11,487 matches
-
însurase la Sarafinești, în 1803, cu fata Donțului; a rămas pe loc, în slujba vistiernicului Iordache Balș, la Sarafinești și la Joldești. Și dacă Gh. Ungureanu, într-un document inedit din 1804, l-a găsit pe Vasile Iurașcu "vechil pe moșia Joldești, la boierul Iordache Balș, zis Bălșucă", acest document este binevenit și de crezut 36. Pînă aici Vasile Iurașcu ne face impresia unui om de jos, plecat din sat, prin lume, să se hrănească. Nu se observă la el anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Țarigrad, în 1616 și 1620. Prima soție, Anghelina, fata marelui vornic Vasile Orăș, i-a murit de tînără, în 1624, fără să-i lase vreun copil. Totuși, soacră-sa, rămasă văduvă, i-a lăsat Șendricenii, cu multă avere, și toate moșiile, pe care Onciu le cumpărase cu Anghelina 37. Onciu Iurașcovici s-a căsătorit de-a doilea cu Magda, fata lui Dumitru Lența, de la Iurcăuți. Avere bună i-a adus Magda 38, dar cu ea numai un copil a avut, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a patra parte din Părhăuți 44. Despre Toader Iurașcovici, care a fost frate cu Onciu Iurașcovici, avem o informație tîrzie, din 1762 martie 15, iar alta și mai tîrzie, din 1781, februarie 18, cînd au fost verificate proprietățile răzășești, din moșia Comărești, de pe Siret, în ținutul Suceava. Aflăm, cu acest prilej, că a patra parte din această moșie "se trage de la Toader Iurașcovici, vel paharnic". El a avut o fiică, Solomona, măritată cu Ivașco Țintă, iar Solomona a avut două fete
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o informație tîrzie, din 1762 martie 15, iar alta și mai tîrzie, din 1781, februarie 18, cînd au fost verificate proprietățile răzășești, din moșia Comărești, de pe Siret, în ținutul Suceava. Aflăm, cu acest prilej, că a patra parte din această moșie "se trage de la Toader Iurașcovici, vel paharnic". El a avut o fiică, Solomona, măritată cu Ivașco Țintă, iar Solomona a avut două fete. Prima a fost Mariana, căsătorită în 1664 cu Lupu Tăutu, care la rîndul ei a avut trei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a avut de nepot numai pe Neculai Cristea 45. Marica, sora lui Onciu Iurașcovici, nu știm cu cine a fost căsătorită, dar dintr-o ceartă iscata în anul 1751, feb. 2, pentru a șasea parte din a treia parte a moșiei Romanești, de pe pîrîul Horaiț, din ținutul Suceava, aflăm că ea, cu frate-său, Onciu Iurașcovici, afară de alte pămînturi, au stăpînit și la Romanești cîte o doime din a treia parte, din această moșie; că Marica aceasta a avut numai o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
șasea parte din a treia parte a moșiei Romanești, de pe pîrîul Horaiț, din ținutul Suceava, aflăm că ea, cu frate-său, Onciu Iurașcovici, afară de alte pămînturi, au stăpînit și la Romanești cîte o doime din a treia parte, din această moșie; că Marica aceasta a avut numai o fată, pe Gafița, care la rîndul ei a avut tot numai o fată, pe Maria, măritată cu Grigorie Danovici, iar soția acestui Danovici a avut tot numai o fată, cu numele de Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
băieți: Ioniță, Ștefan și Mihai toți Strîșca și o fată, Antemița, căsătorită cu Toader Brahă 46. Ioniță Strîșca, la 1749, iulie 1, a căpătat întărire pe cîte o treime din satele: Nahoreni, Stănești și Tureatca, din ținutul Suceava, toate fiind moșii de baștină, de pe moșul său, Onciu Iurașcovici 47. Au mai fost doi frați ai lui Onciu Iurașcovici, anume Grigorie și Văsiian, pentru care nu ne-au rămas știri și nici semne că ei vor fi trăit foarte bine. "Ilinca, fata
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
boieri Stroici, de pe la 1600. Descendenții din pîrcălabul de Hotin, Iurașco, și-au susținut dependența de acest neam, nu dintr-un respect pentru strămoșul lor, ci ca să-și justifice dreptul de proprietate asupra peticului de pămînt la care ajunseseră după împărțirea moșiilor, cu fiecare generație. La 1751, Toader Brahă, ginerele Mariei Strășculeasa, s-a declarat din neamul lui Iurașcu Părcălab 46. Și alți răzeși de la Romănești, Stănești, Tureatca și Nahoreni se considerau din neamul lui Iurașcu, dar nimeni nu purta numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
alături, prin succesiune, au fost în stăpînirea neamului Iurașco, fost pîrcălab de Hotin, dar numele de familie Iurașcu nu s-a perpetuat în aceste sate. Preotul putea dovedi că tatăl, bunicul și străbunicul său au trăit în acest sat, pe moșia neamului Iurașcu, dar nu putea dovedi că și el aparține, prin descendență, acestei familii. Iar originea lui Vasile Iurașcu este și mai neclară. El și-a zis pe țărănește: Iurașc, adesea Iurașcă, iar mai rar, Iurașcu. Faptul că el și-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
peste un an: "La anul 1807 oct. 14 în ziua sf. Prapadoamnei Paraschivei, la șapte ciasuri din zi, aflîndu-mă eu pe Lunca Mare, viind din gios, s-au cutremurat pîmîntul". Lunca Mare se află și acum în șesul Siretului, pe moșia Brehuieștilor. Cu ce treabă umbla Vasile Iurașcu, așa de dimineață, pe această moșie? În ziua Cuvioasei Paraschiva, la Brehuiești este și acum hramul bisericii, așa că putea să se ducă în sat, ca să mănînce și să bea ca la hram. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la șapte ciasuri din zi, aflîndu-mă eu pe Lunca Mare, viind din gios, s-au cutremurat pîmîntul". Lunca Mare se află și acum în șesul Siretului, pe moșia Brehuieștilor. Cu ce treabă umbla Vasile Iurașcu, așa de dimineață, pe această moșie? În ziua Cuvioasei Paraschiva, la Brehuiești este și acum hramul bisericii, așa că putea să se ducă în sat, ca să mănînce și să bea ca la hram. Dar el, om grijuliu și în serviciul boieresc, la Balș, controla ce recoltă încă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
hramul bisericii, așa că putea să se ducă în sat, ca să mănînce și să bea ca la hram. Dar el, om grijuliu și în serviciul boieresc, la Balș, controla ce recoltă încă nu era strînsă de pe cîmp. Încă din anul, 1784, moșia Brehuieștilor intrase în proprietatea marelui vistiernic Iordache Balș de la Dumbrăveni, printr-un schimb de moșii făcut de Balș, cu mănăstirea Slatina 55. Acest mare boier devenise proprietar și pe alte moșii vecine, dar, fiindcă explicațiile care se cer aici privesc
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la hram. Dar el, om grijuliu și în serviciul boieresc, la Balș, controla ce recoltă încă nu era strînsă de pe cîmp. Încă din anul, 1784, moșia Brehuieștilor intrase în proprietatea marelui vistiernic Iordache Balș de la Dumbrăveni, printr-un schimb de moșii făcut de Balș, cu mănăstirea Slatina 55. Acest mare boier devenise proprietar și pe alte moșii vecine, dar, fiindcă explicațiile care se cer aici privesc direct și pe Vasile Iurașcu, să deschidem o mică paranteză despre familia de boieri Cananău
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu era strînsă de pe cîmp. Încă din anul, 1784, moșia Brehuieștilor intrase în proprietatea marelui vistiernic Iordache Balș de la Dumbrăveni, printr-un schimb de moșii făcut de Balș, cu mănăstirea Slatina 55. Acest mare boier devenise proprietar și pe alte moșii vecine, dar, fiindcă explicațiile care se cer aici privesc direct și pe Vasile Iurașcu, să deschidem o mică paranteză despre familia de boieri Cananău, care își avea reședința la Bănești, pe dreapta Siretului, aproape de mal. Acestei familii i-au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sora voievo dului Ioan Toader Callimachi. În șesul Siretului, pe dreapta apei, și din jos de domeniul lui Balș de la Dumbrăveni, familia Cananău stăpînea: Corocăeștii, Hancea, Băneștii, Fîntînelele, Slobozia și Roșcanii, iar la răsărit de Siret, Cornii. La aceste șapte moșii, văduva Maria Cananău, jitniceroaia, a mai adăugat moșia Costești (dintre Corni și Brehuiești), pentru care i-a dat în schimb, mănăs tirii Solea, trei munți din ținutul Cîmpulungului (1775, ianuarie 30), iar peste 40 de zile a mai luat în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Siretului, pe dreapta apei, și din jos de domeniul lui Balș de la Dumbrăveni, familia Cananău stăpînea: Corocăeștii, Hancea, Băneștii, Fîntînelele, Slobozia și Roșcanii, iar la răsărit de Siret, Cornii. La aceste șapte moșii, văduva Maria Cananău, jitniceroaia, a mai adăugat moșia Costești (dintre Corni și Brehuiești), pentru care i-a dat în schimb, mănăs tirii Solea, trei munți din ținutul Cîmpulungului (1775, ianuarie 30), iar peste 40 de zile a mai luat în stăpînire și moșia Vlădeni, din sus de Brehuiești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cananău, jitniceroaia, a mai adăugat moșia Costești (dintre Corni și Brehuiești), pentru care i-a dat în schimb, mănăs tirii Solea, trei munți din ținutul Cîmpulungului (1775, ianuarie 30), iar peste 40 de zile a mai luat în stăpînire și moșia Vlădeni, din sus de Brehuiești, după un schimb făcut cu mănăstirea Voroneț, căreia i-a dat alți trei munți, tot de acolo 56. Între aceste două mari familii boierești, s-a început o întrecere pentru acapararea a cît mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Vlădeni, din sus de Brehuiești, după un schimb făcut cu mănăstirea Voroneț, căreia i-a dat alți trei munți, tot de acolo 56. Între aceste două mari familii boierești, s-a început o întrecere pentru acapararea a cît mai multe moșii, dar familia Cananău a pierdut întrecerea, ba chiar și din propriile sale moșii. În Condica liuzilor din anul 1803, Vlădenii se află trecuți în proprietatea vistiernicului Iordache Balș57, deși actul Vlădenilor, la 1813, încă era în mîna căminarului Iancu Cananău
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
i-a dat alți trei munți, tot de acolo 56. Între aceste două mari familii boierești, s-a început o întrecere pentru acapararea a cît mai multe moșii, dar familia Cananău a pierdut întrecerea, ba chiar și din propriile sale moșii. În Condica liuzilor din anul 1803, Vlădenii se află trecuți în proprietatea vistiernicului Iordache Balș57, deși actul Vlădenilor, la 1813, încă era în mîna căminarului Iancu Cananău 58. La fel s-a întîmplat și cu moșia Costeștii, care de pe atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și din propriile sale moșii. În Condica liuzilor din anul 1803, Vlădenii se află trecuți în proprietatea vistiernicului Iordache Balș57, deși actul Vlădenilor, la 1813, încă era în mîna căminarului Iancu Cananău 58. La fel s-a întîmplat și cu moșia Costeștii, care de pe atunci a fost făcută un trup cu Brehuieștii, tot în proprietatea vistiernicului Iordache Balș. Și din Corni, tot la 1803, o parte o stăpînea căminarul Iordache Balș,57 dar mai tîrziu a rămas stăpîn, la Corni, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Balș,57 dar mai tîrziu a rămas stăpîn, la Corni, numai spătarul Iancu Cananău. Din această paranteză trebuie să reținem că la 1807, cînd s-a făcut însemnarea de pe cartea numită Mărgăritare, Vasile Iurașcu era om de încredere, administrator, pe moșiile marelui vistier Iordache Balș. La 1809, martie 21, vistiernicul Iordache Balș își scrie diata și lasă fiului său, Alecu, urmă toarele moșii întregi: "Dumbrăvenii, Romăneștii, Avereștii, Sălăgenii, Bursucenii, Brehoeștii, i Vlădenii, i Măndreștii, i Băleștii, care acum se zicu Siminice
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1807, cînd s-a făcut însemnarea de pe cartea numită Mărgăritare, Vasile Iurașcu era om de încredere, administrator, pe moșiile marelui vistier Iordache Balș. La 1809, martie 21, vistiernicul Iordache Balș își scrie diata și lasă fiului său, Alecu, urmă toarele moșii întregi: "Dumbrăvenii, Romăneștii, Avereștii, Sălăgenii, Bursucenii, Brehoeștii, i Vlădenii, i Măndreștii, i Băleștii, care acum se zicu Siminice"... "și Sarafineștii și Miteștii le va stîpîni tot fiul meu Alecu"59. Prin aceeași diată, vistier nicul Iordache Balș obligă pe fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pînă la curtea din Bănești a lui Cananău, luîndu-o de-a dreptul prin luncă, sunt aproape doi km. Dacă ești cu trăsura și vrei să ajungi la vad, trebuie să ții drumul, care și din vechime umbla pe hotarul dintre moșiile Bănești și Stamate. Mergînd astfel, numai pe drum, de acasă de la Cananău și pînă la vad sunt cam 3 km. De la vad, cale de vreo 6 km, urcă spre nord-est un drum șerpuit, pe sub deal, pînă în satul Sarafinești. Întîlnirile
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și Paraschiva Donțului au început la vad și prin lunca de alături. Fata nu s-a rușinat și nu s-a ferit. Nici după ce ea s-a măritat, tot nu s-a ferit. Cînd Iurașcu pleca de la Sarafinești pe altă moșie a lui Balș, Paraschivei i se făcea dor de tată-su și cobora la Vadul Donțului. Cadourile aduse acolo de boier astupau gura Donțului și deschideau inima Paraschivei, așa că toți trei deveneau fericiți. În legătură cu cadourile, Paraschiva Donțului a lansat, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Profira a cerut să fie îngropată la biserica Vovidenia, din Botoșani ctitorită de neamul său de mari negustori, Manole și a obligat epitropia bisericii ca "tot la Vovidenia să fie aduse și osemintele soțului ei și ale copiilor ei, de la moșia Bănești"72. Piatra de pe mormîntul Paraschivei Iurașcu, încă din anul 1890, a fost dusă de locuitorii satului Bănești la cimitirul lor, cel nou, ca să folosească acolo drept masă la împărțirea pomenilor, cînd se fac panahizi pe la morminte. Întrucît piatra aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]