11,356 matches
-
proprietarul noii lui locuințe, crede că va trebui să-și reia apartamentul - dacă se poate. Scriu fără șir, dar vai, de la plecarea ta nu mă mai regăsesc, căci am pierdut-o pe Euridyce a mea. Noapte bună, Mica! Reiau scrisoarea, marți, 16 septembrie [1947] De dimineață, plajă. Irène și Mirona s-au dus până la capătul digului. Când a vrut să sară, Mirona s-a lovit rău de o stâncă; și a făcut două tăieturi mari în zona apendicelui; șocul a fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stau tolăniți pe plaja mică ?, ? ca niște popice căzute. Eu am cartierul general în barca nouă a lui Riza, unde nu am nici nisip, nici frig, nici prea mare indiscreție. Am izbutit, pentru prima oară, să fac nudism aproape integral. Marți și miercuri a venit în barca de alături Ina și uneori Alecu, și vorbeam din fundul bărcilor respective, cu impresia unei intimități ce mi lipsește acum iar. Cum stau cu fața în sus, cu tot clopotul albastru peste mine, pân
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bătea inima când auziam pe sub balcon zgomotele temute; te așteptam, te bombăneam și te iubeam. Monica, fii prudentă. Nu fuma mult. Lasă trupului tău tânăr puterea și mireasma dulce a busuiocului... Monica, Monica... Ce greu îmi e fără de tine. Iubito! Marți seara Zi apăsătoare, de plumb. Azi-dimineață, trezire ca de condamnat la galere, după o noapte de insomnie. Griji și tristețe; o zi în care ți se pare că orașul îți spune cuvinte aspre, în care versurile lui Baudelaire îmi răsună
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a mea vanitoasă nu era decât dorința de-a cârcoti nițel. Fii frumoasă și, dacă ți se spune asta, să crezi, dar să nu te lași prinsă în capcană. Cu atâta duioșie alături de tine, că mă prăpădesc. Mamina II 1947, marți, 21 octombrie Nu-i pe lume om care ar avea dreptul să fie mai mândru de copilul lui ca mine, și dacă nu ar fi imensa distanță care ne desparte, aș fi atât de fericită. Astăzi, mă întorceam de la școală
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă. Și fără ele, cu lipsa de cuvânt a adev[ăratului] Curti, sunt extrem de hărțuită. Dar cu toate astea, predominând, dorul de tine, lancinant, ame țitor ca o obsesie de hașiș: Tu nu ești aici! Mi-e dor de tine. Marți, 3 octombrie 1947 [...] Iată-mă în pragul somnului, ca în pragul unui liman, dar vreau în astă seară să-ți scriu mai mult. În casă e plăcut; de câteva zile ni se dă căldură la 6 ½ seara, o dată pe zi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
familia ta“ (Delavrancea). Stă pe Rue Denfert-Rochereau 95. L-am cunoscut pe Stéphane acum douăzeci de ani, ba nu, acum treizeci; era frumos ca soarele, de o frumusețe de frescă grecească. [...] O să-i dai vești despre Cella, Pica, Riri etc. [...] Marți, 18 noembrie [1947] Mâine. Mâine de dimineață voi cânta în surdină la 6 ½ când mă voi scula, cu nasul în perină, happy birthday to you, voi săruta rând pe rând fotografiile, întâi pe cea de trei ani, apoi pe cea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care aveam nevoie, în pragul bătrâneții mele pustii. (Haid! unde e Mihai.) Și eu îmi doresc să fim împreună la anul pe vremea aceasta, sau să pot veni să te văd în vară. Nu cred, dar sper. [...] 25 noembrie [1947], marți dimineața Cum reluasem scrisoarea să-ți trimit primele mele gânduri din ziua de 25 noembrie, totdeauna, de când mă știu, mai mult sau mai puțin sărbătorită, au venit în cabina telefonică Lina, Iani și Chirana, Iani cu acordeonul, și mi-au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
totuși în Franța și că e elementar să-ți păstrezi părerile tale intime, mi-a spus că trebuie să spui adevărul despre el, să-i subliniezi superioritatea, pentru că asta te va ridica în stima franc[ezilor]. Am plecat, fără răspuns. [...] Marți, 2 decembrie [1947] [...] Tutelară și ascunsă în toată făptura mea, prezența ta. Neconcretizată, dar răspândită în trup, în gesturi, în minte, în suflet, în cuprinsul camerei în care stau vremelnic ori mereu, în străzile în care nu te întâlnesc dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
or. Fratele lui Mircea e bărbatul Cocăi Epur[eanu]. Acum știu tot de la moartea tatălui lui și până în ziua de azi și asta într’o oră! Și totuși suntem aceeași familie: Mamele cu copiii la Paris. M. 24/1947 I Marți, 23 decembrie [1947] [...] Iată că primul pas dureros al acestor sărbători care te smulg din activitatea îndârjită, ca să te cufunde în iadul amintirilor fericite, a fost făcut. [...] II 25 decembrie [1947], joi [...] Și uite, Mouette, ce era mai greu începe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu o tenacitate neînchipuită: aceasta a fost voința ta, destinul tău. Eu te iubesc, te binecuvântez și consider orice scrisoare ce-ți va veni de acum încolo de la mine ca o grație a lui Dumnezeu. Mamina ta II 13 ianuarie, marți [1948] [...] Ce faci tu cu doctoratul tău? Crede-mă, Mica, sunt îngrijorată pentru că îmi pare că tu părăsești gândul doctoratului și eu țin atât de mult la lucrul acesta, care e în fond la baza sacrificiului consimțit de mine. [...] Crede
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi permit luxul de a le avea - fiindcă muncesc, muncesc cu îndârjire și cu elan. Aproape că nu mai am vreme de lecții particulare; săptămâna mea de lucru cuprinde cele 18 ore de predare, cele 5 ore, în fiecare marți de la 3 la 8½ la 9, de sindicat și de educație, 3 ore de învățământ politic joia de la 6½ la 9½ și duminica între 11 și 12, deci 30 de ore pe săptămână; nu mă plâng, fiindcă, în ciuda vârstei mele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă simt deja mai bine, „Doamnă Marchiză“. Ți-aduci aminte cum ne amuzam cu refrenul ăsta? Scumpa mea fetiță, sunt fericită că am avut în seara asta câteva momente ca să-ți povestesc cum mi-a fost ziua. 2 martie [1948], marți Mouetta mea, abia m-am întors de un sfert de oră; e zece și un sfert. O zi de muncă asiduă, neîntreruptă: până la 1, școală, la 2 acasă, apoi o privire asupra conferinței: Uni unea Partidului Unic Muncitoresc, pe urmă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fac și astăzi? În fiecare dimineață îmi aduc aminte că nu ești aici și binecuvântez ziua în care ai plecat și Franța care te-a primit. Să știi că nu trebuie să te întorci în nici un caz. 16 martie [1948], marți [...] Familia a făcut tot ce a putut ca să-mi ucidă orice urmă de speranță; cred că am pornit definitiv pe calea concesiilor; am ajuns să spun ce spune ea, nu ca să mă lase în pace, ci fiindcă cred că totul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pierdem pe Mimi, dar mai presus de orice e viața ta, eu am să pot să mă aranjez în altă parte, cu mobilele pe care am să le pot lua [din casă] și care sunt ale mele. [...] 12 iulie [1948], marți [...] Am dat la legat toate scrisorile tale într-un caiet superb cu scoarțe de creton, în care am pus și fotografiile tale de la Paris. O să-l am mâine; va fi cartea mea de căpătâi. Te iubesc, Mouette. Încheie repede căsătoria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de moarte. Așadar, de acum încolo sunt singură, și mai sin gură, de vreme ce la strigătul meu de ajutor n-ai să poți veni; eu - complet singură în viață, pentru totdeauna, sin gură în fața oricărei încercări, în fața morții. Mama 79/1948 Marți, 21 septembrie [1948] [...] 9) Ca să pot păstra scrisorile tale la îndemână, ai vrea să-mi scrii lucrurile confidențiale pe o bucățică de hârtie pe care să mă pot hotărî s-o ard, după citire, dar știi, fără nici un cuvânt de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lucrul esențial, care surâd... Monică, Monica mea, preaiubito, dulcea și minunata mea nebunie. Te voi mai vedea vreodată, micuța mea? Să ne ru găm lui Dumnezeu pentru asta. Eu mă rog din toată inima. Mama 82/1948 12 octombrie [1948], marți [...] O, scumpa mea, ar fi crezut cineva că o să putem trăi separat, că bătrânețea mea are să fie la fel de tristă ca viața mea de femeie măritată? Nu mi-am închipuit niciodată, când te țineam în brațe micuță-micuță și așa de drăgălașă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vină să mă răpească și pe mine, ca pe marile personalități, căci sunt și eu o mare personalitate, mama Monicăi, deci spune-le să vină să mă răpească prin mijloacele cunoscute! Noapte bună. Mica, scumpa mea dragă! M. 88-89/1948 Marți, 30 noiembrie [1948] Mouette, uneori când tristețea pune stăpânire pe mine ca o boală necruțătoare, mă gândesc, făcându-mi apăsat cruci mari, că n-am să te mai văd. Mica, atunci aș vrea să mor pe loc. Căci dacă pot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vag cenușie și bătând în violet, îți poți face iluzii, îți poți închipui prezențe imaginare, dorite fierbinte, oră în care te pot evoca. [...] 96/1949 I 23 ianuarie [1949], duminică seara Stana îți citește cu regularitate scrisorile. 25 ianuarie [1949], marți seara [...] Ieri-seară am plâns de nu mă mai opream. Am plâns, am plâns, am plâns! Ca să uit, ca să sper, ca să trăiesc, am pus discurile de la tine și vocea ta caldă și profundă a răsunat minunat în casă; dar țignalul strident
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe urmă era o răscruce: Crușețul Mare, pământul unchiului Iorgu, și apoi Crușeț, PĂMÂNTUL NOSTRU. [...] Noapte bună, floare din Oltenia. Mama te adoră mereu, chiar atunci când îmbini „țanțoșenia oltenească“ cu molateca melancolie moldavă. Mama 98/1949 I 8 februarie [1949], marți [...] Îmi spuneai în scrisoarea ta că, scriindu ți, scriu un roman. Draga mea, ce bună ești că spui asta. Dar eu îmi dau seama că sunt de un egocentrism nebun, clinic: durerea mea, tristețea mea, izolarea mea, disperarea mea, situația
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă înfățișez la Judecata de Apoi cu inima mea devotată de mamă, care timp de un sfert de veac nu s-a schimbat, ci, dim potrivă, și-a însutit puterea, energia și știința de a iubi. Eu 6/1949 III Marți, 27 aprilie [1949] [...] Chestiunea foto Stana: da, fotografiază tot, a devenit o manie; a fost în stare să dezlipească până și timbrele de pe scrisorile tale, atât s-a făcut de indiscretă și de barbară! [...] 14 /1949 III Luni, 19 septembrie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt: nici mai mult, nici mai puțin decât Ceres sau Madame de Sévigné: mito logia, seco lul al XVII-lea și apoi eu. Și le trec sub tăcere pe altele, mai puțin importante decât noi trei. [...] M. 15/1949 II Marți, 11 octombrie [1949] [...] Pe acel disc, îmi spuneai ca emblemă: „Curaj și Iubire. Și apoi 1989 împreună“. Ai rostit cuvinte profetice, draga mea: da, într adevăr cred că numai atunci apele tulburi ale istoriei se vor limpezi, dar din nefericire
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
l-am făcut în acel prim 19 noiem brie al vieții tale. Permite-mi să fiu mândră de tine, în ochii tuturor, fără să râdă nimeni de credulitatea mea. Iar eu te binecuvântez din nou și întotdeauna. M. 19/1949 Marți, 8 noiembrie [1949] Frumoasă aniversare, dulcea mea dragă. Azi sunt 33 de ani de la ziua nunții mele. Încă o dată, teoria mea: ce legătură este între acea tânără îmbrăcată în alb din cap până-n picioare, puțin rebelă, puțin emoționată, poate foarte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în 7, altul din 5 în 5, apoi din 4 în 4, dar că la noi totul rămăsese exact la fel. Trei persoane au lucrat până la ora 2 noaptea ca să facă lista cărților alese. Culcare la 3, sculare la 4. Marți dimineață la opt fără un sfert: invazie. „Am venit să luăm cărțile!“ Am uitat să-ți spun că, în timp ce alegea cărțile, mi-a zis: „Am să iau cele 475 de cărți, iar pe celelalte o să le lăsăm în păstrarea dumneavoastră
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai bun din ea) a trebuit semnată peste noapte; clacă de semnături: Rodica, Lucy, Lila, care m-a ajutat mult să salvez aceste cărți, și fosta ta profesoară de la N[otre] D[ame] [de Sion]. Dar a doua zi dimineața, marți, între 9 și 3, orele tragice s-au succedat nemilos. Cozile de topor aruncau cărțile de pe rafturi, așa încât sub arcadă s-a format o moviliță care semăna cu pământul proaspăt săpat de lângă o groapă: a doua înmormântare a tatălui tău
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aranjau ca după mort. Îți dai seama: cinci camioane cu cărți în fața casei; studenții care treceau pe acolo, ieșind de la Universitate - am auzit că erau persoane care plângeau -, șopteau: „Confiscare... biblioteca lui L[ovinescu]“. În noaptea acelei blestemate zile de marți, cea mai cumplită din toată sinistra aventură, n-am putut închide un ochi: oboseală, efort excesiv să nu plâng în fața lor. Spre amiază, în aceeași zi, expertul pentru tablouri. Trecând prin fața portretului tău de Tonitza, s-a dovedit mai sensibil
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]