15,723 matches
-
simbolic al Romei în fața Constantinopolului, s-a văzut ulterior că cele două orașe au avut aproape drept egal de reprezentare; Constantinopolul chiar mai mult în practică, până spre 1054. Occidentul avea să-și ia revanșa mai târziu prin efemerul "imperiu latin" (secolul XIII), când cruciații au devastat vechiul Bizanț, cu toate că îi erau aliați contra otomanilor. Imaginarul politic se amestecă, de la sfârșitul secolului IV, cu cel religios, chiar prin miturile fondatoare ale imperiului creștin și prin arhetipul urban al Bizanțului creștinat. Noul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu gândirea antică ... se înfăptuia astfel atât prin intermediul numitelor texte - compuneri ale unor autori nutriți direct la sursele filosofiei eline -, care vehiculau concepte antice "încreștinate", cât și prin consultarea nemijlocită a fragmentelor din tezaurul elin mai cu seamă (dar și latin) pătrunse în sbornice și a comentariilor pe marginea vechilor scrieri. Niciunele, nici altele nu lipseau din fondul de carte aflat la îndemâna cărturarilor români. (Mazilu, Recitind literatura română veche I 35)50. Cele două momente de criză doctrinară, importante pentru dezbaterile
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Mistretta, Francesco. Il Duomo di Monreale. "Città dal Tempio d'Oro". Palermo: Mistretta. 2007. Mondzain, Marie-José. Image, icône, économie. Les sources byzantines de l'imaginaire contemporain. Paris: Seuil, 1996. Moreschini, Claudio și Enrico Norelli. Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine. vol. I. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare. Iași. Polirom, 2001. [1995] Moutsopoulos, E. Problema imaginarului la Plotin. București: Omonia, 2002. [2000] Obolensky, Dimitri. Un commonwelth medieval: Bizanțul. București: Corint, 2002. [1971] Olaru, Cristian. Ideologia imperială în Antichitatea târzie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
poate fi așezată parțial în relație cu profesiunea de credință a lui Jacques Le Goff, în calitate de cercetător al imaginarului: La première tâche du médiéviste est donc d'étudier le champ sémantique du travail au Moyen Âge, de repérer comment, en latin d'abord, en langue vulgaire ensuite et côte à côte avec le latin émergent la notion et le mot travaille. ... Mais cette étude sémantique n'est que la base d'une recherche multiple autour d'une réalité et d'un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Le Goff, în calitate de cercetător al imaginarului: La première tâche du médiéviste est donc d'étudier le champ sémantique du travail au Moyen Âge, de repérer comment, en latin d'abord, en langue vulgaire ensuite et côte à côte avec le latin émergent la notion et le mot travaille. ... Mais cette étude sémantique n'est que la base d'une recherche multiple autour d'une réalité et d'un concept globalisant qui doit amener le médiéviste à l'explication d'un phénomène
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Berlin, 1892-1916. 7212, II, 4. [reed. anastazică 1962], apud Benoist 104. 17 Vezi în Daremberg, Ch., E. Saglio și E. Pottier. Dictionnaire des antiquités grecques et romaines. Paris: Hachette. 1877-1916. 18 Vezi Benoist: L'imago ne fait pas référance en latin à l'effigie, manequin de cire qui apparaît lors des funera des empereurs d'après les sources antonines mais qui n'est pas attesté pour les autres cérémonies, mais aux portraits [masques n.n.] d'ancêtres qui participent aux cortèges nobiliaires
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
est essentiel pour interpréter l'évolution du funus imperatorum au cours de la période, en considérant le funus imaginarium comme la cérémonie des funérailles publiques comprenant la procession des imagines de la famille du défunt. (104) 19 Accentele la cuvintele în limba latină apar în acest volum numai atunci când termenii sunt definiți. 20 Vezi: temperō (I) vt. și vi. 1. a potrivi cum se cuvine, a amesteca în proporții juste, a combina, a prepara ... ; 2. a conduce (potrivind bine lucrurile), a orândui: ~ civitates
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ramuri din copacul clasei I A, de la Școala “N. Iorga” din Iași. Doamna a știut a le asculta și a le scrie frumos, chiar didactic si artistic, adevărate poeme in proză. Doamna redă vacanței unul din sensurile originare, căci verbul latin din care “se trage” cuvântul “vacanță”, înseamnă nu numai “a fi liber, a nu avea ocupație, a se odihni, a avea răgaz”, ci și “a-și întrebuința timpul, a se ocupa cu...”. Dacă adultul rememorează, copilul acumulează, evoluează, exersează, este
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
o formațiune, un grup, o mulțime alcătuită din componente secundare distanțate între ele, dar supuse aceleași inerții colective. Despre un dement se spune, în limbajul comun, că este un om fără de minte adică o ființă umană părăsită de rațiune. Termenul latin dementia ca temei etimologic al cuvântului demență indică procesul unei situări în afara minții de aici derivând și formularea a fi scos din minți. În fapt, se intenționează aici indicarea unui fenomen de pierdere a minții ca unitatea de conștiință. Mintea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cu un Catechism, român, în 1559, și cu un Tetraevanghel, românesc și el, în 1560, după care urmară felurite tipărituri naționale și slavone. Coresi se folosea de texte mai vechi. Limba română, așa cum apare din aceste întîie monumente lingvistice, e latină în structura și lexicul ei fundamental. Tot ce privește situarea omului pe pământ și sub astre, ca ființă liberă, civilă, cu instituții și viață economică elementară, categoriile existenței în fine, intră în această zonă. Noțiunile de Dumnezeu, de țară, de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ei fundamental. Tot ce privește situarea omului pe pământ și sub astre, ca ființă liberă, civilă, cu instituții și viață economică elementară, categoriile existenței în fine, intră în această zonă. Noțiunile de Dumnezeu, de țară, de cetate, de lege sunt latine, bătrânul însuși e un "veteranus" al imperiului. Împărăția l-a lăsat aci domn ("dominus"). Năvala slavă a adus vocabularul propriu a exprima noua stare de dependență. Acum alții sunt stăpânii, jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
di virtù de Tommaso Gozzadini, culegere de sentințe și pilde morale, mai cunoscute sub numele de Albinușa și Floarea darurilor. Avem și o Isopie. Bineînțeles, Alixăndria falsului Callisthenes a avut expansiune mare, întîia tălmăcire fiind anterioară anului 1620. Prin prelucrarea latină a lui Guido delle Colonne a pătruns la noi, sub numele de Troada, chiar Roman de Troie al lui Benoît de Sainte-Maure (copie din 1766). Printr-un intermediu grecesc a răzbătut romanul de piraterie Pierre de Provence et la belle
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
filologie. Hronica românilor de G. Șincai (Buda, 1808, 1809) e o compilație de manieră cam medievală, sprijinită însă pe un material enorm. În filologie se observă două tendințe: de a dovedi cu orice chip că majoritatea cuvintelor sunt de origine latină și de a elimina rămășițele graiului "varvarelor ghinte", adică slavonismele. Spre deosebire de Clain și Șincai, Maior crede limba română derivată nu din latina clasică, ci din cea vulgară. Transcripțiile cu literă latină nu sunt simple substituții de semne, ci ortografieri etimologice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu orice chip că majoritatea cuvintelor sunt de origine latină și de a elimina rămășițele graiului "varvarelor ghinte", adică slavonismele. Spre deosebire de Clain și Șincai, Maior crede limba română derivată nu din latina clasică, ci din cea vulgară. Transcripțiile cu literă latină nu sunt simple substituții de semne, ci ortografieri etimologice. "Adică" se scrie "adeque", "care", "guare". Etimologiile sunt de fantezie. Tâlharul e un purtător de săgeți, un telifer, birăul e un vir magnus, tânguirea vine de la tundere, fiindcă jeluitorii se tund
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i se arăta totală mai ales în limbă, și sub raportul acesta pedantismul latiniștilor îl făcea să rîdă: "Mai cu cale și mai logic ar fi dar, în dragostea noastră de latinism, să lepădăm limba română și să luăm limba latină, și prin urmare să schimbăm pantalonul și surtucul pe togă, să ne chiemăm Cincinatus și Brutus în loc de Costachi și Dimitrachi, și să cerem înapoi stăpânirea lumii de odinioară." Capitolul V ANTIBONJURIȘTII C. FACA Liniile liberalismului și conservatorismului, ale modernismului și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gunoi: Sunt un animal, un sinistru - animal... Din tălpi până-n gânduri, întreg, put egal; Dar o să fiu vărsat la gunoi în curând. ION AL.-GEORGE Clasicismul lui Ion Al.-George este arheologic. Poetul evocă trecutul daco-roman, restabilind până și litera latină (procedeul, parnasian, era și al lui Vasile Pîrvan). De fapt poetul minulescianizează, înlocuind Ecbatana cu Roma și hieratismul asiro-babilonean cu antichități romane (S. P. Q. R., castre, aqvile, lyre, kratere). GEORGE MURNU Adevăratul clasicist este macedoneanul George Murnu. Apariția Iliadei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Caragiale este și el promotor al balcanismului literar, acel amestec gras de expresii măscăricioase, de impulsiuni lascive, de conștiință a unei ereditări aventuroase și turburi, totul purificat și văzut mai de sus de o inteligență superioară. Citatul enigmatic din Biblia latină stă alături de "era dat în Paște", într-un amestec fastuos cu o curte turcească. Autobiografia lui Pantazi este remarcabilă tocmai prin strania îmbinare de Orient și Occident. Contrastul din firea lui Pantazi, luxul din casa lui Pașadia alături de înclinarea lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mare, datând din anul 812, se referea la pregătirea eleșteielor și popularea lor la vreme potrivită cu crap, ceea ce atesta cultura crapului în Europa cu aproape 1200 de ani în urmă. In anul 1547 apare și prima carte în limba latină despre creșterea crapului în eleșteie, scrisă de un autor din Boemia, numit Dumbravius (Matei,1990). In Moldova, primele însemnări privind producția și comerțul cu pește apar încă din sec. al XIIlea. Tradiția orală menționează, de asemenea, această activitate, dacă ar
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
influența apuseană și creșterea culturii românești naționale sunt două fenomene concomitente. Al doilea moment, a doua plată a datoriei, a doua influență salutară străină e în veacul al XVII-lea în Moldova. Polonii, popor de cultură europeană grație culturii lor latine, au, încă din veacul al XVl-lea, o mare înrîurire asupra Moldovei, înrîurire care-și dă efectul deplin în veacul al XVII-lea. Acum și începe adevărata influență a civilizației Apusului asupra românilor. Polonia devine pentru Moldova ceea ce azi e Franța
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e Franța pentru România, păstrând, bineînțeles, toate proporțiile. Luca Stroici, Ureche, Costineștii, Dosoftei - și alții, pe care literatura nu-i cunoaște - sunt mai mult sau mai puțin familiarizați cu cultura apuseană, știu limba poloneză, în care puteau citi mult, limba latină, în care puteau citi mai mult. În jurul lor, alții mai puțin cărturari învață și ei ceva de la dânșii, și un Ion Neculce, deși neștiutor de limbi străine, e și el un om "cultivat", pentru că deja fusese Ureche și Costineștii. Dacă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
școli românești - cea mai însemnată e seminariul din Blaj - și se naște pentru români putința de a-și trimite fiii distinși la învățătură la Viena și chiar la Roma, leagănul poporului român. Acolo aceștia se adapă, la izvor, la cultura latină - și apuseană - și ideea de latinitate se întărește în mintea lor până la puterea unei idei fixe. Curentul latinist, început în Moldova în veacul al XVII-lea, renaște acum în Transilvania, ajunge până unde poate să ajungă - până la limită - și devine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și pomenirea chiar a tradiției, sunt ca oamenii cei noi ce își tăgăduiesc părinții". Cărțile vechi, zice el, și limba cronicarilor trebuie să fie modele pentru limba românească, nu cum fac "învățații" ce "leapădă tradiția ascunzînd-o sub pretext de baștină latină". Și, în sfârșit, sintetizând și trăgând concluzii, Russo zice: "...între români, moldovenii și între moldoveni, colaboratorii României literare sunt singurii ce nu au împus românilor nici gramatice, nici altă scriere după iscodirile închipuirii lor; singură Moldova, ca și în lupta
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unui Eliade; foarte deosebită de limba nouă - cu viitor, căci era alcătuită așa cum a fost firesc să fie alcătuită - a unui C. Negruzzi. E, am zice, atât de rămas în urma altora, încît, când e vorba să ortografieze ceva cu litere latine, dibuiește, în deosebire de alții, scriind, cum observă Kogălniceanu 1, sutenul ce, de pildă, "cînd cu tch (Tchetate Albă - Cetatea Albă), când cu tz (Scaritzica - Scăricica), când cu cz (Czeribouco - Ceribucul) când cu c (Ș e, sau Ș i: Bistriceora
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ă Nicolae Bălcescu î 2 ă...î (Scrisori, p. 220, 231) 3 Teatru, I, p. XXV. numai tendința junimistă, care, necombătută de cealaltă, se accentuează din ce în ce. Rar acest om va mai scoate accentele de altădată: în Ginta latină, în Ostașii noștri, unde zice: "Am văzut visul cu ochii", adică visul de patruzecioptist 1 . * În celelalte privințe - limbă, literatură -, Alecsandri este critic ca toți ceilalți, dar tot practic, în opere beletristice. În tipurile în care el a ridiculizat tendințele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
extreme: " Mi se va spune, poate, că părerea lui Pumnul nu e bună. Dacă nu e bună, aceea însă stă, că cronistice e dreaptă și scuzată. După extremul latinității, a etimologismului absolut, inaugurat de bătrânul Petru Maior, care scria construcțiuni latine în românește (extrem, ce pentru deșteptarea noastră din apatia lungă față cu latinismul, era neapărat trebuincios), după ridicarea la potență a aceluiași extrem de către următori, trebuia neapărat să vină contra lui extremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbii numai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]