11,439 matches
-
necruțătoare a curmat viața Mărioarei la vârsta când abia pășise în deplina maturitate. Atunci, lovit ca de un trăsnet, el a jurat să păstreze, până la sfârșitul vieții sale, dragostea nestinsă pentru aceea care i a fost prima și singura adevărată iubită. Spre cinstea lui, nu și-a încălcat legământul. Foamea de amintiri Este o reală plăcere să stai la taifas cu Dumitru Dascălu. Personalitate completă cu spirit cultivat și pătrunzător, înzestrat cu darul povestirii, transformă obișnuitele noastre întâlniri în prilejuri de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
festivitatea de lansare, care s-a desfășurat pe terenul de sport al Școlii „Al. Vlahuță”, am fost nevoit să merg singur, deoarece cu două zile înainte, pe 22 mai, îl condusesem pe bardul Cordărenilor la locul de veșnică odihnă, alături de iubita lui soție, Adela. În aceste zile încărcate de tristețe, cu sufletul răvășit și îndurerat, i am scris prietenului meu un poem din care reproduc un fragment: ...Acum, Când ai plecat să scrii pentru îngeri, acolo, în împărăția drepților, Colegul și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
spectacol de circ. Copiii sunt aduși acolo de fapt ca să ne facă plăcere nouă, oamenilor mari. Ei nu prea știu ce li se întâmplă. Știu doar că trebuie să spună cele mai mari tâmpenii și, neapărat, să vorbească despre iubitul/iubita lor, logodnicul/logodnica lor și despre faptul că vor să se căsătorească. Și maturii vor fi mulțumiți. Ia te uită, dragă, la ce le stă gândul! Zici că sunt oameni mari, nu alta! Și dă-i cu aplauze și râsete
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
alta! Și dă-i cu aplauze și râsete, inițiate de animatorii de public din platou, dar sincere la cei care urmăresc de pe canapea, la televizor. Copilul a învățat bine lecția de acasă („Vezi, mamă, să nu uiți să spui despre iubita aia a ta, cu care vrei să te căsătorești, nu?“). Oricum, dacă uită, îi amintește Virgil, care are întotdeauna pregătit setul de întrebări cu aman tul/amanta și căsătoria. Căci asta face Ianțu: punând întrebări copiilor, ne face cu ochiul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acelați timp, ne amărâm că, oricâte eforturi am face și oricât de mult neam strădui să le copiem, viața noastră e în continuare fără sare și piper, că nu avem abdomenul mai suplu și pectoralii mai vânjoși, că soția sau iubita nu arată ca soțiile sau iubitele lor. În România, singura fabrică veritabilă de vedete este televiziu nea. În alte părți, mai există Hollywood sau Broadway. Acolo vedetele sunt recrutate și din lumea filmului, a muzicii sau a teatrului. Ba mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
eforturi am face și oricât de mult neam strădui să le copiem, viața noastră e în continuare fără sare și piper, că nu avem abdomenul mai suplu și pectoralii mai vânjoși, că soția sau iubita nu arată ca soțiile sau iubitele lor. În România, singura fabrică veritabilă de vedete este televiziu nea. În alte părți, mai există Hollywood sau Broadway. Acolo vedetele sunt recrutate și din lumea filmului, a muzicii sau a teatrului. Ba mai mult, și unii scriitori de succes
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vorbim de campanii civice, dă mai bine să militezi pentru abstracțiuni cum e respectul - asta cu atât mai mult, cu cât nimeni nu va putea cuantifica reușita campaniei tale. În cazul presei televizuale sportive, există posturi care dau „informații“ despre iubitele fotbaliștilor, despre vacanțele sau mașinile lor, dar și altele care analizează serios meciurile, cu scheme complicate și despicări ale firului în patru. Ei bine, dacă în presa sportivă avem așa ceva, de ce nu am avea și în cea politicocivică, mai ales
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
știam cu toții din Marfa și banii sau din Occident!... Apoi lam putut vedea pe la tot felul de emisiuni ale postului Acasă, apariții care vizau consolidarea statutului său de vedetă. A fost invitat de vreo câteva ori la Poveștiri adevărate - cu iubita sa, Anemona, sau fără. Cel mai recent, acum două săp tămâni, a fost unul dintre cei doi „concurenți“ de la emisiunea Un bărbat adevărat, unde șia disputat bărbăția, șarmul și talentul cu nimeni altul decât Fizz (cum, nu știți cinei Fizz
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-l merita. - Mă întreb ce caută tipa asta în tablou cu tine?! - Ea este fosta mea soție, Tia. - Fosta ta soție spui?! - Da. De ce te miri așa de tare? - Doamne ! Nu-mi vine să cred ce spui. - De ce spui asta, iubito? - Este o colegă de a mea din școală. Eram în clase paralele la școala tehnică de contabilitate. Ce coincidență! - A venit în viața mea ca o vară cu căldură și a plecat ca o iarnă, înghețând totul în urma ei. Iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
suporta doar adevărul. - Poate nu mă ridic la standardele tale. Te-ai gândit la asta? Voi, tinerii bogați, judecați omul după criteriile voastre și mergeți uneori mult prea departe, până acolo cât vă permite capacitatea mentală. - Aparențele te pot înșela, iubito! Judeci lumea după cum este îmbrăcată? Unii oameni nu uită niciodată de unde au plecat și unde au ajuns, iar aceia care uită sunt cei mai nenorociți și mai mizerabili. După ce mă vei cunoaște mai bine, jur că ai să-ți schimbi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Toate concepțiile ei de până atunci dispăruseră, iar orgoliul de femeie căzuse într-o nepăsare totală. Era ca o păpușă din pluș în mâna unui copil, lăsându-se manipulată în întregime. Atitudinea ei răspundea afirmativ sentimentelor. - Mă iubești? Hai, spune iubito că mă iubești, că mă dorești, că însemn ceva pentru tine, spuse Alin continuând s-o sărute și s-o mângâie dulce, ca un copil care nu vrea decât să-și păstreze jucăria. Lipindu-se cu mâinile peste mijlocul lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
m-a pus în gardă. Mi-a spus lucruri oribile despre bărbați care duc fete dincolo. - Mă uimești. Cine putea să-ți bage asemenea prostii în cap? - Ce mai contează? Am luat deja o hotărâre. - Toți care pleacă cu o iubită, o duc la produs? Așa crezi tu? Termină cu aberațiile astea! - Nu știu ce crezi tu, dar eu vreau să cobor aici în vamă. Nu merg mai departe. Nu pot și nu mai vreau. - Vrei să te întorci înapoi? Ai să regreți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu care am ieșit de pe băncile Liceului „Cuza Vodă” înmănunchează contribuția tuturor profesorilor. Dar inițierea meu pe drumul pe care aveam să-l urmez mai tarziu, cel al cunoașterii naturii, al biologiei, o datorez, cu aleasă recunoștință, distinsei, venerabilei și iubitei mele profesoare, Elenă Chirica. La atâția ani de la absolvirea liceului mi-au rămas foarte vii în amintire lecțiile de stiinte naturale ținute de domnia sa cu atâta competența și pasiune. Dacă domnia sa s-a constituit, pentru mine, într-un adevărat model
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu s au putut bucură de lumină învățăturii. În numele celor peste 12.000 de absolvenți pe care i-a dat Liceul „Cuza Vodă” de-a lungul existenței sale, le aducem omagiul nostru fierbinte. Avem convingerea că pe temeiul strădaniilor lor, iubita noastră școală hușeana va crește și va înflori mereu, împlinindu-se cu tot mai multă strălucire menirea ei de focar de cultură și civilizație. Nu pot încheia acest omagiu fără să-mi exprim marea bucurie de a fi acum aici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
văd ceasul de pe masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-aproape și-un sfert... Livia a ajuns lîngă pat și trage plapuma de pe mine: simt răcoarea ușii întredeschise lunecînd ca o înviorare peste trupul meu. Bine, bine, iubito, mormăi, mă scol! Mă ia de braț și mă ridică. Oboseala, mormăi, sprijinindu-mă de ușă, m-a ajuns oboseala. Ia să nu mai alergi toată ziua ca un cal, că, de cînd te știu, tot obosit te știu. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apă rece. Șuvoiul îmi lovește cu putere ceafa, încrețindu-mi pielea întregului corp, făcîndu-mi-o ca de găină. Și ce bine-i! Mă frec apoi îndelung cu prosopul pe cap și pe față, aranjîndu-mi părul încă jilav cu pieptenele Liviei. Gata, iubito! strig, ieșind din baie. Cînd crede că sînt gata îmbrăcat, mă strigă: Te rog! Vino să ne bem cafeaua, că după băutura de-aseară... Dacă-ți mai aduce cineva vreo sticlă, dă-l afară din cabinet! explodez eu cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mulțumesc! Ești tare drăguță, dar mi-ajunge. Livia rîde, în timp ce cu piciorul, pe sub masă, caută piciorul meu, să mă calce. Parcă văd că azi întîrzii... Îi prind mîna în care ține cuțitul și-o strîng încet, cu dragoste: Pot întîrzia, iubito. Spun șefului că m-am dus întîi pe la șantier, tot am treabă pe la lotul de construcții-montaj. Mihai! rîde Livia, însoțindu-și rîsul cu acea scuturătură din cap, comună tuturor femeilor mîndre și frumoase. Ai fi în stare să întîrzii pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
foarte mult, pentru mine. Nu, sub nici o formă, n-o pot invita pe Livia, acum, la mine acasă! Mă ridic, o sărut pe obraz, apoi ies pe hol, îmi îmbrac scurta de velur îmblănită și-mi trag ghetele în picioare. Iubito, îți urez o zi bună! îi spun, luîndu-i mîna să i-o sărut. Ne facem un semn șăgalnic, de dragoste, cu ochii îmbătați de plăcere. Spun un "sărut mîinile" șoptit și ies. Aud în urma mea ușa închisă încet, cu grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
terminat vizita, pot s-o chem la telefon. Îmi răspunde o soră pe care o rog s-o cheme pe Livia, "numai dacă n-o deranjez". Da, doctorița Popa, aud după un timp vocea Liviei. Cine-i? "Și-am răspuns iubitei: "Azi prin vînt și ger,/ Cineva flori albe leapădă din cer./ Poți așterne patul și sufla-n cămin""..., îi spun eu, tărăgănînd ultimele cuvinte, oprindu-mă aici cu recitatul, ca de fiecare dată cînd îi spun versurile astea, ale lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zbucium?! M-am aprins întotdeauna de la prima scînteie și am ars în întregime, trezindu-mă, în final, singur și epuizat, dar abia așteptînd o nouă scînteie, care să mă renască din urmele cenușii împrăștiate de vîntul stîrnit la plecarea celei iubite. Pot trage oare o linie și să fac totalul? Da... Voi obține o sumă de amintiri frumoase... Dar dacă "frumusețea" a fost de fapt minciună?! Atunci, se anulează totul. Nu, n-am dreptul să anulez un trecut frumos, ce-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
amărăciune. Brusc, în minte îmi apare pata aceea bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul cenușiu; bucle castanii și ochi mari, albaștri, ca o cupă de cer senin... "și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei..." mă înfioară amintirea unui vers din Omar Khayyam. Încă două-trei comenzi și intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă că am băut din cupă, acea cupă umplută dar niciodată plină ochi! de zîmbetul senin al multor femei blestemul meu cel bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
larg desfăcute. Abia aștept să beau o cafea mare, neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte... Dar mai ales fierbinte! Apoi... Apoi ,,tu ești a mea pot trainic doar brațele să spună, / Ce și-au cuprins iubita și..."1 Ah, Mihai-Mihai!... "ce clipe ca acestea în lume-ți mai rămîn ?"2, spune el, întorcîndu-se cu scaunul către mine. Strănut de două ori la rînd, îmi șterg nasul cu mîneca aspră a hainei de azbest și clatin din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Lîngă mine, aud aerul ieșind prin supapa unui ventil pneumatic, căruia i s-a comandat deschiderea. Sînt fericit sau ar trebui să fiu; am învins!... Am sorbit din cupa de cer senin... "Și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei", da! cupa o am, am sorbit din ea, dar unde-s buclele?!... De ce să-mi închei ziua de azi fără să-mi achit datoria?! Nu-s oare mai sărac în sufletul meu știind-o pe Teona tristă din cauza acelui cuvînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu casa și să-ți trimet bani, să poți trăi convenabil. Aici, acum, mă silesc să nu mă întreb: ce mănâncă, unde stă? Mi-e teamă să evoc Parisul, mi-e teamă să nu te simți singură, atât de mică, iubita mea. Azi la Delureanu, mă gândeam, cum stam la masă singură, să plec acasă, unde scrisorile tale ar veni mai de grabă, dar sunt obosită, obosită și aici, oricum, nu duc grija de masa zilnică. Am să trimet prin Irina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai dorm bine. Aștept vești. Ce vei fi făcând acolo fără bani? Îngrijește-te. Eu sper că odată ajunsă la București
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]