10,848 matches
-
prima soție a lui Knut și mama lui Svein. Cu toate acestea, ei au fost nepopulari datorită impozitelor grele și favorizării consilierilor danezi peste nobilii norvegieni, iar regele Magnus I, fiul fostului rege al Norvegiei, Olaf, a invadat în 1035, forțându-i pe cei doi să fugă la curtea lui Hardeknud. Hardeknud a fost un aliat apropiat al lui Svein, însă nu simțea că resursele sale sunt suficient de mari pentru a lansa o invazie în Norvegia, iar frații vitregi au
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
De asemenea, el a militat împotriva slavilor de vest, în alianță cu Polonia. În 1125, fiul lui Niels, Magnus a fost numit rege al Suediei. Soția sa Margareta, a murit în 1128 sau 1129 și fiul său, Magnus, a fost forțat să elibereze tronul Suedez în 1130. După 26 de ani de pace internă, conflictul a izbucnit între regele Manusi și vărul său, Knut Lavard. Knut fiind popular în Ducatul Schleswig unde fusese făcut conte, și a fost văzut ca un
Niels al Danemarcei () [Corola-website/Science/331269_a_332598]
-
din nou în 1246. Conflictul a început atunci când Eric l-a invitat pe Holsten, într-o încercare de a restabili controlul tatălui său în țară. Ducele Abel s-a căsătorit cu fiica lui Adolf al IV-lea, Contele de Holsten, forțându-l pe regele Eric să renunțe la cucerirea sa. În anul următor, Abel și Holsten au luat cu asalt Iutlanda și Funen, arzând și jefuind zona până în nord la Randers și Idense. Abel a fost susținut de orașul Lübeck, precum și
Eric al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331274_a_332603]
-
Dysjebro. Knut a ajuns cu armata sa și a început să-i învețe pe țărani o lecție și a fost necruțător atunci când episcopul Absalon la rugat să renunțe. Knut a comandat două invazii în Pomerania iar în 1185, l-a forțat pe Bugislav să-l recunoască pe Knut ca stăpânul său. Din acel moment până în 1972, regii și reginele din Danemarca au folosit titlul de "rege al slavilor de vest", ca parte dintr-o listă lungă de ducate, județe și regiuni
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
cruciadă împotriva populatiei păgâne de la insula Rügen din Marea Baltică și capitala sa, Arkona. A ordonat oamenilor săi să sape un canal între oraș și restul insulei, canalul având efectul de a usca apa potabilă care era furnizată în orașul Arkona, forțând orașul să se predea. Înainte de acest succes în Arkona, Eric a învins bătălia navală în 1135 în apropiere de coasta Danemarcei și slavii sub conducerea ducelui Ratibor I de Pomerania a devalizat orașul Roskilde iar un an mai târziu, după
Eric al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331270_a_332599]
-
a intrat în conflict atât cu biserica cât și cu magnații. În timpul unei rebeliuni în 1326, el a fost răsturnat de a alianță între magnații danezi, Contele Gerhard al III-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat, în timp ce ducele Valdemar de Southern în vârstă de 12 ani, a fost făcut rege al Danemarcei, sub regența Contelui Gerhard. Până în 1329 Christopher trăit în exil, însă haosul în creștere în republica magnaților din
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
Plön, fratele vitreg al lui Christopher, i-au dat lui Christopher o altă șansă. Cu ajutorul lui Henric de Mecklenburg, Christopher s-a prezentat la Vordingborg cu 2.000 de cavaleri germani. Din păcate pentru Christopher, aceștia au fost înconjurați și forțați să se predea. După o revoltă țărănească în Iutlanda, care a fost zdrobită fără milă de către Contele Gerhard, țăranii din Skåne l-au rugat pe regele Magnus al IV-lea al Suediei să fie conducătorul lor. El a acceptat imediat
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
ei să se sacrifice voluntar pentru a-i hrăni pe ceilalți. Cineva a propus un duel, altcineva a propus o tragere la sorți. Eddy a propus să continue să meargă până ce unul dintre ei va cădea; dar viscolul i-a forțat să se oprească. Antonio, negustorul de vite, a murit primul; i-a urmat Franklin Graves. În timpul viscolului, Patrick Dolan a început să delireze, și-a sfâșiat hainele și a fugit în pădure; s-a întors, dar a murit după câteva
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Suediei. A fost fiul lui Stenkil al Suediei și a unei prințese suedeze. El a împărțit domnia cu fratele său mai mare, Halsten Stenkilsson al Suediei, însă se cunosc puține detalii despre guvernarea lui Inge. În 1084, Inge a fost forțat de către suedezi să abdice pentru lipsa sa de respect asupra tradițiilor vechi și pentru refuzul său de a administra obictul păgân al lui Blot. În jurul anului 1100, Inge și regina Elena au fondat Abația Vreta lângă actualul Linköping în Östergötland
Inge cel Bătrân al Suediei () [Corola-website/Science/331292_a_332621]
-
să adune impozitele din comerțul din Sound. El a fost primul rege danez care a condus Copenhaga, o posesie a episcopului de Roskilde. Valdemar a fost capabil să captureze sau să cumpere alte castele și cetăți până când avea să-i forțeze pe Holsteini să plece. Când a rămas fără bani, el a luat Castelele Kalundborg și Søborg prin forță. Deși se lupta cu statele Hansa, el a încercat să-i reprimeze pe nobilii rebeli care încercau să beneficieze de drepturile cu
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
plece. Când a rămas fără bani, el a luat Castelele Kalundborg și Søborg prin forță. Deși se lupta cu statele Hansa, el a încercat să-i reprimeze pe nobilii rebeli care încercau să beneficieze de drepturile cu care l-au forțat pe tatăl lui Valdemar să cedeze și a luptat cu suedezii și norvegienii. A fost pregătit să preia controlul treptat în Iutlanda de sud însă a căzut bolnav. Valdemar a apelat la ajutorul Papei George al XI-lea care a
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele de ‘’jocurile Håtuna’’, Birger a fost luat prizonier de către frații săi, pe moșia regală Håtuna din Uppland și dus la Castelul Nyköping. În 1308, Eric și Valdemar au fost forțați de către regele danez să-l elibereze pe regele Birger, iar aceștia au făcut acest lucru în condiții umilitoare. Când regele Birger a fost liber, el a căutat ajutor în Danemarca, iar cerata a izbucnit din nou. Birger a rămas rege
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
Suediei. A fost fiul lui Stenkil al Suediei și a unei prințese suedeze. El a împărțit domnia cu fratele său mai mare, Halsten Stenkilsson al Suediei, însă se cunosc puține detalii despre guvernarea lui Inge. În 1084, Inge a fost forțat de către suedezi să abdice pentru lipsa să de respect asupra tradițiilor vechi și pentru refuzul său de a administra obictul păgân al lui Blot. În jurul anului 1100, Inge și regina Elenă au fondat Abația Vreta lângă actualul Linköping în Östergötland
Casa de Stenkil () [Corola-website/Science/331293_a_332622]
-
preluat tronul Norvegiei în 1355 (cauzând uniunea dintre Norvegia și Suedia), Eric nu a primit nici o poziție în consiliul suedez, ceea ce l-a determinat să aleagă să conducă o revoltă împotriva tatălui său, în 1355. În 1357, rebeliunea l-a forțat pe Magnus să împartă Suedia cu fiul său care avea să conducă aproape toată partea de sud a Suediei și Finlanda. Suedia s-a reunit din nou în 1359, atunci când tatăl și fiul s-au împăcat și au condus împreună
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
comitete de uzină și să-i aleagă în locul lor pe reprezentanții Frontului Na-țio-nal Democrat. Noile comitete au preluat apoi cantinele muncitorești și procedurile de raționalizare, astfel încat o mare parte a industriei a ajuns curând în mâna Frontului Na-țional Democrat, forțându-i pe muncitori să se supună voinței sale, sub amenințarea de a li se tăia rațiile și a li se suprima cartelele speciale de alimente.” La 31 ianuarie 1945, sindicatele de tipografi din capitală au refuzat să tipărească ziarele Dreptatea
Frontul Național Democrat () [Corola-website/Science/331308_a_332637]
-
din Ottenby, Öland, Suedia, unde a construit un zid lung, separând sudul insulei. Tatăl său a murit când el avea cinci ani; a fost educat de guvernanți până la încoronarea sa la vârsta de 17 ani. Curând după aceea, a fost forțat de expediții militare să asigure recent achiziționatele dominioane ale Suediei din Danemarca. Luptând cu succes cu danezii, s-a întors la Stockholm și s-a angajat în corectarea situației politice, financiare și economice reușind să susțină pacea în timpul restul de
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
cruciadă împotriva populatiei păgâne de la insula Rügen din Marea Baltică și capitala sa, Arkona. A ordonat oamenilor săi să sape un canal între oraș și restul insulei, canalul având efectul de a usca apa potabilă care era furnizată în orașul Arkona, forțând orașul să se predea. Înainte de acest succes în Arkona, Eric a învins bătălia navală în 1135 în apropiere de coasta Danemarcei și slavii sub conducerea ducelui Ratibor I de Pomerania a devalizat orașul Roskilde iar un an mai târziu, după
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
raiduri pe coastele daneze. În 1168, orașul Arkona a fost capturat iar slavii vestici au fost creștinizați și puși sub suzeranitatea daneză. Influența daneză a ajuns până în Pomerania. Knut a comandat două invazii în Pomerania iar în 1185, l-a forțat pe Bugislav să-l recunoască pe Knut ca stăpânul său. Din acel moment până în 1972, regii și reginele din Danemarca au folosit titlul de "rege al slavilor de vest", ca parte dintr-o listă lungă de ducate, județe și regiuni
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
din nou în 1246. Conflictul a început atunci când Eric l-a invitat pe Holsten, într-o încercare de a restabili controlul tatălui său în țară. Ducele Abel s-a căsătorit cu fiica lui Adolf al IV-lea, Contele de Holsten, forțându-l pe regele Eric să renunțe la cucerirea sa. În anul următor, Abel și Holsten au luat cu asalt Iutlanda și Funen, arzând și jefuind zona până în nord la Randers și Idense. Abel a fost susținut de orașul Lübeck, precum și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
fortați să cedeze toate proprietățile regale din sudul Iutlandei, pentru a le asigura libertatea. Margareta la- eliberat pe Arhiepiscopul Erlandsen din închisoare gândindu-se că va fi recunoscător, însă el a emis o interdicție în întreaga țară, încercând să o forțeze pe regină și pe Eric să renunțe la tron. În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a intrat în conflict atât cu biserica cât și cu magnații. În timpul unei rebeliuni în 1326, el a fost răsturnat de a alianță între magnații danezi, Contele Gerhard al III-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat, în timp ce ducele Valdemar de Southern în vârstă de 12 ani, a fost făcut rege al Danemarcei, sub regența Contelui Gerhard. Christopher a fost restaurat ca rege danez în 1329 - 1330, ca și co-guvernator al
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
să adune impozitele din comerțul din Sound. El a fost primul rege danez care a condus Copenhaga, o posesie a episcopului de Roskilde. Valdemar a fost capabil să captureze sau să cumpere alte castele și cetăți până când avea să-i forțeze pe Holsteini să plece. Când a rămas fără bani, el a luat Castelele Kalundborg și Søborg prin forță. Atâta timp cât unirea nu era sigură, Margareta a tolerat prezența Riksråd, influența lor era minoră și autoritatea roială supremă rămânea neschimbată. Birourile de
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
adus un omagiu lui Cristian. Pe 20 noiembrie, Carol a fost încoronat ca rege al Norvegiei în Trondheim. Cu toate acestea, nobilimea suedeză a luat măsuri pentru a evita un război cu Danemarca. În iunie 1450, Consiliul suedez l-a forțat pe Carol să renunțe la cererea sa în Norvegia pentru regele Cristian. Problema succesiunii norvegiene a fost decisă între Danemarca și Suedia, precum și de Consiliul norvegian rămas cu un singur candidat pentru tron. În vara anului 1450, Cristian a navigat
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
cu un an în urmă, Frederic I se confruntă în 1524 cu o serie de revolte ale țărănimii în regiunile Jutlandul de Sud și landul Skana (din Suedia) care voia reîntoarcerea lui Kristianssen I pe tron. Intrigile mereu crescânde îl forțează pe Severin Norby (n. 147 - d. 1530), duce de Von Gotland să invadeze regiunea Blekinge într-o încercare de a se schimba oridinea dela cetatea de Scaun din ținutul Gottorf. Adunând țăranii din regiunea guvernată, el va ataca castelul Karnan
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
-lea, iar numele de Pamplona a fost reținut până în secolul al XII-lea. Casa de Iniguez a fondat regatul Navarei (Pamplona) în jurul anului 824, atunci când s-au răzvrătit împotriva autorității francilor (Carolingieni). În 905, o coaliție a vecinilor l-au forțat pe Fortun Garces să se retragă la mănăstire și a fost înscăunat în locul său un descendent al unei noi linii dinastice. Sub domnia lor, numele Navara a început să-l înlocuiască pe cel de Pamplona. Odată cu asasinarea lui Sancho al
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]