10,821 matches
-
fabricate între anii 1968 și 1973, si au fost și exportate, în Ungaria, Germania Democrată, Cehoslovacia, Polonia. Sarcina utilă cca 1000 kg, iar greutatea remorcabila era 750 kg. În anii 70 , datorită crizei petrolului, multe din aceste vehicule au fost echipate la garajele gazdă cu motoare Diesel, fie motoare în 3 cilindri și 45 CP,de la tractor U445, fie cu motor D127 . TV51/51C - Varianta cu tracțiune 4x4 și gardă la sol mărită a lui TV41 TV12 - Autovehicul de Marfă disponibil
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
faptul că utiliza caroseria autoportanta. Sarcina utilă 1200 kg. Inițial disponibil doar cu motor ARO L25, ulterior au fost fabricate numai cu motoare diesel. Cutie de viteze în 4 trepte, viteza maximă 100 km/h la toate variantele. Autosanitarele erau echipate uneori cu motor L25 benzină, si cutie de viteze modificată, astfel, viteza maximă fiind mai mare, de asemeni, suspensia era modificată. Au fost exportate frecvent în Germania Democrată și Cehoslovacia, unde au fost appreciate în special motoarele Diesel, fiind mult
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
fost appreciate în special motoarele Diesel, fiind mult timp singură utilitara Diesel din Europa de Est, chiar si in Europa de Vest, fiind puține utilitare diesel la acel moment. Autofurgoanele Barkas ( Germania Democrată) , FSO-ZUK (Polonia), SKODA ( Cehoslovacia) și cele sovietice ( ZIS, GAZ, UAZ) erau echipate doar cu motoare pe benzină, echiparea lor cu motoare Diesel făcându-se după anul 1990. A fost exportat în câteva exemplare și în Europa de Vest, însă nu s-a bucurat de un succes prea mare cum a fost cazul lui ARO
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
mai scăzută, sau de către întreprinderi pentru transportul angajaților). Sarcina utilă de până la 1800 kg. Era ușor de recunoscut după ampatamentul mare, gardă la sol mai mică, roți jumelate la puntea spate, iar unele modele , mai ales după 1990 au fost echipate și cu frane disc pe puntea față . Era disponibil cu instalație electrică de 12 V sau 24 V. Motor D127 modificat , cu puterea crescută la 85 CP, iar după 1990 110 CP. Cutie de viteze în 4+1 sau 5
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]
-
nordul Bucovinei a fost eliberat în 1941 de către România, el a fost reocupat din nou în 1944 de către URSS, devenind în anul 1991 parte componentă a Ucrainei. După al doilea război mondial, partea de nord a căii ferate a fost echipată cu sine cu ecartament lat. Întregul traseu este cu o singură linie, fiind electrificat pe tronsonul Suceava Nord-Dărmănești cu curent alternativ (25 kV, 50 Hz). Acesta este în prezent (2013) singură linie de cale ferată de călători (folosită) de trecere
Calea ferată Cernăuți–Suceava () [Corola-website/Science/318808_a_320137]
-
și creșterea legumelor. Aici este prezentă și industria textilă. Industria pisicola de aici se concentrează în mare parte în Areyns de Măr care este al patrulea port ca mărime din Catalonia. Centrul turistic de aici, precum și zonele rezidențiale sunt bine echipate cu baza materială turistică, adică cu hoteluri, restaurante, zone de camping, zone de petrecere a timpului liber și tot felul de instalații pentru a putea practică activități sportive. Turismul este principala sursă de venit din această regiune, oferind celor interesați
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
plaje lungi care se întind înspre nord, iar în contrast sunt golfuri cu ape liniștite în sud. Aceste plaje sunt în mare aurii și prezintă multe facilități. Plajele Castellon - aici linia costala este lungă și nisipoasa. Majoritatea plajelor sunt bine echipate cu salvamari și zone pentru practicarea sporturilor nautice. Câteva plaje de aici ar fi: Playa El Serradal; Playa Gurugu; Playa El Pinar. Plajele Valencia - acest oraș are o coastă lungă măsurând 2.8 km. Toate plajele sunt bine dotate, cu
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
sunt de asemenea dotate cu facilități pentru practicarea sporturilor nautice. Plajele de aici ar fi: Playa Malvarossa; Playa Pineda; Playa Saler. Plajele Gandia - Gandia deține o coastă lungă și nisipoasa ce măsoară 11 km lungime. Majoritatea plajelor ei sunt bine echipate pentru sporturi nautice și prezintă și salvamari pentru protecție. O plajă de aici ar fi Playa Nord care are aproape 3 km și este una din cele mai largi plaje din comunitatea Valencia. Prezintă nisip fin și numeroase facilități la
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
km și este una din cele mai largi plaje din comunitatea Valencia. Prezintă nisip fin și numeroase facilități la îndemână pe plajă - bar, restaurant, servicii salvamar. Plajele Oliva - Oliva are o lungime consistentă de coastă nisipoasa. Majoritatea plajelor sunt bine echipate cu salvamari și zone pentru practicarea sporturilor nautice. Plajele de aici ar fi: Playa Terranova; Playa Pau-Pi (este cea mai populară plajă din Oliva; prezintă nisip auriu, fin și oferă o serie de activități printre care și sporturile nautice, și
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
luat de către celelalte orașe din Costă del Sol, si astfel avem azi Sală Internațională de Congrese din Marbella și Estepona și desigur, Centrul de Comerț și Congres din Malaga. Toate aceste centre dețin multiple cameră cu diverse funcții, care sunt echipate cu cele mai moderne aparaturi audio-vizuale existente. Unul din motivele pentru care aici prestigiul sectorului de congrese și convenții a crescut este acela că aici s-au organizat evenimente din cadrul industriei de turism în sălii de congres din regiune. Dintre
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
bătrâni, echipați cam la fel dar dispunând de arme de calitate superioară. După Principes se aflau Triarii, a căror formație conține doar 600 de oameni deoarece erau veterani și în număr mult mai mic decât ceilalți soldați tineri. Triarii erau echipați cu sulițe numite Hastae, și erau dintre puținii care își permiteau o armura completă, similară cu cea a legionarilor de dupa reformele lui Gaius Marius. În urmă reformelor lui Marius, armura română devenise mult mai rezistentă și mai bine făcută, fiind
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
armura română devenise mult mai rezistentă și mai bine făcută, fiind furnizată din fondurile statului. Echipamentele române variază din ce in ce mai mult, odată cu exploatarea tehnologiilor triburilor barbare cucerite. Armata română este divizată între legionari și auxiliari, cei din urmă fiind non-ceteteni români echipați după standarde mai joase decât legionarii, fiind în generla postăți pe flancuri că sulițași și călăreți sau în spatele legionarilor că arcași sau velites. Triplex Acies a fost relativ abandonată și înlocuită c o formație similară, cu diferența că armurile erau
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
pe flancuri, împreună cu infanteria auxiliara echipată cu sulițe. Până la reformele lui Constantin, cavaleria legionara era formată de cavaleria grea legionara și pretoriana, precum și din cavaleria ușoară auxiliara. Ulterior acestor reforme, cavaleria legionara era formată din "Hippo-toxotai și Equites Sgittari, "cavalerie echipată cu arcuri.Cea mai puternică cavalerie grea este "auxilia palatina", gărzile imperiale principale, și "auxilia sarmantina", auxiliari recrutați dintre tributile stepelor, acesti auxiliari s-au răspândit larg prin Imperiile Române de Apus și de Răsărit, ajungând până în Britania. Cele două
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
astfel că le trebuia o forță de avalerie competența precum Equites Cataphractarii și Equites Cilibinarii, copii ale cavaleriei grele ale Orientului, fiind practic niște cavaleri în armura completă. De asemenea, Legio Lanciarii erau o forță indispensabilă deoarece erau antrenați și echipați ideal împotriva cavaleriei. Pe teritoriul Daciei au fost staționate în cursul timpului mai multe legiuni:
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
prototip și seria zero (10 tancuri) au fost realizate în această configurație care urma a fi dotată cu un motor de 800 cai-putere, similar celui folosit de tancul german Leopard 1. Pentru a fi livrat la timp, tancul a fost echipat până la urmă cu motorul V2 al tancului T-55, asimilat de industria autohtonă. Varianta finală a fost denumită TR-77-580 ("Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere"). Tancul TR-580 a fost proiectat la Uzina Mecanică Mârșa, prin
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
La mijlocul anului 1977, producția a fost transferată în întregime la Uzina Mecanică Mârșa. Un an mai târziu, fabrica a fost mutată la Uzinele 23 August din București, unde a fost înființată Fabrica de Mașini Grele Speciale. TR-580 urma a fi echipat cu un sistem de conducere a focului suedez, fabricat sub licență. Din lipsă de fonduri, sistemul suedez nu a mai fost achiziționat, fiind dezvoltat unul românesc. TR-580 s-a dorit a fi un tanc produs într-un număr mic, pentru ca
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
cu care poate de asemenea să îi facă temporar invincibili sau să le îmbunătățească puterea de foc, după ce medigunul a fost folosit o anumită perioadă de timp. Sniperul este un australian vesel, care își raționalizează domeniul de muncă . El este echipat cu un sniper rifle cu lunetă cu laser pentru a-și atacă inamicii de departe și o pușca-mitralieră pentru lupta de aproape, precum și un Kukri ca armă melee. Ultima clasa ajutătoare este Spionul, un caracter cu un accent francez pregnant
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
inamicii de departe și o pușca-mitralieră pentru lupta de aproape, precum și un Kukri ca armă melee. Ultima clasa ajutătoare este Spionul, un caracter cu un accent francez pregnant și o afinitate pentru țigări. În plus față de revolverul sau, Spionul este echipat și cu unelte de camuflaj, precum un dispozitiv de invizibilitate temporară, un sapper electronic pentru a sabota structurile Inginerului, și deține abilitatea de a se deghiza drept alți jucători. Spionul poate, de asemenea, să își folosească cuțitul pentru a înjunghia
Team Fortress 2 () [Corola-website/Science/316213_a_317542]
-
de calculator au deja montată o interfață MIDI, pe când altele au nevoie de o interfață externă care să fie conectată la calculator prin USB, FireWire sau prin Ethernet. Conectorii MIDI sunt definiți de standardul interfeței MIDI. După anul 2000, calculatoarele echipate cu USB au crescut în număr, în consecință companiile au început să facă o punte între USB și MIDI. Pe lângă această, calculatoarele au fost folosite tot mai des în compunerea muzicii, ca răspuns companiile producând controllere MIDI echipate cu USB
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
2000, calculatoarele echipate cu USB au crescut în număr, în consecință companiile au început să facă o punte între USB și MIDI. Pe lângă această, calculatoarele au fost folosite tot mai des în compunerea muzicii, ca răspuns companiile producând controllere MIDI echipate cu USB pentru a putea fi folosite cu softurile de muzică și sintetizatoarele soft.
MIDI () [Corola-website/Science/316251_a_317580]
-
opinia multor specialiști, cel mai bun echilibru între putere de foc, protecție și mobilitate dintre toate tancurile contemporane ale epocii. Tancul a fost îmbunătățit încontinuu pe parcursul războiului și a continuat să fie competitiv, însă designerii nu au putut să-l echipeze cu tehnologii de ultimă oră fiindcă producția nu putea fi întreruptă. Încă de la apariția tancului T-34 existau planuri pentru proiectarea unui model mai performant. În 1943, Birourile de Proiectare Morozov au reluat lucrul la proiectul T-34M, oprit din cauza războiului
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
a anului 1953. Prima decizie a noului conducător al biroului de proiectare a fost să instaleze un sistem de stabilizare STP-1 "Gorizont" pentru tunul de 100 mm D-10T. Noua variantă a tunului a fost denumită D-10TG. Noul model a fost echipat și cu un sistem de vedere pe timp de noapte, fiind denumit oficial T-54A ("Obiekt 137G"). Inițial, T-54A avea o contragreutate la gura țevii, însă mai târziu aceasta a fost înlocuită de un ejector de gaze. Tancul avea un sistem
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
D-10. T-54M avea un agregat energetic de tip V-54-6 care dezvolta 581 de cai putere (433 kW). Nu a intrat în producție. O nouă versiune bazată pe T-54A, denumită T-54B ("Obiekt 137G2"), a fost proiectată în 1955. Modelul era echipat cu un tun nou de tip D-10TS2 cu sistem de stabilizare în două planuri de tip STP-2 "Tsyklon". A intrat în producție în 1957. În ultimele patru luni de producție, noile tancuri au fost dotate cu proiectoare infraroșu de tip
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
pirometre monocromatice. Termocuplurile pot fi etalonate și în simulatoare electrice, însă metoda de etalonare efectiv la temperatură este mai bună decât metoda de etalonare prin comparare electrică în simulatoare. Un aparat de etalonare uscată este în principiu un cuptor tubular, echipat cu un element de încălzire, care oferă o zonă de temperatură constantă. Este destinat etalonării termocuplurilor de tip R și S. Cele mai bune aparate sunt echipate cu controlere electronice calibrate în 5 puncte fixe, ceea ce asigură acuratețea în toată
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
în simulatoare. Un aparat de etalonare uscată este în principiu un cuptor tubular, echipat cu un element de încălzire, care oferă o zonă de temperatură constantă. Este destinat etalonării termocuplurilor de tip R și S. Cele mai bune aparate sunt echipate cu controlere electronice calibrate în 5 puncte fixe, ceea ce asigură acuratețea în toată gama de lucru. Gama de lucru a aparatului din imaginea alăturată este 150 - 1200. Instalația se stabilizează termic după aproximativ o jumătate de oră, la temperaturi de
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]