11,345 matches
-
avere? De fapt nu era nicio vină. Deși, din perspectiva ideologiei comuniste, faptul de a deține avere era cea mai mare vină. R. R.: Exact. Soarta noastră a atârnat de un fir de ață. Fusesem trimiși să murim lent, de foame, de frig și de boli iar averea noastră a trecut în proprietatea statului. Nu mai vorbesc despre presiunile pe care le făceau asupra noastră autoritățile de atunci. Biata mamă mereu plângea, îmi spunea apoi că nu i se usca perna
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai afectată pentru că avea responsabilitatea noastră. Noi eram copii, luam situația ca atare și nu realizam, nu înțelegeam până la capăt situația în care ne aflam. Dar mama realiza și era cumplit pentru ea să vadă cum îi mor copiii de foame. Știți ce a spus odată? "Am crezut că voi avea nevoie de multe în viață, însă niciodată n-am crezut că nu voi avea lemne și o să am nevoie de lemne". Că noi aveam hectare de pădure. C. I.: Ați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dintr-un grup organizat. N-au reușit să facă această treabă și atunci într-a șasea, a șaptea lună, ne-au dus la penitenciarul Iași, însă clipele de groază le-am trăit la Securitate. La celulă era cumplit, am făcut foame permanentă. O dată pe săptămână ieșeam la aer și la lumină, în rest numai lumina asta de bec. Ziua nu aveai voie să te culci că venea gardianul și deschidea vizeta pentru control. Eu, fiind copil, eram obligat să car tineta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
conflict cu un gardian. La penitenciar era un caraliu pe nume Dascălu care ne bătea din plăcere. Era un satrap. C. I.: Vă rog să-mi povestiți situația mai pe larg! G. S.: Da. Am spus o dată că-mi este foame și am cerut încă jumătate de chirpic de mămăligă. Da' ce crezi, că noi servim bandiții, paștele mă-tii!!!" Caraliul m-a înjurat, mi-a luat și chirpicul pe care-l aveam, îl primeam odată pe săptămână în fiecare joi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
odată Dunărea mare, într-un început de primăvară, deținuții au fost luați și puși să facă un cordon mare pentru ca apele să nu treacă și că astfel au murit înghețați. Eu nu pot să cred lucrul acesta, nu pot! Salcia: foame și Hahău C.I.: Povestiți-mi vă rog despre șerpăria de la Salcia pentru că sunt sigur că ați dormit acolo. D.V.: Știți ce înseamnă ca 6 ani de zile ca să nu te saturi niciodată? Timp de șase ani să mănânci niște hâlbe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dimineață, care nu era cafea, ci un fel de apă tuciurie, cu un chirpic de mămăligă, mic, care trebuia să-ți ajungă până seara când îți dădea o gamelă cu ciorbă? Dumneavostră știți ce înseamnă să rabzi 6 ani de foame? Știți că erau intelectuali de frunte din țara aceasta care s-ar fi vândut pentru o coajă de pâine sau pentru.... C.I.: ...un boț de mămăligă? D.V.: Un boț de mămăligă ar fi însemnat prea mult. Pentru un cocean de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să vă băgăm noi în minte că nu e voie să ieși din rând!" Ei au apucat fiecare câte un cocean de varză de sub râtul porcilor și au început să rupă din el! Uitați-vă, acesta este un aspect al foamei. Sau un alt aspect al foamei, când o foarte mare personalitate a culturii române, fost preot și mare poet, plângea și răzăluia cu lingura în butoiul în care fusese ciorba pentru deținuți, adusă pe câmpul pe care lucram noi. Iertați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că nu e voie să ieși din rând!" Ei au apucat fiecare câte un cocean de varză de sub râtul porcilor și au început să rupă din el! Uitați-vă, acesta este un aspect al foamei. Sau un alt aspect al foamei, când o foarte mare personalitate a culturii române, fost preot și mare poet, plângea și răzăluia cu lingura în butoiul în care fusese ciorba pentru deținuți, adusă pe câmpul pe care lucram noi. Iertați-mă că vă spun lucruri din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
inima când mi-aduc aminte de ele. C.I.: Cine era marea personalitate? Vasile Voiculescu? Sandu Tudor? Radu Gyr? Nichifor Crainic? D.V.: Era Nichifor Crainic 8. C.I.: Știu că Nichifor Crainic ar fi suferit de bulimie și s-a pretat, din cauza foamei, la multe lucruri reprobabile. D.V.: Ați pomenit de Radu Gyr. Pentru mine a fost un fel de zeu. C.I.: L-ați întâlnit în detenție? D.V.: Nu l-am întâlnit. El a făcut aproape tot timpul la Aiud, că acolo era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mult ne-am bucurat noi, foștii deținuți politici, ascultând baladele lui în pușcărie: Balada codrului fără haiduc, Balada cerului fără stele și câte altele. Vreți să vă spun o poezie de Radu Gyr? C.I.: Vă rog! D.V.: Vă voi recita Foamea, ca să înțelegeți de ce Nichifor Crainic plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
lui în pușcărie: Balada codrului fără haiduc, Balada cerului fără stele și câte altele. Vreți să vă spun o poezie de Radu Gyr? C.I.: Vă rog! D.V.: Vă voi recita Foamea, ca să înțelegeți de ce Nichifor Crainic plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să ne arunce resturi ca la fiare. În bezna nopții ne visăm strigoi cum ne-nfruptăm din hoit fierbinte. În bezna nopții ne visăm strigoi și numai moartea rupe hălci din noi, ea singură înfulecă morminte". Iată un aspect al foamei, cum a văzut înfometatul Radu Gyr acest fenomen al foamei cu care ne-au pedepsit. Cine? Tot oamenii acestui neam, domnule! Este admisibil oare să existe în rândul unor oameni fiare ca acestea care și-au luat dreptul să-i
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ne visăm strigoi cum ne-nfruptăm din hoit fierbinte. În bezna nopții ne visăm strigoi și numai moartea rupe hălci din noi, ea singură înfulecă morminte". Iată un aspect al foamei, cum a văzut înfometatul Radu Gyr acest fenomen al foamei cu care ne-au pedepsit. Cine? Tot oamenii acestui neam, domnule! Este admisibil oare să existe în rândul unor oameni fiare ca acestea care și-au luat dreptul să-i chinuie și să-i tortureze pe ceilalți? C.I.: Exact, și-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ciortani și cinci colaci făcuși un munte de mâncare de ospătară cei săraci Repetă bunule minunea și ospătează mii de guri Iar mie ascultă-mi rugăciunea, dă-mi coșul cu firimituri". Versurile aparțin lui Nichifor Crainic. Eeee, dar nu numai foamea! Mi-aduc aminte că odată am fost luați cu brigăzile de intelectuali, că erau două, și duși pe un bac și de acolo pe un teren unde trebuia să prășim porumb. Era porumbul răsărit, într-o primăvară, și noi trebuia
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și la urmă vreo trei deținuți, inclusiv eu, am rămas fără arpacaș, n-a fost adus destul. Iar eu nu puteam să mă zgârcesc și să dau prea puțin, le-am dat mai mult, că știam că toți mor de foame. Și am rămas flămânzi. Caraliul care ne supraveghea a venit la mine, s-a repezit și m-a luat la pumni. Mi-a dat mulți pumni în cap și m-a trântit și jos, m-a lovit cu piciorul pentru că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ne făceam roșii, și ăla stătea în turelă cu automatul: "Freacă, freacă, că trag în tine!" Sau frecai cărămida pe aleea de cărămidă, ca să devină roșie, să aibă pe unde trece sergentul sau... Practic nu mai am ce spune, domnule: foame, frig, frică și muncă. C. I.: Și bătaie și umilințe! Păcat că nu mai vreți să vă reamintiți: se vor pierde definitiv experiențele acestea ale dumneavoastră! Cât ați stat la penitenciarul din Iași? D. B.: Am plecat în 18 iunie 1959
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Gherman Octavian 19, că a stat cu el, că venea de la bucătărie cu coji de mămăligă arse pe care le puneau în gamelă și le pisau și le amestecau cu zeamă de sfeclă adusă de pe câmp ca să-și mai potolească foamea. Și că primea aceste coji de la bucătari pentru că le cânta Rigoletto. D. B.: Da, da, da, cânta! Cânta Rigoletto, iar caralii spuneau că ăsta a înnebunit, ca să vedeți ce educație aveau caraliii. C. I.: De la Saivane unde ați plecat? D. B.: De la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am făcut și anatomie și fiziologie și chimie și mai ales alimentație, nu pot spune că eram străin de materie. Dar te ajuta, nu numai pe mine, pe toți. Cumpătare căci, de exemplu, îți dădeau de mâncare, îți era o foame cumplită încât mâncai în două secunde toată zoarca aia, iar alții se și înnecau. Pe noi foamea ne-a distrus iar credința ne-a salvat! C. I.: Care a fost cea mai periculoasă experiență pe care ați avut-o în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
străin de materie. Dar te ajuta, nu numai pe mine, pe toți. Cumpătare căci, de exemplu, îți dădeau de mâncare, îți era o foame cumplită încât mâncai în două secunde toată zoarca aia, iar alții se și înnecau. Pe noi foamea ne-a distrus iar credința ne-a salvat! C. I.: Care a fost cea mai periculoasă experiență pe care ați avut-o în detenție? D. B.: Când am sfințit monumentul la Iași a venit și Enache Gheorghe, care mi-a spus
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
țin minte și să mi se șteargă cu totul din memorie! Drept este că eu am și luat multă bătaie, că n-am fost un om potolit. Eu dacă tăceam din gură, era bine. Dar nu puteam tăcea deloc! Credință, foame, frică și arpacaș C. I.: Ce credeți că v-a făcut să supraviețuiți acelei experiențe cumplite? D. B.: Toți cei care au fost deținuți politici au avut credință, chiar și când le-au luat preoții. Domnule, chiar și preoții ni i-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ăștia, domnule? Tu îmi distrugi mie bisericile și eu stau în parlament, în prezidiu? Tu razi bisericile din București și tu, preot, cânți foștilor comuniști Vrednic este? C. I.: Care a fost cea mai dureroasă experiență avută în detenție? D. B.: Foamea permanentă a fost cea mai dureroasă. Foamea m-a omorât aproape. Dacă nu eram tânăr... Nu mi-o puteam scoate din cap, te îmbolnăveai psihic de foame. Ca să vă dau un exemplu: îți dădeau o zeamă limpede cu varză murată
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și eu stau în parlament, în prezidiu? Tu razi bisericile din București și tu, preot, cânți foștilor comuniști Vrednic este? C. I.: Care a fost cea mai dureroasă experiență avută în detenție? D. B.: Foamea permanentă a fost cea mai dureroasă. Foamea m-a omorât aproape. Dacă nu eram tânăr... Nu mi-o puteam scoate din cap, te îmbolnăveai psihic de foame. Ca să vă dau un exemplu: îți dădeau o zeamă limpede cu varză murată, și aia stricată! Ce calorii, ce mâncare
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C. I.: Care a fost cea mai dureroasă experiență avută în detenție? D. B.: Foamea permanentă a fost cea mai dureroasă. Foamea m-a omorât aproape. Dacă nu eram tânăr... Nu mi-o puteam scoate din cap, te îmbolnăveai psihic de foame. Ca să vă dau un exemplu: îți dădeau o zeamă limpede cu varză murată, și aia stricată! Ce calorii, ce mâncare este asta? O mâncai, era bună, dar și aceea era puțină. Domnule, muream de foame! Eram în stare de orice
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cap, te îmbolnăveai psihic de foame. Ca să vă dau un exemplu: îți dădeau o zeamă limpede cu varză murată, și aia stricată! Ce calorii, ce mâncare este asta? O mâncai, era bună, dar și aceea era puțină. Domnule, muream de foame! Eram în stare de orice, ne îmbolnăveam. Nu se vorbea sub nicio formă, nimeni nu avea voie să vorbească în celulă despre prăjituri, despre orice ținea de mâncare, că ne îmbolnăveam. Era o crimă să te apuci să vorbești în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ne îmbolnăveam. Nu se vorbea sub nicio formă, nimeni nu avea voie să vorbească în celulă despre prăjituri, despre orice ținea de mâncare, că ne îmbolnăveam. Era o crimă să te apuci să vorbești în celulă de mâncăruri. Era o foame intrată în reflex. Sau arpacașul acela..., dacă după atâția ani soția încă îmi face arpacaș! Eu vă spun sincer că, după ce am ieșit de la închisoare, m-am jurat că am să mănânc pe săturate! Mi-am zis: cât voi mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]