12,937 matches
-
Mântuitorului, nevrednicia mea atingând cote greu de șters. Ca un Îndelung răbdător și Mult-milostiv, Îl rog Însă din toată inima să mă ierte și să mă ajute să o iau pe calea cea bună. Deși mai sunt două ore până la miezul nopții, un semn ne-a dat, cred, tuturor, trâmbițata Apocalipsă prognozată de unii pentru azi, iată, neavând loc. Să sperăm că Răbdătorul și Iubitorul de oameni va amâna această clipă Încă multe veacuri, până ce ne va veni mintea la cap
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Chestiile astea pe care le reproduc cam papagalicește le știu din lecțiile pe care toamna, seară de seară, sub formă de povestiri, mi le ține tata. Stăm lângă sobă și-mi deapănă tot felul de istorii pline de învățăminte, de miez...) Și fiind strada principală în pantă și fiind, în plus, dreaptă ca trasată cu o riglă, noi pornim pe săniile noastre din capătul de sus al orășelului, din dreptul băcăniei numite Căsuța Albă, și nu ne oprim decât în capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
facă necesara corectură: avea fler, simțea când trebuie să se pună cu Gârmoci și când nu. Primul-secretar a continuat: -Șovăielile nu sunt bune, nu fac deloc cinste revoluționarilor. Iar pauză, și apoi: -Ce s-o mai lungim, până mâine la miezul nopții trebuie să fim gata să-i trimitem pe dușmani cu un tren acolo unde n-o să mai poată să facă rău clasei muncitoare. Tovarășe Fanache, ai pregătit lista de persoane, lotul, vreau să spun? -Dacă despre asta e vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
alor săi: Iubită mamă, dragă frate Vlad, vă iubesc, am hotărât să plec la partizani, iertați-mă de alegerea mea, dar numai aceasta e varianta în care cred, sper să izbândesc și să ne vedem cu bine, Victor. Apoi, după miezul nopții, când s-a convins că Vlad și mama dorm, s-a strecurat pe ușă ținând în mână geanta sa de elev în care înghesuise ceva de-ale gurii, un prosop, un săpun, două perechi de ciorapi și un schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai putea opri, nu se mai putea controla. Aproape se sufoca, fiindcă, de frică, uita să mai respire. Prin cap i se derulau tot fel de variante negre cu ce va urma: se va năpusti miliția peste ei acasă, în miez de noapte, va sparge ușa, o să-l scoale din pat, o să-l îmbrâncească și o să-l lovească, apoi o să-l ridice și o să-l azvârle prin cine știe ce ocnă, o să mănânce bătăi și o să fie schingiuit, o să-i putrezească oscioarele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
grijă să nu omorâm oameni nevinovați, a zis Stan. Urmărim orarul trenurilor și stricăm șina când știm sigur că urmează să apară marfarul..., a precizat Victor. Seara au adormit duși, încântați de bilanțul primei zile. *** Au fost treziți brusc după miezul nopții. Strigăte, lătrat de câini lupi, motoare de camioane militare, reflectoare aprinse care-și proiectau nemilos fascicolul de lumină puternică prin ferestruica de la coliba lor. Nici nu s-au dumirit ce se petrece. Credeau că visează. O voce a țipat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
câteva clipe, Lazarus, ca și în alte împrejurări când dorește să mă ajute și nu poate s-o facă direct, mă îndeamnă să apelez la condorul Truman. Pe Truman îl găsim cu mare dificultate, după îndelungi căutări: condorul intrase în miezul unei furtuni, dacă se poate spune așa, și se lăsa purtat de ea, zburând în vârtejuri amețitoare... E ceva foarte plăcut, cam tot așa cum, jos, pe pământ, la mare, vara, ți-ai pune un colac de salvare în jurul corpului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
inspirației, a rescris și alte părți din poem. Totul se închega acum formidabil, parcă el era un zidar și parcă această alcătuire verbală era o clădire monumentală ce se ridica armonios din mâinile sale, sub ochii săi. Era trecut de miezul nopții, dar el nu simțea oboseala, total ieșit din real, uitase unde se află, uitase de tragedia fratelui nostru cel mijlociu. Atunci s-a auzit motorul unei mașini grele care a oprit în fața casei noastre. Vlad însă nu l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță, contrar așteptărilor lui Gârmoci, nu s-a arătat furios la telefon. L-a întrebat doar pe șeful raionului Serenite dacă e o chestie serioasă, să nu cumva să-l pună pe drumuri aiurea. Cameniță a sosit cu puțin înainte de miezul nopții. A coborât din mașină. Toți au luat poziția de drepți. Mai--marele regiunii le-a dat pe loc repaus: era îngândurat, preocupat de ființa aceea imensă care dormea pe plajă. S-a apropiat, i-a dat ocol: îngerul lumina ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îngâne îhî, de câte ori auzeau păsăreasca șoferului, li se părea că merită efortu, pentru cât băgaseră în ei pe cheltuiala nărodului, puteau și ei să zică îhî și să suporte pupăturile sale de fiecare dată când ei ziceau îhî. Târziu după miezul nopții, șoferul cel aiurit le-a îndesat în buzunare ceva euroi, le-a dat o sticlă neîncepută de whisky, i-a pupat pe frunte zgomotos și a adormit cu capu pe masă. Cei trei s-au cărat mulțumiți: au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Chestiile astea pe care le reproduc cam papagalicește le știu din lecțiile pe care toamna, seară de seară, sub formă de povestiri, mi le ține tata. Stăm lângă sobă și-mi deapănă tot felul de istorii pline de învățăminte, de miez...) Și fiind strada principală în pantă și fiind, în plus, dreaptă ca trasată cu o riglă, noi pornim pe săniile noastre din capătul de sus al orășelului, din dreptul băcăniei numite Căsuța Albă, și nu ne oprim decât în capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a plâns și interpreta. Așa s-a încheiat acel istoric pelerinaj, al măicuței Natalia Ilașcu, cu lacrimi, îmbrățișări și urări de rămas bun. Seara târziu am ajuns la Iași, ceilalți și-au continuat drumul către Suceava, unde au ajuns după miezul nopții. La 17 mai 1999, am mers la Palatul Culturii din Iași, la Patrimoniu. Persoana de la acest serviciu mi-a spus că trebuie să plătesc o taxă de 22.000 lei. A doua zi, adică pe 18 mai, i-am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
a adresat câteva întrebări tăioase privind faptul că, deși ar fi trebuit să fie recunoscut ca o personalitate, era mai degrabă un anonim, acesta a devenit brusc un interlocutor excepțional. A vorbit sincer, cu tristețe, dar o tristețe plină de miez, s-a spovedit, pur și simplu, în fața reportofonului digital într-un fel unic, care i-au făcut pe fotograf, pe ajutorul său, pe directorul artistic al revistei (care s-a ținut deoparte, convins că inventatorul nu era deloc subiectul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
insulta nu mai e ce-a fost cândva. În magazine, carnea de bou se cheamă „de vită“, fapt care trimite cu ideea la vacă, nu la bou. Dacă senatorul i-ar fi spus colegului că e vită, situația avea un miez litigios. Nu că a fi vită e o insultă mai mare ca a fi bou, dar există expresii - precum „vită-ncălțată“ sau „vită-n bocanci“ - care deranjează. Odinioară, când agricultura românească avea o bază în boi, nu era o rușine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
compartimentele comune, șeful de birou semnalează și un viciu major al romanului: personajele se sărută - e drept, discret - în capitolele 3, 7, 10 și 14, iar în capitolul 15 se sărută „lung și pasional“. Și asta în ultima cursă de la miezul nopții. Păcat de talentul tânărului, fiindcă numai scena descrisă cu atâta grație și măiestrie în capitolul 3 ar fi de-ajuns, într-un tren de navetiști, pentru un viol în grup. Două vorbe Dinu avea tot timpul păreri. Acestea erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la foame veșnică. Oare avea să mai apuce ziua de mâine? Oare n-avea să-l doboare aceea foame stihinică, despre care vorbeau toți colegii care avuseseră tăria sufletească să înceapă de mai multe ori cura de slăbire? Până spre miezul nopții, a fiert și a tot fiert tocana, și domnul Gușatu nici măcar n-a îndrăznit s-o guste. La douăsprezece fără cinci minute fix încă mai era mândru de tăria de caracter cu care își îndura foamea. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răul care-i de bine și cu binele care-i de rău. Și, întrucât un analist cu gura spurcată de la un post de televiziune îl laudă pe deputat zicând că avem, în sfârșit, și un tip vertical, se bucură. La miezul nopții trecute, când deputatul vine frânt de oboseală și nu vrea altceva decât să intre un minut în baie și apoi să se culce, o apucă tandrețea. „Ai văzut ce scrie de tine?“, ciripește ea ca odinioară, când n-avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Socaciu Pantelimon, Prelipcean Aurel, Scântei Arcadie, Galan Traian, Bujdei Vasile, Bordeianu Amuliu, Botocan Victor, Precop Vasile ș.a. Că intelectual care se respectă, a iubit și el șahul antrenandu-se cu unii colegi în partide palpitante care durau uneori până după miezul nopții. În perioadă grea a colectivizării, când unii fii de preoți, de intelectuali rurali sau de țărani mai înstăriți, erau amenințați cu exmatricularea de către organele de partid, el și-a pus în joc, de multe ori, întregul prestigiu și autoritatea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
Electrotehnicii. Conferențiar universitar din anul 1990. Lector la Universitatea Națională din Zair (UNAZA), Kinshasa, între anii 1975-1978. Discipline: Bazele electrotehnicii, Circuite liniare și neliniare, Introducere în inginerie electrică, Elemente speciale de electrotehnică. Cercetare științifică: scheme electrice echivalente pentru bobinele cu miez magnetic, analiza regimului deformant în rețele electrice trifazate, circuite neliniare. Publicații: 3 manuale universitare și îndrumare de laborator, peste 50 de articole în reviste din țară, străinătate și în volumele unor conferințe internaționale, 32 contracte de cercetare științifică. Pensionată în
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
cînd nu s-a umplut de milă pentru sclavii din mine și pentru copiii biciuiți, Don Quijote a fost singur, Înconjurat de stranietate, de nebunia lumii din jur. În eseul său, Meditații despre Don Qujote, José Ortega y Gasset scria, În miezul reflecțiilor sale, „Eu sînt eu Însumi și Împrejurările mele“, care a fost adesea Înțeles ca suma sau simbioza a doi factori. Se mai poate Înțelege și ca o dilemă În care „eu“ sau „eu Însumi“ exprimă acești doi factori ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am descoperit că era ca o ușă de grajd - nu se Închidea decît jumătatea de jos. Mi-am așezat revolverul lîngă cap, În caz că puma, a cărei umbră ne bîntuia deja mințile, se hotăra să ne facă o vizită neanunțată pe la miezul nopții. Abia se crăpa de ziuă cînd m-a trezit zgomotul unor gheare zgîriind ușa. LÎngă mine, Alberto amuțise, Îngrozit. MÎna mi se Încleștase pe revolver. Doi ochi mă fixau dintre siluetele copacilor. Cu o mișcare de felină, ochii s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trecut prin porțile mari ale portului. DÎndu-ne foc la valiză - am pornit În aventura noastră pe mare. POLIZONES Pasageri clandestini Am trecut fără probleme de vamă și ne-am Îndreptat curajoși spre ținta noastră. Ambarcațiunea aleasă, San Antonio, era În miezul activității febrile desfășurate În port. Fiindcă nu era mare, nu era nevoie să se alinieze ca s-o ajungă macaralele, așa că o despărțeau doar cîțiva metri de platforma de Încărcare. Deoarece aveam de așteptat ca vasul să se tragă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-o ajungă macaralele, așa că o despărțeau doar cîțiva metri de platforma de Încărcare. Deoarece aveam de așteptat ca vasul să se tragă mai aproape Înainte de Îmbarcare, ne-am așezat gînditori pe saci, așteptînd momentul propice. Odată cu schimbarea gărzii la miezul nopții, vasul a fost tras mai aproape, dar căpitanul portului, un ins antipatic, căruia i se citea pe față proasta dispoziție, stătea proțăpit pe pasarelă, supraveghind sosirea și plecarea lucrătorilor. Macaragiul, cu care, Între timp, ne Împrieteniserăm, ne-a sfătuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care nu Îngăduie progresul. O revoluție necesită ce avem noi În Cuba: un popor Întreg mobilizat, care a Învățat să folosească armele și unitatea combativă, care știe cît valorează o armă și cît valorează unitatea unui popor. Ajungem, astfel, În miezul problemei care ne privește acum. Avem deja dreptul, ba chiar obligația de a fi, Înainte de orice, medici revoluționari, care, adică, Își pun Întreaga pricepere În slujba revoluției și a poporului. Apoi ne Întoarcem la Întrebările anterioare: Cum se poate lucra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acolo și află de ce boli suferă, care sînt alimentele pe care le consumă, află despre sărăcia extremă În care au trăit de-a lungul anilor, moștenită din secolele de represiune și supunere totală. Medicii, personalul medical trebuie să pătrundă În miezul noii lor activități, aceea a unui om Între mase, a unui om În mijlocul comunității. Orice s-ar Întîmpla În lume, fiind mereu apropiat de pacient, cunoscîndu-i Îndeaproape psihologia, fiind reprezentantul celor care se apropie de durere și o alină, medicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]