12,062 matches
-
frontului. Enver Pașa a inițiat după această înfrângere măsuri represive împotriva populației de etnie armeană, ceea ce a dus la strămutarea armenilor ortodocși din răsăritul imperiului. După înfrângerea de la Sarıkamısh, Enver s-a reîntors la Istanbul și a preluat conducerea forțelor otomane care apărau capitala. El considera că orașul este bine apărat împotriva oricăror atacuri Aliate. În acest timp, francezii și britanici plănuiau un atac direct împotriva Istanbulului, sperând să oblige Imperiul Otoman să capituleze. O forță navală importantă, compusă în special
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a reîntors la Istanbul și a preluat conducerea forțelor otomane care apărau capitala. El considera că orașul este bine apărat împotriva oricăror atacuri Aliate. În acest timp, francezii și britanici plănuiau un atac direct împotriva Istanbulului, sperând să oblige Imperiul Otoman să capituleze. O forță navală importantă, compusă în special din crucișătoare vechi, care nu puteau fi folosite împotriva flotei de suprafață germane, a fost alcătuită în 1915 pentru un atac împotriva strâmtorii Dardanele. Atacul (precursorul campaniei eșuate de la Gallipoli) l-
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Gallipoli. După ce campania aliată a dus la distrugerea a numeroase localități și pierderi de vieți omanești în zona de acțiune, Enver a propus crearea unor lagăre de concentrare pentru cetățenii francezi și britanici care se mai aflau încă pe teritoriul otoman. Ambasadorul american Henry Morgenthau a reușit să-l convingă pe Enver să renunțe la un asemenea plan. Ismail Enver a fost acuzat (alături de califul otoman Mehmed al V-lea) de crime de război și de asasinate în masă pentru rolul
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
lagăre de concentrare pentru cetățenii francezi și britanici care se mai aflau încă pe teritoriul otoman. Ambasadorul american Henry Morgenthau a reușit să-l convingă pe Enver să renunțe la un asemenea plan. Ismail Enver a fost acuzat (alături de califul otoman Mehmed al V-lea) de crime de război și de asasinate în masă pentru rolul care l-ar fi jucat în genocidul împotriva etnicilor armeni, greci și asirieni. În timpul Revoluției din 1917 și a războiului civil care a urmat, armata
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
și retragerea în Iran. Cea mai mare parte a populației armenești a reușit să se refugieze odată cu forțele britanice. Otomanii și aliații lor azeri au cucerit orașul pe 15 septembrie. Pe 30 octombrie însă, după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile otomanilor în Caucaz au avut o influență minoră asupra desfășurării conflictului mondial. În condițiile în care se prefigura înfrângerea Imperiului Otoman în război, sultanul l-a demis pe Enver Pașa
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
30 octombrie însă, după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile otomanilor în Caucaz au avut o influență minoră asupra desfășurării conflictului mondial. În condițiile în care se prefigura înfrângerea Imperiului Otoman în război, sultanul l-a demis pe Enver Pașa din funcția de ministru de război pe 4 octombrie, în timp ce restul guvernului Talaat și-a prezentat demisia zece zile mai târziu. Pe 30 octombrie 1918, Imperiul Otoman a semnat Armistițiul de la
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
se prefigura înfrângerea Imperiului Otoman în război, sultanul l-a demis pe Enver Pașa din funcția de ministru de război pe 4 octombrie, în timp ce restul guvernului Talaat și-a prezentat demisia zece zile mai târziu. Pe 30 octombrie 1918, Imperiul Otoman a semnat Armistițiul de la Mudros. După trei zile, membrii triumviratului care condusese de facto imperiul au fugit în străinătate. Pe 1 ianuarie 1919 noul guvern otoman l-a trecut în rezervă pe Enver Pașa. El a fost judecat "in absentia
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
Talaat și-a prezentat demisia zece zile mai târziu. Pe 30 octombrie 1918, Imperiul Otoman a semnat Armistițiul de la Mudros. După trei zile, membrii triumviratului care condusese de facto imperiul au fugit în străinătate. Pe 1 ianuarie 1919 noul guvern otoman l-a trecut în rezervă pe Enver Pașa. El a fost judecat "in absentia" de un tribunal militar pentru crimele de „implicarea țării în război fără un temei legitim, deportarea forțată a armenilor și părăsirea țării fără permisiune” și a
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
din 1908 l-a obligat pe sultanul Imperiului Otoman Abdul Hamid al II-lea să revină asupra deciziei de suspendare a parlamentului și a marcat începutul celei de-a două perioade constituționale din istoria imperiului. Revoluția, care a marcat un moment important în istoria Imperiului Otoman, a procesului de
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
pe sultanul Imperiului Otoman Abdul Hamid al II-lea să revină asupra deciziei de suspendare a parlamentului și a marcat începutul celei de-a două perioade constituționale din istoria imperiului. Revoluția, care a marcat un moment important în istoria Imperiului Otoman, a procesului de disoluție a acestuia, a fost rezultatul unirii eforturilor reformatorilor pluraliști, naționaliștilor turci, seculariștilor de inspirație occidentală și a altor forțe care considerau că absolutismul sultanului este vinovat pentru situația grea în care se zbătea statul. Revoluția a
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
(CUP) (în limba turcă: "İttihat ve Terakki Cemiyeti") a fost o organizație care a început ca o societate secretă - „Comitetul Unității Otomane” - (İttihad-ı Osmanî Cemiyeti) - înființată în 1889 de către studenții mediciniști İbrahim Temo, Abdullah Cevdet, İshak Sükuti și Ali Hüseyinzade. Bahaeddin Sakir l-a transformat într-un partid politic, aliind mișcarea cu cea a Junilor Turci în 1906, în perioada disoluției Imperiului
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
İttihad-ı Osmanî Cemiyeti) - înființată în 1889 de către studenții mediciniști İbrahim Temo, Abdullah Cevdet, İshak Sükuti și Ali Hüseyinzade. Bahaeddin Sakir l-a transformat într-un partid politic, aliind mișcarea cu cea a Junilor Turci în 1906, în perioada disoluției Imperiului Otoman. La sfârșitul Primului Război Mondial, cei mai mulți membri ai CUP au fost judecați în cadrul curților marțiale ale sultanului Mehmed al VI-lea și întemnițați. O serie de membri ai CUP au fost executați pentru acuzația de tentativă de asasinare a lui Atatürk în
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
care îl depuneau tinerii recruți în organizație. Liderii mișcării „Junilor Buharieni” au luat drept model CUP și Revoluția Junilor Turci. Revoluțiile din China (1911) și Rusia (1917) au schimbat importanță Revoluției Junilor Turci în ochii revoluționarilor. Primele alegeri pentru Parlamentul Otoman după victoria revoluției i-au adus CUP doar 60 dintre cele 275 de mandate de deputat, în ciuda rolului său conducător în revoluției. Alte partide care au căpătat reprezentare parlamentară au inclus Federația Revoluționară Armeană și Partidul Social Democrat Hunchakian (naționaliștii
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
Noile create miliții au fost însărcinate cu punerea în practică a măsurilor antibanditism. Mai târziu a fost creată pentru același scop o nouă organizație: Teșkilat-i Mahsusa. În ciuda alegerilor parlamentare, personalități din perioada prerevoluționară, așa-numiții „Vechii Turci” dominau încă guvernul otoman, Sublima Poartă. Marele Vizir Mehmed Kamil Pașa și ministrul său de război, Nazim Pașa, au devenit țintele CUP, care a răsturnat guvernul prin lovitura de stat din 23 ianuarie 1913. Noul guvern nu putea fi considerat constituțional. În 1913, Nazim și
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
masacrați în conformitate cu ordinul celor trei, de către Teșkilat-i Mahsusa sub conducerea lui Bahaettin Șakir. Comitetul Unității și Progresului a fost desființat prin punerea sub acuzarea a membrilor săi de către tribunalele militare. După ce Puterile Centrale s-au dezintegrat în octombrie 1918, guvernul otoman a demisionat. Noul mare vizir Ahmed Izzet Pașa a negociat la sfârșitul lunii Armistițiul de la Mudros. În aceste condiții, liderii de frunte ai CUP au fugit din țară în zilele imediat următoare. Forțele britanice au ocupat o serie de puncte
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
Ahmed Izzet Pașa a negociat la sfârșitul lunii Armistițiul de la Mudros. În aceste condiții, liderii de frunte ai CUP au fugit din țară în zilele imediat următoare. Forțele britanice au ocupat o serie de puncte de importanță strategică din Imperiul Otoman, iar Înaltul Comisar Somerset Calthorpe a cerut noilor autorități de la Constantinopol ca responsabilii politici și militari ai vechiului guvern care nu apucaseră să fugă din țară sa fie puși sub acuzație. Această cerință a fost introdusă și în prevederile tratatului
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
militari ai vechiului guvern care nu apucaseră să fugă din țară sa fie puși sub acuzație. Această cerință a fost introdusă și în prevederile tratatului de la Sèvres, care avea să pună capăt în mod oficial luptelor dintre Aliați și Imperiul Otoman. Britanicii au pus sub acuzare 60 de otomani, pe care i-au considerat responsabili pentru atrocitățile din Malta, unde de altfel au fost programate să aibă loc ședințele de judecată. Guvernul otoman a arestat peste 100 de responsabili militari și
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
în mod oficial luptelor dintre Aliați și Imperiul Otoman. Britanicii au pus sub acuzare 60 de otomani, pe care i-au considerat responsabili pentru atrocitățile din Malta, unde de altfel au fost programate să aibă loc ședințele de judecată. Guvernul otoman a arestat peste 100 de responsabili militari și politici până în aprilie 1919 și a declanșat o serie de procese împotriva lor. Prima condamnare a fost a guvernatorului Mehmed Kemal, care a fost executat prin spânzurare pe 10 aprilie. Orice încercare
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
s-a erijat în liderul rezistenei poporului turc împotriva hotăririlor arbitrare a puterilor învingătoare. Deși încă doi dintre oficialii responsabili pentru genocid au mai fost executați, restul au fost condamnați la închisoare, dar au fost cu toții eliberați înainte de termen. Prizonierii otomani deținuți în Malta au fost în cele din urmă schimbați pentru aproximativ 30 de prizonieri britanici aflați în mâna forțelor naționaliste turce, iar planurile pentru organizarea unor procese internaționale au fost date uitării. După desființarea oficială a CUP, membrii săi
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
la sud de Carpați se ducea o luptă antiotomană, în Transilvania să se instaureze puterea filoturcă a lui Moise Székely și a nobililor maghiari care îl sprijineau. „Radu Șerban nu putea admite prinderea Țării Românești într-un clește de către Imperiul Otoman de la sud de Dunăre și un Ardeal supus acestora”. Avangarda oștilor române, sub comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă Habsburgilor
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
Volgăi la sfârșitul secollui al XIX-lea, mișcarea socială jadidistă s-a îmbogățit cu ideile luptei de eliberare națională. Înăsprirea vieții politice din Rusia după 1907 a provocat emigrarea a unui număr mare de susținători ai unității turcice în Imperiul Otoman. În 1908, Comitetul Unității și Progresului a devenit partidul de guvernământ în Imperiul Otoman, impunându-și abordarea naționalistă asupra politicii imperiului. Începând cu secolul al XVI-lea, imperiul a avut un caracter musulman, iar sultanul a fost calif pentru teritoriile
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
ideile luptei de eliberare națională. Înăsprirea vieții politice din Rusia după 1907 a provocat emigrarea a unui număr mare de susținători ai unității turcice în Imperiul Otoman. În 1908, Comitetul Unității și Progresului a devenit partidul de guvernământ în Imperiul Otoman, impunându-și abordarea naționalistă asupra politicii imperiului. Începând cu secolul al XVI-lea, imperiul a avut un caracter musulman, iar sultanul a fost calif pentru teritoriile musulmane aflate sub controlul său. Liderii iluminismului panturcic au plecat în exil în Turcia
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Turcia, în Istanbul apărând o puternică mișcare panturcică. Începând cu acele timpuri, mișcarea panturcică din Turcia s-a transformat treptat, orientându-se spre înlocuirea califatului printr-un stat atotcuprinzător al etnicilor turcici musulmani. În plin proces de prăbușire a Imperiului Otoman cu populația sa multietnică și multiculturală, sub influența crescută a naționalismului Junilor Turci, au apărut promotori ai ideii înlocuirii imperiului cu federație turcică. Dispariția imperiului, noul lider al turcilor, Mustafa Kemal (Atatürk) a încercat să înlocuiască panturcismul cu naționalismul anatolian
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
în regiune, fără pretenții imperiale și cu unele tendințe izolaționiste. Mustafa Kemal Atatürk a luptat împotriva grupurilor panturcice și le-a închis toate publicațiile. Unul dintre cei mai importanți exponenți ai panturcismului timpuriu a fost Enver Pașa, ministrul de război otoman și cel care a fost comandantul de facto al armatei otomane în timpul Primului Război Mondial. După înfrângerea Imperiului Otoman în război, el a devenit liderul mișcării de eliberare națională a basmacilor împotriva dominației Rusiei Sovietice în Asia Centrală. Ultimul episod din istoria panturcismului
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Kemal Atatürk a luptat împotriva grupurilor panturcice și le-a închis toate publicațiile. Unul dintre cei mai importanți exponenți ai panturcismului timpuriu a fost Enver Pașa, ministrul de război otoman și cel care a fost comandantul de facto al armatei otomane în timpul Primului Război Mondial. După înfrângerea Imperiului Otoman în război, el a devenit liderul mișcării de eliberare națională a basmacilor împotriva dominației Rusiei Sovietice în Asia Centrală. Ultimul episod din istoria panturcismului s-a desfășurat în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, când
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]