentru țărani și nu a reușit să amelioreze starea iobagilor. În felul acesta, reformele sociale ale împărătesei au fost incomplete. "Occidentalizarea" Rusiei a continuat în timpul domniei Ecaterinei. Creșterea numărului de cărți și periodice a făcut să crească numărul dezbaterilor intelectuale și ascuțirea criticii sociale. În 1790, Alexandr Nicolaevici Radișcev a publicat lucrarea "Clătorie de la St. Petersburg la Moscova", un atac virulent împotriva iobăgiei și autocrației. Ecaterina
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
de guvernare, de la instituțiile centralizate ale lui Petru cel Mare la administrația provincială a Ecaterinmei cea Mare, a rămas practic neschimbată până la emanciparea iobagilor din 1861 și, în anumite privințe, până la căderea monarhiei din 1917. Avansarea imperiului către sud în timpul domniei Ecaterinei, inclusiv fondarea orașului Odessa, port la Marea Neagră, a asigurat bazele comerțului rusesc cu cereale din secolul al XIX-lea. În ciuda acestor realizări, imperiul pe care l-au clădit Petru I și Ecaterina a II-a a rămas cu numeroase
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
care a existat între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Marele Cnezat al Moscovei, așa cum este cunoscut statul în documentele rusești, este urmașul Rusiei Kievene (în zonele de nord și est ale acestui stat) și predecesorul Imperiului Rus. Domnia țarilor a început în mod oficial cu Ivan al IV-lea ("Ivan cel Groaznic"), primul monarh care s-a încoronat ""Țar al Rusiei"", dar practic a început cu Ivan al III-lea ("Ivan cel Mare"), cel care a desăvârșit centralizarea
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
fost numiți ‘‘dvorianini”. Numele le vine de la cuvântul rusesc ‘‘двор” (‘‘curte”), noua clasă putând fi considerată cea a ‘‘curtenilor țarului”. De aici și expresia ‘‘Пожаловть к Двору” - ‘‘A fi chemați să servească Curtea”. Dezvoltarea puterii autocratice a atins culmea în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic. Ivan a întărit puterea țarului până la un grad nemaiîntâlnit. În ciuda faptului că era inteligent și energic, Ivan suferea de accese de paranoia și depresie, domnia lui fiind punctată de ieșiri de o violență extremă. Ivan cel
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
chemați să servească Curtea”. Dezvoltarea puterii autocratice a atins culmea în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic. Ivan a întărit puterea țarului până la un grad nemaiîntâlnit. În ciuda faptului că era inteligent și energic, Ivan suferea de accese de paranoia și depresie, domnia lui fiind punctată de ieșiri de o violență extremă. Ivan cel Groaznic a devenit Mare Cneaz al Moscovei în 1533 la numai trei ani. Facțiunile familiilor boierești Șuiski și Belski au intrat în competiție pentru controlul regenței copilului-monarh, până cănd
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
și-a asumat puterea în 1547. Ca o reflectare a noilor pretenții imperiale, Ivan s-a încoronat țar, copiind ceremonia complicată a încoronărilor imperiale ale împăraților bizantini. Având un sprijin neîncetat al unui grup de boieri, Ivan și-a început domnia cu o serie de reforme folositoare. El a promulgat un cou cod de legi, a restructurat armata și a reorganizat organele de conducere la nivel local. Aceste reforme au fost inițiate pentru a întări statul în condițiile războielor continui din
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Время -Smutnoe Vremia”), 1598-1613. Ivan cel Groaznic a fost urmat pe tronul Rusiei de fiul său Feodor, care avea mari probleme de sănătate mintală. Puterea era deținută de cumnatul lui Feodor, boierul Boris Godunov. Poate cel mai important eveniment al domniei lui Feodor I a fost proclamarea înființării Patriarhiei Rusiei din anul 1589. Proclamarea Patriarhiei Rusiei a reprezentat actul prin care Biserica Ortodoxă Rusă și-a afirmat statutul de independență și separarea de Patriarhia Constantinopolului. În 1598, Fedor a murit fără
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
executat. În 1612, armata de sub comanda prințului Dmitri Pojarski au reușit până în cele din urmă să-i alunge pe polonezi. În anul 1613, o nouă Adunare a Țării (zemski sobor) l-a proclamat țar pe boierul Mihail Romanov, astfel începând domnia de 300 de ani a Dinastiei Romanov. Războiul polono-rus s-a încheiat cu Armistițiul de la Deulino din 1618, care a restaurat temporar dominația polono-lituaniană asupra anumitor teritorii, inclusiv asupra Smolenskului, pierdut în 1509 de Marele Ducat al Lituaniei. Rusia s-
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
îi va deveni soție. După un accident într-un turnir de cavalerie, moare, la (10 iulie 1559), regele Franței, Henric al II-lea . Urmașul său la tron, Francisc al II-lea, moare și el, la 5 decembrie 1560, după o domnie scurtă, iar tronul Franței este ocupat de Carol al IX-lea, care domnește sub regența mamei lui, Caterina de Medici. Cu toate că este botezat catolic, Henric, viitorul rege, primește o educație protestantă. Ambii unchi ai lui Henric, Francisc și Carol de
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
de a garanta forma republicană de guvernământ în toate statele. Burton (2008) afirmă că republicanismul lui Lincoln a fost preluat de sclavii eliberați după emancipare. În martie 1861, în , el explora natura democrației, denunțând secesiunea ca anarhie, și explicând că domnia majorității trebuie să fie echilibrată de restricții constituționale în sistemul american. El spunea: „o majoritate ținută în frâu de frâne și limitări constituționale, schimbându-se permanent cu ușurință odată cu schimbările deliberate ale opiniilor și sentimentelor populare, este singurul adevărat suveran
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
sunt de mărime mijlocie, cilindroconici, uneori ramificați, cu boabe dese și nomogene, de culoare galben-verzuie, cu pete ruginii pe partea expusă la soare. Se cultivă în mod tradițional în vechile podgorii de la Cotnari, unde a fost cultivat încă din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Pentru obținerea vinului, strugurii sunt culeși atunci când sunt deja trecuți de maturitate și atacați de putregaiul cenușiu ("Botrytis cinerea"). Vinul obținut este un vin superior alb, de desert, demisec sau licoros, cu un conținut mare de
Grasă de Cotnari () [Corola-website/Science/302290_a_303619]
-
31 de ani ulterior, se presupune că în 1396 orașul avea deja fortificații, ca orice capitală a vremii. În actele interne, Curtea Domnească este atestată în timpul lui Mircea cel Bătrân când, într-un act al fiului și asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417-1418, se vorbește despre "[...]însuși orașul domniei mele Târgoviște[...]" (DRH, B, vol.I). Din acest act se poate înțelege că, la acea dată, aici funcționa o reședință voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
avea deja fortificații, ca orice capitală a vremii. În actele interne, Curtea Domnească este atestată în timpul lui Mircea cel Bătrân când, într-un act al fiului și asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417-1418, se vorbește despre "[...]însuși orașul domniei mele Târgoviște[...]" (DRH, B, vol.I). Din acest act se poate înțelege că, la acea dată, aici funcționa o reședință voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea și extinderea fortificațiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după menționarea ca singură capitală a Țării Românești (act emis de Alexandru I (Aldea) din anul 1431), posibil în timpul domniei lui Vlad Dracul (după părerea lui Nicolae Constantinescu) sau chiar în timpul lui Vlad Țepeș (în opinia istoricului Tereza Sinigalia). Nicolae Stoicescu afirmă că aceste lucrări s-au desfășurat în două etape: prima, inițiată de voievodul Vlad Dracul, care reface și
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
în opinia istoricului Tereza Sinigalia). Nicolae Stoicescu afirmă că aceste lucrări s-au desfășurat în două etape: prima, inițiată de voievodul Vlad Dracul, care reface și extinde fortificațiile, iar a doua, în timpul lui Vlad Țepeș, care adaogă turnuri (din prima domnie a acestuia datând Turnul Chindiei) și câteva clădiri utilitare (Biserica "Sf. Vineri"). Oricare ar fi fost etapele acestor lucrări sigur este că, după mijlocul veacului al XV-lea, fortificațiile curții domnești devin cele mai mari din țară, șanțul de apărare
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
-o de-a lungul timpului. Totodată, cu această nouă extindere, repară palatul și construiește o serie de utilități absolut necesare, precum apeductul ce aproviziona cu apă palatul și garnizoana. Totuși perioada maximă de dezvoltare a reședinței voievodale o cunoaște sub domnia lui Matei Basarab care dublează practic grosimea zidurilor, reface șanțul de apărare, ce urmează traseul fortificațiilor lui Petru Cercel. Acest nou șanț, cu o lățime și o adâncime de 3m, era dublat de un val de pământ pe o lungime
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
pocesul de demantelare a curții voievodale și demolare a palatului, în dorința de a distruge orice orice fortificații ce ar fi putut sluji în caz de revoltă a voievozilor Țării Românești. Dezvoltarea impresionantă a construcțiilor și a arhitecturii din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a atins și . Cu încuviințarea otomanilor, marele voievod, reface parțial fortificațiile, dar, în special, se reconstruiesc și dezvoltă palatul voievodal (1695), bisericile (1699) și clădirile utilitare sau decorative (foișorul de piatră din interiorul grădinilor domnești). Cu această
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
arheologice și minore lucrări de conservare și amenajare. Prima construcție ce ar fi putut sluji drept reședință domnească este ridicată în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân, probabil pentru a-i oferi o capitală fiului, asociatului și succesorului său la domnie Mihail I. Din această clădire nu s-a mai păstrat decât fundația beciului din pietre de râu cu o dimensiune de 15x6m. Accesul în clădire se făcea pe latura de nord. Ca dependință este construită, în jurul anului 1415, vechea biserică-paraclis
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
veche. Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele tragice din anii 1559-1560, când domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomană, demolează fortificațiile și, parțial, palatul. Ultima perioadă de înflorire a vechii reședințe a domnitorilor munteni se derulează între anii de domnie ai marelui Constantin Brâncoveanu. Acesta renovează palatul, adăugând încăperilor picturi și stucaturi după moda epocii. Pe fațada dinspre răsărit a palatului lui Petru Cercel adaogă o lojă prevăzută cu scară de acces spre grădină, iar pe latura de vest o
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
altă lojă de acces spre Biserica Mare. După Constantin Brâncoveanu, palatul de la Târgoviște este aproape părăsit ajungând la mijlocul secolului XVIII o ruină. Câteva reparații sumare și de proastă calitate le face Grigore al II-lea Ghica (1748-1752) iar în timpul primei domnii a lui Mihail Șuțu (1791-1793), Enăchiță Văcărescu l-a convins pe acesta să repare biserica domnească. În urma cutremurului din 1803 și a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina. Aspectul actual îl capătă după campania de lucrări
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
voievodului Petru Cercel după modelul bisericii mitropoliei din oraș însă de dimensiuni mult mai mari fiind, la data construcției, cea mai mare clădire religioasă din Țara Românească. Pictura, păstrată și în zilele noastre, este realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conținând cea mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni. Biserica-paraclis veche este construită de Mircea cel Bătrân în jurul anului 1415 lângă latura de nord a primei case domnești. Urmele fundației reconstituite până la înălțimea de 2m, arată
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
macedoneni și romani), în a treia perioadă intermediară și Perioada târzie. În urma morții lui Alexandru cel Mare, generalul acestuia Ptolemeu I Soter, s-a proclamat noul conducător al Egiptului. Dinastia Ptolemeică a condus Egiptul până în anul 30 î.Hr., când, sub domnia Cleopatrei, Egiptul a fost cucerit de romani și a devenit o provincie romană. Succesul civilizației egiptene antice a rezultat datorită capacității de a exploata eficient zonele fertile de-a lungul văii Nilului. Surplusul de recolte provenit din exploatarea inundațiilor naturale
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ce erau în Nubia, putea invada și jefui ținuturile bogate ale Egiptului. Acești factori au impus în mod stringent constituirea statului egiptean (mai întâi două state, apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. De altfel la moartea lor, faraonii din imperiul
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Levant. Puterea în creștere și bogăția faraonilor în primele două dinastii s-au reflectat în mormintele lor - Mastabale, și structurile de cult mortuare de la Abydos, care au fost utilizate pentru a sărbători divinizarea faraonului după moartea sa. Puternica instituție de domnie dezvoltată de către faraoni a servit pentru a legitima controlul de stat asupra terenurilor, forței de muncă și asupra resurselor care au fost esențiale pentru supraviețuirea și dezvoltarea civilizației egiptene antice. Progrese majore în arhitectură, artă și tehnologie au fost făcute
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]