10,713 matches
-
decât cele necesare la furnale. Suprafața de schimb de căldură este formată dintr-un cilindru, rotativ (preîncălzitoare de tip Ljungström) sau fix (preîncălzitoare de tip Rothemühle), compartimentat radial. În compartimente este plasată umplutura, formată din pachete de tablă ondulată cu grosimea de 0,5-1 mm. La generatoarele de abur care ard combustibil cu conținut mare de sulf, în partea finală a preîncălzitorului poate să apară coroziunea produsă de acizii sulfuros (HSO) și sulfuric (HSO). Pentru evitarea coroziunii, în această zonă se
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
circa 67 de specii. Corpul ricinuleidelor este divizat în două regiuni: prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen). dele au aproximativ 5 - 10 mm în lungime , cel mai mare este "Ricinoides atewa". Cuticula (exoscheletul) care acoperă corpul este deosebit de dură, având o grosime de 0,5 mm. Partea dorsală este acoperită cu tergite, iar cea ventrală - cu sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut. La prima vedere, grosimea ei ar reprezenta un dezavantaj, lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
exoscheletul) care acoperă corpul este deosebit de dură, având o grosime de 0,5 mm. Partea dorsală este acoperită cu tergite, iar cea ventrală - cu sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut. La prima vedere, grosimea ei ar reprezenta un dezavantaj, lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite. Suprafața cuticulei
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
material component al sculelor de debitare. Oxidul de aluminiu este responsabil pentru rezistența aluminiului metalic la coroziunea atmosferică. Aluminiul metalic este foarte reactiv cu oxigenul atmosferic, formându-se la suprafața expusă a aluminiului un strat fin de pasivare (4 nm grosime). Acest strat protejează metalul de alte oxidări. Grosimea și proprietățile ale acestui strat de oxid pot fi îmbunătățite prin anodizare (pasivare electrolitică). Aliajele cum ar fi bronz-aluminiul exploatează această proprietate, o parte a aluminiului din aliaj mărind rezistența la coroziune
Oxid de aluminiu () [Corola-website/Science/318764_a_320093]
-
aluminiu este responsabil pentru rezistența aluminiului metalic la coroziunea atmosferică. Aluminiul metalic este foarte reactiv cu oxigenul atmosferic, formându-se la suprafața expusă a aluminiului un strat fin de pasivare (4 nm grosime). Acest strat protejează metalul de alte oxidări. Grosimea și proprietățile ale acestui strat de oxid pot fi îmbunătățite prin anodizare (pasivare electrolitică). Aliajele cum ar fi bronz-aluminiul exploatează această proprietate, o parte a aluminiului din aliaj mărind rezistența la coroziune. Oxidul de aluminiu generat prin anodizare este în
Oxid de aluminiu () [Corola-website/Science/318764_a_320093]
-
Scaled Snake", "Western Taipan" sau "Fierce Snake" (șarpe sălbatic). Gradul mare de toxicitate al veninului său a fost descoperit pe mijlocul anilor 1980. Lungimea corpului este între 1,5 - 2,5 m, capul continuându-se direct cu corpul care aceași grosime ca și capul. Șarpele are o culoare cu nuanțe de la brun închis până la galben măsliniu, iarna având nuanțe de culoare mai închisă. Datorită toxicități veninului s-a răspândit idea, că el ar fi foarte agresiv, adevărul este că este un
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
vărul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). a fost construit în anul 1830 de către familia boierului Ianachi Negruzzi. Clădirea are 3 niveluri (demisol+parter+etaj), 28 de încăperi întinse pe o suprafață totală de 850 de metri pătrați, iar pereții exteriori au grosime de aproape un metru. Conacul era înconjurat de un parc, care se mai întinde astăzi pe o suprafață de aproape trei hectare. În anul 1834, spătarul Ianachi Negruzzi a construit în apropierea conacului o biserică din cărămidă pe temelie de
Conacul din Voinești () [Corola-website/Science/316185_a_317514]
-
Urzeala are rol de armătură și e acoperită în întregime de firele colorate ale bătăturii care formează decorul ornamental sau figural. Firele bătelii nu traversează obligatoriu toată lățimea țesăturii. De asemenea, în băteală și în urzeală se introduce fire de grosimi și origini diverse (cânepă, mătase) pentru a se obține zone cu facturi diverse. Este de asemenea important ca distanța dintre fire și grosimea firului de lână sau de mătase să se stabilească de la început în funcție de mărimea finală a tapiseriei și
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
nu traversează obligatoriu toată lățimea țesăturii. De asemenea, în băteală și în urzeală se introduce fire de grosimi și origini diverse (cânepă, mătase) pentru a se obține zone cu facturi diverse. Este de asemenea important ca distanța dintre fire și grosimea firului de lână sau de mătase să se stabilească de la început în funcție de mărimea finală a tapiseriei și în raport cu firele care se împletesc (băteala de fond și băteala ornamental-figurată). Intre ustensile, cadru de lemn-ghergheful (vertical) și războiul (orizontal) - este elementul central
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
fabricată, se satisfac aceleași nevoi în formă precum: Cu excepția obiectelor obținute fie în serie, industrial, cu șabloane, fie liber, manual, prin jet de aer și cu clește special, sticla este produsă prin laminare și în foi plane de câțiva milimetri grosime, perfect netede sau cu un ușor ornament în relief. Sticla plană colorată (translucidă) sau clarî (transparentă) are 2 binecunoscute utilizări artistice: vitraliul sau picturi cu sticlă și picturi de icoane pe sticle. Dacă pictura de icoane pe sticlă fusese cel
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
la T-44. Principala diferență era folosirea unui blindaj mai gros în partea frontală și utilizarea unui alt tip de oblon pentru mecanicul conductor. Inelul turelei avea acum un diametru de 1800 mm, iar turela avea un blindaj cu o grosime de 180 mm în partea frontală, între 90 și 150 de mm în lateral și 30 de mm deasupra. Unitatea de foc consta într-un tun de tip D-10TK, calibru 100 mm, și două mitraliere GWT (7,62 mm). Tancul
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
în Macedonia sau din Mani, în Grecia. La Vrața, în Bulgaria, există șase cule. Două din cele aveau un plan compact cu trei niveluri lipsite în exterior de orice fel de decorație, cu ziduri din piatră de până la doi metri grosime, străpunse de metereze pentru tragere verticală și orizontală.
Culă () [Corola-website/Science/316286_a_317615]
-
inventar al moșiei Tupilați, era trecut și "rateșu de la Ancuța". Hanul era zidit pe temelie de piatră, avea o lungime de 36, 20 metri și o lățime de 15,70 metri, iar zidurile sale de cărămidă erau de 70 cm grosime. Hanul avea două porți din lemn de stejar, una prin care intrau carele și alta prin care ieșeau. Porțile din stejar tare erau ferecate cu zăvoare duble și drugi masivi de fier, iar ferestrele erau mici și zăbrelite. Carele erau
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
tatami "kyōma". din regiunea Nagoya măsoară de obicei 0,91 m x 1,82 m și se numesc tatami "ainoma". Mărimea în regiunea Tokio eeste de obicei 0,88 m x 1,76 m. Se numesc tatami "edoma" sau "kantōma". Grosimea este de 5,5 cm pentru o saltea "kyōma", și 6,0 cm pentru o saltea "kantōma". O mărime de o jumătate de saltea tatami se numește "hanjō," iar o saltea de 3/4, folosită în camerele pentru ceremonia ceaiului
Tatami () [Corola-website/Science/320030_a_321359]
-
teritoriale în afara granițelor stabilite (irakienii, care consideră Kuweitul ca parte integrală a Irakului, palestinienii ș.a.); poporul kurd a fost împărțit între patru state, Turcia, Siria (dominație franceză), Irak și Iran (dominație britanică), localități și familii (clanuri, s-au nimerit sub grosimea liniei de creion - localitatea Rafah a fost tăiată în două de granița dintre Sinai (Egipt) și Palestina, actualmente Israel, respectiv interlandul Hamas din Fâșia Gaza, unde cele două părți ale orașului s-au "reunit" prin peste o mie de tuneluri
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
avea la bază șasiul model D7 al semișenilatului SdKfz 10. Acesta a fost scurtat, renunțându-se la o roată din angrenajul șenilelor. Deasupra șasiului era montată o suprastructură ("Panzerwanne") cu un design nou, care beneficia de un blindaj cu o grosime între 8 și 14,5 mm. Noul model de șasiu a fost denumit D7p (p venea de la Panzer, adică blindaj) Din cauza problemelor legate de producție, semișenilatele SdKfz 250 au ajuns pe front abia la mijlocul anului 1941. Odată ce producția de vehicule
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
au fost turnați și finisați la Industria Sârmei din Câmpia Turzii, uzinele IAR din Brașov și Atelierele Concordia din Ploiești. Pentru a mări stabilitatea sașiului în timpul tragerilor, a fost instalat și un sistem de frânare la galeți. Blindajul sașiului avea o grosime între 15 și 35 de milimetri, în funcție de anul în care fusese fabricat tancul Ț-60. Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
principală este aceea a unei câmpii întinse și netede. Relieful de câmpie este doar apartnt, deoarece, analizând structura lui geologică se observă că în realitate esteun podiș străvechi, erodat. Placa pe care este așezată această parte a continentului are o grosime mare, este foare rigidă și aproape imobilă aflându-se pe cel mai vechi nucleu continental.
Câmpia Europei de Est () [Corola-website/Science/320168_a_321497]
-
aflată la limita zonei convective) și începutul atmosferei. Are o structură și un conținut energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al atmosferei solare, dar este și cel mai subțire, având doar câteva sute de kilometri grosime și o temperatură de 6.000 K care crește de la exterior spre interior. Fotosfera delimitează globul solar care arată ca o sferă luminoasă. Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
Cromosfera solară (literal "sferă colorată") este un strat din atmosfera Soarelui, chiar deasupra fotosferei și sub coroana solară. Cromosfera are o grosime de cca. 10.000 km și o temperatură care crește spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K. În comparație, fotosfera are o grosime de câteva sute de kilometri și temperaturi de 6.000 K, iar coroana solară
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
strat din atmosfera Soarelui, chiar deasupra fotosferei și sub coroana solară. Cromosfera are o grosime de cca. 10.000 km și o temperatură care crește spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K. În comparație, fotosfera are o grosime de câteva sute de kilometri și temperaturi de 6.000 K, iar coroana solară se întinde în jurul cromosferei cu o grosime de sute de mii de kilometri sau mai mult și are o temperatură paradoxală de un milion de K.
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
o temperatură care crește spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K. În comparație, fotosfera are o grosime de câteva sute de kilometri și temperaturi de 6.000 K, iar coroana solară se întinde în jurul cromosferei cu o grosime de sute de mii de kilometri sau mai mult și are o temperatură paradoxală de un milion de K. Structura cromosferei este foare erogenă: în cromosferă, între petele unor grupuri apar scânteieri luminoase de scurtă durată, numite erupții cromosferice, regiuni
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
sistemul de direcție al vehiculului. Pe lângă consumul ridicat și performanța slabă, agregatul energetic necesita o mentenață atentă; roțile motoare ale șenilelor trebuiau schimbate la fiecare 500 de kilometri parcurși. Pe blindajul frontal au fost nituite plăci de oțel cu o grosime de 100 de milimetri. Grosimea blindajului a crescut la 200 de milimetri, însă cu prețul a 5 tone de greutate suplimentară. Camera de luptă de tip cazemată încorpora tunul și majoritatea echipajului, fiind amplasată în spatele vehiculului. Motorul era situat la
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
Pe lângă consumul ridicat și performanța slabă, agregatul energetic necesita o mentenață atentă; roțile motoare ale șenilelor trebuiau schimbate la fiecare 500 de kilometri parcurși. Pe blindajul frontal au fost nituite plăci de oțel cu o grosime de 100 de milimetri. Grosimea blindajului a crescut la 200 de milimetri, însă cu prețul a 5 tone de greutate suplimentară. Camera de luptă de tip cazemată încorpora tunul și majoritatea echipajului, fiind amplasată în spatele vehiculului. Motorul era situat la mijloc, mecanicul conductor și operatorul
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
acomoda noul tun,asemeni vânătorilor de tancuri precedenți tunul era montat într-o suprastructură blindată.După demonarea turelei blindajul înclinat frontal și cel lateral al distrugătorului "Jagdpanther" avea să fie extins astfel încât să formeze o spațioasă suprastructură de tip cazemată. Grosimea blindajul lateral al vânătorului "Jagdpanther" a fost mărită la 60 mm ca să compenseze reducerea unghiului blindajului care a fost făcut pentru a crea suficient spațiu intern.Blindajul frontal era de 80 mm.Noul Panther Ausf. G fabricat în Aprilie 1944
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]