10,815 matches
-
iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest sens poate că unele sublinieri mai apăsate ale poantelor s-ar cuveni încă moderate, fiind vorba de un text și de un spectacol care își datorează valoarea descifrării personajelor și situațiilor în registrele mai pretențioase ale unui modern, deși lipsit de ostentație, teatru de idei. Radu. Șt. Mihail "Calul verde" de Constantin Popa Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
topicalizării argumentului O, iar construcția alternativă, în care A ar fi topicalizat, nu (mai) există, ceea ce explică lipsa construcției sintactic acuzative din această limbă. Și la Creissels (2004a) apare ideea că structurile ergative sunt marcate tipologic. Voi reține însă perspectiva moderată a lui Dixon: distincția tipologică ergativ/acuzativ are în vedere numai limbile în care marcarea are bază sintactică (care sunt mult mai numeroase decât cele în care marcarea are bază semantică, limbi despre care se știu destul de puține lucruri), iar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
centrată pe teste sintactice, a căror relevanță este limitată (pentru anumite limbi sau pentru anumite subclase semantice de verbe inacuzative) și ignoră caracteristicile semantice comune ale celor două perechi, care pledează pentru încadrarea în aceeași clasă. (c) O propunere mai moderată pare a fi cea formulată de Lagae (1992) și Dobrovie-Sorin (2004) − incoativele cu se pun accentul pe starea finală, iar cele fără se, pe proces −: Mâncarea se arde ("o să fie arsă, necomestibilă") Hârtia arde ("este pe cale să se ardă, produce
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Final ar fi diferite). Din moment ce Inițiatorul poate fi întotdeauna exprimat printr-o construcție prepozițională, nu poate fi vorba, pentru limba română, de o astfel de distincție care să explice diferența semantică dintre forma reflexivă și cea nonreflexivă. Chiar dacă este mai moderată, nici propunerea făcută de Yoshimura și Taylor (2004) − varianta reflexivă presupune creșterea implicării Pacientului în eveniment și descreșterea rolului Agentului/Cauzei − nu este potrivită cu situația din limba română, pentru că Agentul/Cauza poate fi deopotrivă prezent/ă (exprimat/ă prepozițional
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a armoniei divine. Interesul viu al societății pentru muzică (sărbători, banchete, ritualuri funebre ...) i-a determinat pe părinții bisericii să aprofundeze și să găsească fundamente raționale și spirituale pentru a justifica uzul ei, ceea ce a dus la o vigilență uneori moderată, alteori polemică. Preocuparea celebrativă și etică orientează discursul patristic, în general, spre versantul practic al muzicii, adică spre acel usus, care, între docți, nu era atât de apreciat, pentru aceștia muzica adevărată fiind scientia sau „speculație” filozofico-matematică. Sfinții părinții nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
condiții, tinde să apară o distribuție normală a gradului de satisfacție/insatisfacție, în care aproximativ 1/6 din populație manifestă un nivel ridicat de insatisfacție și 1/6 un nivel ridicat de satisfacție, restul de 4/6 manifestând o satisfacție moderată (Zamfir, 1977). O asemenea distribuție relativ constantă, indiferent de alte caracteristici social-economice și culturale ale grupurilor, este explicată prin procesul structural mai profund de adaptare a populațiilor la condițiile existente. Reducția structurală. Aprecierea că un fenomen social oarecare este un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
valoare și dezvoltării economice și sociale a colectivităților umane. Sub acest aspect, deși vizează direct variația Încasărilor fiscale În funcție de rata (cota) impozitării venitului, se consideră a fi deosebit de reprezentativă curba lui A. Laffer, din care rezultă necesitatea menținerii În limite moderate ale cotelor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice și a unui optim al nivelului fiscalității În condiții de creștere a produsului creat, ceea ce implică și un anumit prag (maxim) al ratei fiscalității. În acest sens, Arthur Laffer a
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de filosoful englez pentru a atenua exuberanța sau entuziasmul intelectualului și a-l face să adâncească demersul său până la limita la care pot fi descoperite adevăruri relative, dar utile. Sociologii importanți sunt sceptici În fața unui raționalism „militant”, preferând un pragmatism moderat, recurgând adesea la argumente generate printr-o perspectivă comparativă și ferindu-se de teorii generale atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare dispus să se aventureze Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În primul rând, de o mobilitate socială mai puternică a copiilor comparativ cu a părinților și, În al doilea rând, de o reprezentare mai mare a mamelor. Pentru 38% dintre femei și 37% dintre bărbați, influența copiilor este reală, dar moderată. Ea este limitată la educație, la aspectele formale ale modului de viață, ale modului de a se Îmbrăca, la stilul gastronomic și cel de decorare a casei, la maniera de a petrece timpul liber. În sfârșit, o a treia grupă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
economică. Ea a contribuit la inversarea istorică a sensului dominant al circulației bunurilor: dacă În trecut beneficiarii avantajelor erau generațiile ascendente, astăzi de aceste avantaje profită generațiile descendente. Jocul Între transferurile publice și cele private Între generații implică o reducere moderată, dar reală a inegalităților sociale, atât Între generații, cât și În interiorul generațiilor de tineri și, respectiv, de vârstnici. Singură, doar generația intermediară - cea care contribuie cel mai mult În relațiile cu ascendenții și cu descendenții - acuză o accentuare a inegalităților
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
procesele vieții sociale. Totodată, este Îmbucurător faptul că Încă 12-27% din populație (În funcție de caracterul radical al acțiunilor de protest) s-ar putea implica În astfel de acțiuni. În general, populația este dispusă să participe mai mult la acțiuni de protest moderate decât la cele radicale (ocuparea clădirilor, blocarea străzilor, demonstrații neautorizate). Tabelul 8. Disponibilitatea de cunoștințe necesare pentru influențarea deciziilor 1 2 3 4 5 9 deloc foarte mult NȘ/NR În ce măsură oamenii de rând au cunoștințe suficiente necesare pentru luarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
5, analizează cazul mexican, și candidatura lui Andrés Manuel López Obrador la alegerile prezidențiale din 2006. (3) Populismul la guvernare în democrațiile consolidate. În acest caz, atât populismul, cât și democrația sunt puternice. Anticipăm că populiștii vor avea un impact moderat, fie pozitiv, fie negativ, confruntându-se cu o democrație liberală foarte rezistentă. În plus, trebuie notat că impactul general al populismului asupra democrației liberale, va depinde de forța electorală a acestuia, adică de existența unei majorități care să sprijine actorii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
utilizează votul pentru a trimite un mesaj partidelor consacrate. De asemenea, 44% dintre votanții cu un nivel scăzut de încredere în politică, susțin că nu ar vota niciodată dacă votul nu ar fi obligatoriu, comparat 24% dintre cei cu încredere moderată și 10% dintre cei cu un grad ridicat de încredere. Iată de ce, o serie de comentatori au conchis că votul obligatoriu alimentează succesul VB, deoarece votanții dezamăgiți nu se pot abține de la acest act. Această ipoteză pare să fie susținută
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
maselor (Bruhn & Greene, 2007). În al doilea rând, secțiunea va dezbate dacă polarizarea a fost produsă de ideologia de stânga sau mai degrabă de populism. În sfârșit, vom investiga dacă demersul electoral al lui López Obrador a avut "efecte pozitive moderate" sau dacă, nu cumva, acesta a reprezentat o amenințare la adresa instituțiilor democratice, așa cum au sugerat-o observatorii rezultatelor alegerilor. În 2005, atunci când López Obrador a renunțat la funcția de primar, acesta era unul dintre cei mai populari edili din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dintre cei mai bogați oameni ai Mexicului, la un plan menit să rebiliteze centrul istoric al orașului. Mai cu seamă la începutul campanie, folosindu-se de această reputație, López Obrador s-a străduit să-și construiască o imagine de politician moderat. Însă chiar și "moderatul" AMLO a ajuns să se concentreze pe nevoia de-ai integra pe mexicanii lăsați în urmă de cursa reformelor neoliberale. Acest lucru apare în mod explicit în platforma sa electorală intitulată: "Cele 50 de angajamente pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
oameni ai Mexicului, la un plan menit să rebiliteze centrul istoric al orașului. Mai cu seamă la începutul campanie, folosindu-se de această reputație, López Obrador s-a străduit să-și construiască o imagine de politician moderat. Însă chiar și "moderatul" AMLO a ajuns să se concentreze pe nevoia de-ai integra pe mexicanii lăsați în urmă de cursa reformelor neoliberale. Acest lucru apare în mod explicit în platforma sa electorală intitulată: "Cele 50 de angajamente pentru redobândirea mândriei naționale". Primele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
expunerea celor 50 de angajamente, López Obrador a declarat că scopul "mișcării sale cetățenești" este acela de a "purifica cu adevărat viața publică" (López Obrador, 2005a). Cu toate acestea, privită în întregul ei, platforma lui López Obrador este surprinzător de moderată. Am analizat platforma sa politică, cât și pe cea a coaliției PRD1, utilizând metodologia dezvoltată de Comparative Manifestos Project, care se bazează pe analiza de conținut 2. Potrivit scalei stânga-dreapta, dezvoltată de către Budge și Robertson (1987)3, poziția adoptată de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
deliciul auditoriului său, în timpul mitingurilor, López Obrador, a început să imite sunetele zburătoarei, numindu-i pe președintele Fox și ceilalți membri ai PAN chachalacas. Aceste ieșiri le-au permis membrilor PAN să atragă atenția electoratului că dincolo de imaginea de om moderat a primarului orașului Mexico se ascunde un radical care se așează în fruntea marșurilor de protest și care ocupă puțurile de petrol din Tabasco. Electoratul care l-a văzut pe López Obrador numindu-l cu obrăznicie pe președinte "chachalaca" au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
libere și corecte (Bruhn & Greene, 2009: 120-1; Camp, 2009 : 49)7. Răspunsul lui López Obrador a depăsit cadrul unui simplu protest. În iulie, imediat după alegeri, solicitările de renumărare a voturilor (vot cu vot), au fost însoțite de retorică populistă moderată. După ce Institutul Federal Electoral a ratificat în mod oficial victoria lui Calderón, López Obrador a devenit mai vehement atât în discurs cât și în fapte. În august, pentru a determina instanța electorală să-i dea dreptate, acesta a inițiat o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în conștiința publicului. De asemnea faptul că propriul său partid nu reprezenta un vehicul politic nu a făcut decât să încurajeze acest comportament riscant. În al doilea rând, pe durata mandatului de primar López Obrador și-a permis un comportament moderat deoarece partidul său era suficient de puternic. PRD guverna majoritatea delegaciones (9 din 16 din 2000 până în 2003 și 13 din 16 din 2003 până în 2005) și a deținut, în a doua jumătate a mandatului său, o majoritate confortabilă în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ambii oameni politici au depus eforturi pentru a dirija atenția guvernului către problemele celor săraci, și asta atât datorită poziției lor ideologice comune, cât și populismului ca atare. Atunci când au deținut o funcție publică, ambii au adoptat o retorică populistă moderată comparativ discursurile rostite în calitate de candidați sau de lideri de partid. La sfârșitul mandatului de primar, la fel ca López Obrador, Cárdenas s-a hotărât să candideze la prezidențiale, a controlat majoritatea din Adunarea Legislativă și a dispus de o autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a participării politice într-o democrație liberală (vezi Capitolul I). Pe de altă parte, hotărârea FPÖ de a duce un război cultural împotriva străinilor (Kulturkampf), mai ales a celor din țările musulmane, precum și împotriva stângii politice, nu a putut fi "moderată" prin participarea la guvernare (Heinisch, 2003: 106-109; Luther, 2003: 138; Minkenberg 2001: 16-18). În această confruntare, FPÖ s-a prezentat ca fiind singurul partid care apără "cu adevărat" interesele "poporului". În privința aceasta, FPÖ se potrivește modelului potrivit căruia populismul duce
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
guvernatori de provincii și parteneri sociali. Atunci Haider a mobilizat opt membri FPÖ ai Nationalrat care să blocheze reforma în cazul în care o serie de amendamente nu ar fi fost acceptate. După negocieri intense a fost votată o reformă moderată. Haosul a fost în momentul în care membrii FPÖ ai camerei superioare, Bundesrat (mobilizați și de această dată de Haider), nu au fost de acord nici cu legea reformei pensiilor, nici cu rezoluția de a nu avea drept de veto
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ajutată din afară de elitele internaționale, i-a permis să-și radicalizeze apelurile naționaliste -, dar nu și-a revelat și motivul adevărat. Împreună, naționalismul și populismul au susținut scopurile adevăratei aspirații a lui Mečiar (poate ideologie, poate simplă mentalitate): un autoritarism moderat care respingea orice fel de exercitare a răspunderii liderului de partid, prin intermediul minorității sau a majorității. 9.3 Evaluarea impactului populismului după mečiarism Studiile de caz sunt ocazii nu doar pentru a reflecta în profunzime asupra unor anumite circumstanțe, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
atunci când studiem alte cazuri. Lăsând comparațiile între diversele studii pe seama editorilor acestui volum, este totuși util să mergem mai departe de cazul lui Mečiar pentru a vedea dacă și alte guverne ale țării au cunoscut impactul indirect negativ și oarecum moderat al populismului asupra democrației. În această privință este mai ales utilă o comparație între guvernele conduse de Mečiar și cel condus de Robert Fico între 2006 și 2010. Comparația este una irezistibilă nu doar pentru că guvernul lui Fico i-a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]