12,849 matches
-
pentru largul văii, cimitirul Tîrgu Ocna cîmp demografic sigur, înhumarea în humus după fermentarea în păcat, pieptul marin al gării Saline numele și bătaia de senin matinal, tot așa soarele cu ultima zi de azi și hăurile de trecut-viitor, a luminat gării marea găuri negre în trupul limbaj, halta Cireșoaia trei femei, tinere două, diferențele geografice inefabilul, profilul feminin variația, sonde, Dărmănești regimul navei de habitat depresionare, cu rîul Dofteana tîrg și parcarea peste linii pustii, soarele palid, case pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
administrativ, podul peste ecluză, cea golită uscată pe fund, canalul iese în port între bucăți de pămînt și apă, au rămas stabilopozi pe mal cu dubița părăsită, barjă, remorcherul împingător în priveliștea de machetă, taie vagoanele de cărbune kilometri portuari, lumină Constanța-Sud cărbunele, mineralierul, viaducte, vagoanele-cisternă cu imobilele ritmic, urbanizarea este perfectă în deșert, răspunde doar de ea, urbaniștii au calculat-o, semăna cu ei, farul nou Constanța 1975-1980, talie de viespe de mare cu blocurile, coeficientul de relație între forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ora 3,35, în personalul Cluj-Napoca Oradea, vagonul în care m-am părăsit singur tren în mers, Brădișoru, nu știi, este loc la clasa I? da' nu știi pe unde-i, mai în față? nu mai știu pe unde-i! luminează între trupurile munților ca zorile, după cadența absurdităților secăm pînă la Oradea, ce fel de Orade mai ajungem! trenul la Huedin a rămas gol de tot, ce intra în lume prin el? DN 1, 47 km pînă la Aleșd, 84
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
măcar scuze! din biberon bălăngăne, săndăluțele pe aceeași mînă, țigara în cealaltă, berze pleacă șir, scurgerile anului în curs, le-am prins venirea tot în tren astă-primăvară, verticala Cheile Turzii netedă, Apus trece pe gol cînd să treacă, dantela despicătură luminată la adînc, tivul bluzei l-a tipărit pe decolteu, Boju-Jucu tunelele în ramura Apusenilor, nu țin minte nimic de pe hol, ieșind în liniștea de dealuri prea tari, fumul cît mai poate ridica, o dîră ocolea Clujul cu răsfăț, care termină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și cu atît mai puțin un eretic. "Nu vreau să fiu Aristotel, scria el, astfel încît să fiu separat de Hristos." Dar mai mult decît Sf. Anselm, el așeza logica aristotelică în centrul gîndirii teologice, estimînd că rațiunea trebuia să lumineze credința și opunînd, în opera sa Sic et non (da și nu), autoritatea autorității. De la încrederea acordată rațiunii și pînă la repunerea în chestiune a anumitor dogme, drumul de parcurs nu era nesfirșit. Fără a ajunge chiar acolo, Abélard era
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fiind localizate în Basarabia, unde doar 38,1 la sută din populația știa citi. În timp ce zonele închise sunt concentrate spațial în Transilvania, unde 67 din 100de locuitori aveau știință de carte. Harta evidențiază și structura etnică a analfabetismului, zonele rurale luminate de știința de carte aflate fiind în scaunele săsești și secuiești aglomerate teritorial în sud-estul Transilvaniei, unde secole de-a rândul, începând cu momentul pătrunderii ideilor reformate în arcul carpatic, orașe precum Sibiu sau Brașov, înzestrate cu tradiții tipografice încă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul nostru și răsbună cele zece veacuri de suferință mută: Mircea, Corvin și Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină - în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Scurtă istorie Australia este singurul continent ocupat de o singură națiune și ultimul care este dezvoltat de către europeni și unul dintre cele mai vechi pământuri în lume. Chiar și aborigenii sunt comparativ nou sosiți pe un pământ care a fost luminat de soare și curățat de vânt pentru vecie, înainte ca primele nave europene să se fi aventurat în călătoriile lor sudice ale descoperirii. Este probabil ca aventurierii asiatici să fi vizitat "Terra incognita" (Pământul necunoscut) cu mult înaintea europenilor. Popoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dezvăluirea temeiului său ultim, anume "absolutul". Îi putem spune acestuia din urmă și "nimicul", ori "cel-ce-nu-se-află-printre-lucruri", ori "Fi-ul", fiind vorba de fiecare dată despre ceva ce nu este de condiția gândirii (a subiectului) sau a obiectului acesteia, pentru că le luminează pe amândouă, condiționându-le astfel în sensul felului lor de a fi și al felului în care se strâng, printr-o anume legătură, chiar sub mintea noastră întrebătoare și judecătoare. Absolutul apare ca fiind cel ce trebuie (iată din nou
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa ipostază, aceea a judecății sintetice a priori, este posibilă pe baza formelor a priori ale facultății de cunoaștere; dar și pe baza unei funcționări determinate a acestora prin reglajul principiilor intelectului. Kant orânduiește, într-un scenariu construit pentru a lumina condiția de cunoștință veritabilă și pentru a indica sursele celei aparente, mai multe operații, desigur, posibile prin activarea (punerea în funcțiunea proprie a) sensibilității, intelectului și rațiunii: receptivitatea de a primi reprezentări, sinteza productivă a imaginației, apercepția originară etc. Oricum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostiri în registrul non-judicativului, valabile pentru anumite articulații ale proiectului heideggerian de analitică existențială a Dasein-ului. Prin acest din urmă fapt, actul- de-principiu nu-și contrazice propriul sens, acela "logic", ci doar își "pune în evidență" puterea de a lumina însăilări de gând în orizont non-judicativ. Prezența sa activă în analitica existențială nu constituie o probă radicală în favoarea ideii separației dintre această analitică și analitica judicativă; dimpotrivă, tocmai luarea în considerație a acestui act-de-principiu ne îngăduie să observăm implicările constitutive
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt însă legate de acest "loc" nou al judicativului de limită (sau evaluat în funcție de propriile limite), în care faptele nu sunt constituite ca atare prin timporizare (judicativă), ci sunt măsurate după convențiile judicativului, fiind lăsate, cumva, să survină în spațiul luminat de aceste convenții, prin fenomenul (eveniment al) retragerii timpului (al supra-temporalității). În secțiunile următoare ale acestui capitol, vor fi reconstruite și alte sensuri aparținând acestui "loc", relaxând astfel exigențele metodologice ale reducției judicative -, domeniul de aplicație constituindu-l nu logica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în orice problemă de studiu. În primul an am locuit la Căminul „M. Eminescu”. Sună frumos. Era în clădirea Filarmonicii. Camerele erau mari și unele cu trecere una în alta. Am dormit în așa-zisul „hipodrom” unde nu se stingea lumina niciodată noaptea, iar prin camera noastră circulau și cei din camera vecină. Totuși, eram mulțumiți că am primit un loc în cămin și că nu trebuia să ne căutăm o gazdă. Învățam în sala de lectură a Bibliotecii Facultății de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
trebuit să te apropie de semenii tăi, mai ales de oamenii informați și inteligenți sapă, dimpotrivă, între ei și tine o prăpastie de netrecut.” Goethe s-a străduit să facă lumină în înțelegerea lumii vii. Chiar dacă n-a reușit să lumineze nici pe cei ce ar fi putut să fie luminați, a acumulat lumină pentru mintea sa. Aducătorul de lumină cerea lumină chiar și la ieșirea din viață, ultimele sale cuvinte fiind: „Licht, mehr Licht!”. EDIFICAREA MEDIULUI INDIVIDUAL Introducere Ideile privind
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
oamenii informați și inteligenți sapă, dimpotrivă, între ei și tine o prăpastie de netrecut.” Goethe s-a străduit să facă lumină în înțelegerea lumii vii. Chiar dacă n-a reușit să lumineze nici pe cei ce ar fi putut să fie luminați, a acumulat lumină pentru mintea sa. Aducătorul de lumină cerea lumină chiar și la ieșirea din viață, ultimele sale cuvinte fiind: „Licht, mehr Licht!”. EDIFICAREA MEDIULUI INDIVIDUAL Introducere Ideile privind unitatea organism-mediu și integrarea organismelor în mediu reprezintă cheia conceptelor
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
simțit foarte jenat și mă întrebam cum voi ieși cu fața curată din încurcătură, dacă cineva mă recunoaște pe drum sau în puținele minute cât durează trecerea prin aeroport și informează ministrul? Spre bucuria mea, aeroportul din Oslo era prost luminat, iar ofițerul de la Controlul pașapoartelor era mai mult adormit decât treaz, așa că m-am furișat repede afară și am sărit în primul taxi disponibil la acea oră târzie. Am mințit deci Ministrul Justiției? Nu mi-am respectat promisiunea făcută. În
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a repezit la mine și m-a întrebat îngrijorat: "Cum ieșim din aceasta încurcătură? Ce vor spune românii când vor auzi cele spuse de Shazar?". Când i-am explicat lui Ilan cum am ocolit obstacolele presărate de Shazar, s-a luminat la față și, cucerit de un surâs enorm, mi-a strâns mâna cu căldură, încântat. Zalman Shazar avea atunci 78 de ani, dar arăta mult mai în vârstă. Se vede că îmbătrânim în ritmuri diferite și acumulăm deficiențe de natură
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
m-am convins că Apostol este în acest loc un necunoscut, făra șanse ca cineva să-l scoată din izolarea penibilă în care se afla, m-am apropiat de el și m-am prezentat vorbind românește. Dintr-odată, s-a luminat la față cu un zâmbet care trăda uimirea și m-a întrebat: Dar cum se face că vorbiți limba noastră? Ați fost în post în România?". Cum nu vroiam să întind vorba cu detalii de biografie chiar de la prima noastră
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
orașului care n-a căzut pradă molohului comunist a fost admirabil renovată, la fel ca, printre altele, reședința Episcopiei Bihorului, liceul de băieți "Samuil Vulcan", fosta primărie, astăzi muzeu, și alte clădiri administrative și private. Același proces de renovare a "luminat", datorită culorilor de pastel întrebuințate, înfățișarea Clujului în zona centrală, dar și pe parcursul arterelor sale principale. În orașele întrezărite tangențial pe traseul automobilului care ne-a condus de la Otopeni la Cluj mă refer la Brașov, Târgu-Mureș, Sighișoara, Sibiu și Turda
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
continuă cu vehemență. În spate, în rîpă, avem 400 m². Alături de noi a fost moșia lui Bejan, care a donat pămîntul Universității. Universitatea l-a dat la Silvic. La Silvic știți ce bandiți sînt? Nu răspund, dar mintea mi se luminează puțin cîte puțin. Nu mă interesează istoria aceasta, vă rog să-mi spuneți cum l-am tratat "de rahat" pe fratele dumneavoastră. V-a cerut un schimb cu cei 400 m² și nu l-ați servit. Doamnă, asta așa o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
faceți casă? Da. Am cumpărat 500 m². Cît ați dat? Scump tare. Am dat 30.000 de euro. Cîîît?! Cît v-am spus... Reiau socotelile. Dacă făcea schimbul, acum baba, adică doamna, ar fi primit 24.000 de euro. Mă luminez. Perdaful pe care mi l-a făcut este la valoarea actualizată a terenului. Așa mai merge. M-am lămurit și buna dispoziție a pus din nou stăpînire pe mine. Chinurile ascensiunii politice Deși a fost un soldat credincios, vrednic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că viața înseamnă doar suferință și cîte o rară, o foarte rară bucurie, constituită dintr-o bombonică oferită de oameni miloși, sau chiar cîte un cubuleț de zahăr. Cînd oameni mai cu suflet îi ofereau acele bucurii, fețișoara ei se lumina un pic și afișa un zîmbet care te ducea cu gîndul spre o iconiță cu un îngeraș. Fetița nu era frumoasă fizic, dar emana o frumusețe interioară ce-ți amintea invariabil de îngerașii Domnului și care frumusețe dispărea instantaneu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe informația că Poiana Mare este mare și deci o mică eroare de unghi nu-i întotdeauna o catastrofă. De aici începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni pricepuți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
jur doarme. Puteam citi busola fără ajutorul fosforului sau lanternei și porneam mereu cu speranța că Poiana Mare era destul de mare încît o eroare mică de unghi să n-o lase într-o parte. Cu părere de rău părăseam poienițele luminate de candelabrul nopții și calvarul reîncepea aproape imediat. După 8 ore de mers între agonie și extaz ajung în Poiana Mare. Merg spre centrul ei și atunci, Luna supărată se ascunde. Acesta era momentul pe care îl doream. Întunericul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]