11,658 matches
-
lui Jupiter sunt cuprinse în magnetosfera lui, ceea ce explică parțial activitatea de pe Io. Din păcate pentru viitoarele călătorii spațiale și o problemă mare pentru proiectanții sondelor Voyager și Galileo, mediul de lângă Jupiter prezintă mari cantități de particule prinse de câmpul magnetic al lui Jupiter. Această „radiație” este similară, dar mult mai intensă decât cea observată în centurile Van Allen ale Pământului. Ar fi fatală pentru orice ființă umană neprotejată. Sonda Galileo a descoperit o nouă radiație intensă între inelele lui Jupiter
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
inelele lui Jupiter sunt întunecate. Probabil sunt alcătuite din grăunțe mici de material pietros. Spre deosebire de inelele lui Saturn, acestea par să nu conțină gheață. Particulele din inelele lui Jupiter probabil nu rămân acolo pentru mult timp (datorită atracției atmosferice și magnetice). Sonda Galileo a găsit dovezi clare ce arată că inelele sunt alimentate încontinuu de praful format de impacturile micrometeoriților cu cele patru luni interioare, ce sunt foarte energice datorită mărimii câmpului gravitațional al lui Jupiter. Inelul interior e lărgit de
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
găsit dovezi clare ce arată că inelele sunt alimentate încontinuu de praful format de impacturile micrometeoriților cu cele patru luni interioare, ce sunt foarte energice datorită mărimii câmpului gravitațional al lui Jupiter. Inelul interior e lărgit de interacțiunea cu câmpul magnetic al lui Jupiter. Începând cu anul 1973, mai multe nave spațiale robotizate au vizitat Jupiter, cea mai cunoscută fiind sonda spațială Pioneer 10, prima navă spațială care s-a apropiat de Jupiter suficient de mult încât să trimită noi informații
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
Suprafața exterioară a planetei Terra este împărțită în mai multe plăci tectonice, care de-a lungul timpului se deplasează unele față de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte și lichid), fiind format din mantaua topită și miezul metalic, generator al câmpului magnetic. Condițiile atmosferice și de la suprafață, care au permis apariția vieții pe Terra, au fost la rândul lor influențate în mod decisiv de către diversele forme de viață. Acestea se află într-o balanță ecologică fragilă, în permanentă schimbare. Între Terra și
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
-ul său este de 36,7%, fiind depășit, dintre planetele din interiorul centurii de asteroizi a Sistemului Solar, doar de cel al lui Venus. Este de asemenea și cea mai mare și densă dintre aceste planete. Zona cuprinsă de câmpul magnetic al Pământului se numește magnetosferă. Ea absoarbe particulele încărcate cu energie provenite din Soare și le fixează în 2 centuri numite după descoperitorul lor, James van Allen. Centurile Allen înconjoară Pământul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimată în partea dinspre Soare
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
fixează în 2 centuri numite după descoperitorul lor, James van Allen. Centurile Allen înconjoară Pământul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimată în partea dinspre Soare datorită forței particulelor ce vin dinspre acesta, și este mai extinsă în partea opusă Soarelui. Câmpul magnetic terestru e format dintr-o forță magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din Pământ la polul sud magnetic, localizat lângă strâmtoarea McMurdo din Antarctica, și reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
lor, James van Allen. Centurile Allen înconjoară Pământul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimată în partea dinspre Soare datorită forței particulelor ce vin dinspre acesta, și este mai extinsă în partea opusă Soarelui. Câmpul magnetic terestru e format dintr-o forță magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din Pământ la polul sud magnetic, localizat lângă strâmtoarea McMurdo din Antarctica, și reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of Wales din Arctica canadiană. Polii magnetici sunt
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
Magnetosfera este comprimată în partea dinspre Soare datorită forței particulelor ce vin dinspre acesta, și este mai extinsă în partea opusă Soarelui. Câmpul magnetic terestru e format dintr-o forță magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din Pământ la polul sud magnetic, localizat lângă strâmtoarea McMurdo din Antarctica, și reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of Wales din Arctica canadiană. Polii magnetici sunt situați în apropierea celor geografici (fără să se suprapună cu
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
datorită forței particulelor ce vin dinspre acesta, și este mai extinsă în partea opusă Soarelui. Câmpul magnetic terestru e format dintr-o forță magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din Pământ la polul sud magnetic, localizat lângă strâmtoarea McMurdo din Antarctica, și reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of Wales din Arctica canadiană. Polii magnetici sunt situați în apropierea celor geografici (fără să se suprapună cu aceștia), iar poziția lor se modifică în
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
partea opusă Soarelui. Câmpul magnetic terestru e format dintr-o forță magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din Pământ la polul sud magnetic, localizat lângă strâmtoarea McMurdo din Antarctica, și reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of Wales din Arctica canadiană. Polii magnetici sunt situați în apropierea celor geografici (fără să se suprapună cu aceștia), iar poziția lor se modifică în timp. În prezent, polul nord magnetic se deplasează spre vest cu o
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
forță magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic ies din Pământ la polul sud magnetic, localizat lângă strâmtoarea McMurdo din Antarctica, și reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of Wales din Arctica canadiană. Polii magnetici sunt situați în apropierea celor geografici (fără să se suprapună cu aceștia), iar poziția lor se modifică în timp. În prezent, polul nord magnetic se deplasează spre vest cu o viteză de 0,2 ° pe an. La fiecare aproximativ jumătate
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
Antarctica, și reintră la polul nord magnetic de lângă insula Prince of Wales din Arctica canadiană. Polii magnetici sunt situați în apropierea celor geografici (fără să se suprapună cu aceștia), iar poziția lor se modifică în timp. În prezent, polul nord magnetic se deplasează spre vest cu o viteză de 0,2 ° pe an. La fiecare aproximativ jumătate de milion de ani câmpul magnetic al Pământului se inversează. Procesul de inversare propriu-zis poate dura 1.000-1.500 ani, timp în care câmpul
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
geografici (fără să se suprapună cu aceștia), iar poziția lor se modifică în timp. În prezent, polul nord magnetic se deplasează spre vest cu o viteză de 0,2 ° pe an. La fiecare aproximativ jumătate de milion de ani câmpul magnetic al Pământului se inversează. Procesul de inversare propriu-zis poate dura 1.000-1.500 ani, timp în care câmpul magnetic slăbește, iar polii se deplasează spre pozițiile inversate, revenind și la intensitatea lor magnetică anterioară. Stabilirea vârstei unui specimen de material
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
se deplasează spre vest cu o viteză de 0,2 ° pe an. La fiecare aproximativ jumătate de milion de ani câmpul magnetic al Pământului se inversează. Procesul de inversare propriu-zis poate dura 1.000-1.500 ani, timp în care câmpul magnetic slăbește, iar polii se deplasează spre pozițiile inversate, revenind și la intensitatea lor magnetică anterioară. Stabilirea vârstei unui specimen de material este dificilă. Se folosește un spectrometru de masă, care analizează cu ajutorul calculatorului prezența elementului chimic Neodim (Nd) în probele
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
aproximativ jumătate de milion de ani câmpul magnetic al Pământului se inversează. Procesul de inversare propriu-zis poate dura 1.000-1.500 ani, timp în care câmpul magnetic slăbește, iar polii se deplasează spre pozițiile inversate, revenind și la intensitatea lor magnetică anterioară. Stabilirea vârstei unui specimen de material este dificilă. Se folosește un spectrometru de masă, care analizează cu ajutorul calculatorului prezența elementului chimic Neodim (Nd) în probele de material. Descoperiri importante de până acum: Imagini
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
continua în decursul secolului XX, odată cu creșterea prevalenței bolilor alergice în populație, ducând la dezvoltarea unui nou domeniu al medicinei, numit astăzi "Alergologie și imunologie clinică". Ca metode de investigație sunt de menționat introducerea Tomografiei computerizate, a Tomografiei de Rezonanță Magnetică Nucleară și a examenelor cu Ultrasunete. În domeniul chirurgiei, transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează primul transplant de inimă) dau speranțe de supraviețuire multor bolnavi altfel incurabili. După ce Charles Sherrington (1857 - 1952) efectuase studii fundamentale asupra
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
utimii ani a luat amploare folosirea imaginilor oferite de sateliți sau sistemul GIS. Cercetarea de suprafață în arheologie utilizează și cercetări geofizice. Cea mai utilizată metodă este magnetometria. Această metodă utilizează un aparat numit magnetometru care identifică deviații ale câmpului magnetic cum ar fi de exemplu obiecte de metal, structuri de piatră, de chirpici sau chiar gropi, fiind capabil să genereze o hartă a ariei cercetate. Se mai utilizează la o scară mai mică rezistivitatea electrică sau detectoarele de metale. Cercetarea
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
variază în funcție de temperatură și presiune. O diferență principala printre fazele solide este structura de cristal, sau aranjament, a atomilor. Mai puțin cunoscute sunt stările de agregare precum plasma, condensările Bose-Einstein și condensările fermionice și fazele paramagnetice și feromagnetice ale materialelor magnetice. Proprietățile chimice ale unei substanțe reprezintă acele caracteristici specifice participării în reacțiile chimice. Molul reprezintă unitatea de măsură care determină cantitatea de substanță (numită cantitate chimică). Molul este definit că și numărul de atomi determinat în exact 0.012 kilograme
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
fi cele două stări stabile de un flip-flop (circuit bistabil), două poziții ale unui întrerupător electric, două tensiuni distincte sau nivelele de moment permise de un circuit, două nivele distincte de intensitate a luminii, două direcții de magnetizare sau polarizare magnetică, orientarea reversibilă dublă a ADN catenar, etc. Exemple de calcul a cantității de informație: Să presupunem că vedem un zar, dar suntem prea departe ca să vedem ce număr a ieșit. Numărul poate avea 6 valori (1, 2, 3, 4, 5
Bit () [Corola-website/Science/296565_a_297894]
-
Unix la Berkeley a fost instalat pe un calculator PDP-11 în anul 1974. O serie de alte universități au fost interesate de acest sistem, astfel încât în anul 1977 Bill Joy de la Berkeley a asamblat și început să distribuie primele benzi magnetice conținând noul sistem numit Berkeley Software Distribution (1BSD). 1BSD era bazat pe Sixth Edition Unix de la AT&T și conținea în plus un compilator Pascal și editorul de text "ex". A doua versiune BSD (2BSD) a apărut în anul 1978
BSD () [Corola-website/Science/296570_a_297899]
-
și lumina ca manifestări ale aceluiași fenomen. Ecuațiile lui Maxwell pentru electromagnetism au fost numite „a doua mare unire în fizică” după cea realizată de Isaac Newton. Cu publicarea lucrării sale "" în 1865, Maxwell a demonstrat că câmpurile electrice și magnetice se deplasează prin spațiu ca niște unde cu viteza luminii. Maxwell a avansat ipoteza că lumina este o mișcare ondulatorie în același mediu care este și cauza fenomenelor electrice și magnetice. Unificarea luminii cu fenomenele electrice a condus la predicția
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
în 1865, Maxwell a demonstrat că câmpurile electrice și magnetice se deplasează prin spațiu ca niște unde cu viteza luminii. Maxwell a avansat ipoteza că lumina este o mișcare ondulatorie în același mediu care este și cauza fenomenelor electrice și magnetice. Unificarea luminii cu fenomenele electrice a condus la predicția existenței undelor radio. Maxwell a contribuit la dezvoltarea , un mijloc statistic de a descrie aspecte din teoria cinetică a gazelor. El este cunoscut și pentru prezentarea primei durabile în 1861 și
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Edinburgh nu i se păreau foarte exigente, și, prin urmare, a putut să se ocupe cu studiile sale particulare în timpul liber de la universitate și, în special, atunci când se întorcea acasă la Glenlair. Acolo, el experimenta cu aparatură chimică, electrică și magnetică improvizată, dar principala sa preocupare o constituiau proprietățile luminii polarizate. El a construit blocuri de gelatină cu anumite forme, le-a supus la diverse tensiuni mecanice, și cu o pereche de prisme de polarizare pe care i le dăduse , vizualiza
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
și dădea semne de . Cu toate acestea ei și-au purtat un puternic respect fiecare pentru talentul celuilalt. Această perioadă este deosebit de remarcabilă pentru progresele făcute de Maxwell în domeniul electricității și magnetismului. El a examinat natura câmpurilor electrice și magnetice lucrarea sa în două părți "", publicată în 1861. În ea, el a oferit un model conceptual pentru inducția electromagnetică, constând din mici celule de flux magnetic în rotație. Mai târziu s-au adăugat alte două părți și au fost publicate
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
de Maxwell în domeniul electricității și magnetismului. El a examinat natura câmpurilor electrice și magnetice lucrarea sa în două părți "", publicată în 1861. În ea, el a oferit un model conceptual pentru inducția electromagnetică, constând din mici celule de flux magnetic în rotație. Mai târziu s-au adăugat alte două părți și au fost publicate în aceeași revistă la începutul anului 1862. În prima parte suplimentară a discutat despre natura electrostaticii și a . În cea de-a doua parte suplimentară, s-
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]