11,932 matches
-
a hidrogenului au loc într-un înveliș din jurul nucleului iar apoi se răcește în timp ce își radiază energia și reacțiile de fuziune au încetat deoarece steaua nu este destul de grea pentru a genera în nucleu temperaturile necesare pentru fuziunea carbonului și oxigenului. În timpul primei faze steaua centrală devine mai fierbinte, atingând la un moment dat temperaturi de aproximativ 100.000K. În cele din urmă se va răci atât de mult încât nu va mai emite destule radiații ultraviolete pentru ionizarea norului de
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
foarte important în evoluția galactică. Universul timpuriu consta aproape în întregime din hidrogen și heliu dar stelele creează elemente mai grele prin fuziune nucleară. Gazele nebuloaselor planetare conțin astfel o proporție mare de elemente cum ar fi carbonul, azotul și oxigenul și, pe măsură ce se extind și fuzionează cu mediul interstelar, ele îl îmbogățesc cu aceste elemente grele, cunoscute sub numele de "metale" de către astronomi. Generațiile următoare de stele care se formează vor avea un conținut inițial de elemente grele mai mare
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
sulfuric fumans" sau "oleum" , întrucât aceasta conține sulf ce este emis cu ușurință ca fum. Acizii asociați celui sulfuric sunt acidul sulfuros (HSO), care este derivat din dioxidul de sulf , și acidul tiosulfuric (HSO), în acest caz un atom de oxigen fiind înlocuit de către sulf. Acidul sulfuric este cunoscut încă din vechi timpuri sub denumirea de vitriol. Primele indicații ale acestuia se găsesc în textele alchimistului istoric controversat Dschăbir ibn Hayyăn din secolul al VIII-lea. Apoi, acesta a fost menționat
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
foarte rar în natură. În atmosferă, el este format din dioxidul de sulf, care la rândul său este produs prin combustia substanțelor conținătoare de sulf sau din erupții vulcanice. Dioxidul de sulf este oxidat de către radicalii de hidroxil sau de către oxigen la trioxid de sulf. Cu apa, acesta formează în final acidul sulfuric liber. Continuarea oxidării permite formarea trioxidului de sulf de către ozon sau peroxid de hidrogen. În ploaia acidă, acidul sulfuric trece sub formă diluată (sulfat de hidrogen sau ioni
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
este produs prin reacția fotochimică dintre dioxidul de sulf și apa. Aici se formează picături de ploaie care conțin acid sulfuric de concentrație până la 80 sau 85%. În straturile mai joase, acidul se descompune datorită temperaturilor în dioxid de sulf, oxigen și apă, dar acestea se ridică din nou și formează acid sulfuric. Mai recent s-a descoperit că există mari porțiuni de acid sulfuric și în suprafața înghețată a satelitului Europa al lui Jupiter. Una dintre ipoteze este că atomii
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
energie, poate fi făcut mai profitabil prin adăugarea nisipului și argilei și obținându-se ca produs secundar ciment. În RDG, procedura a fost efectuată pe scară largă. Pentru continuarea producției trebuie format trioxidul de sulf. Reacția directă dintre sulf și oxigen pentru a forma trioxid de sulf nu are loc, deoarece echilibrul reacției de oxidare a dioxidului de sulf la trioxid de sulf la temperaturi joase este doar de partea trioxidului de sulf. La aceste temperaturi, totuși, rata de reacție este
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
cu ajutorul unor catalizatori adecvați, condițiile de reacție sunt controlate astfel încât reacția să aibă loc mai repede la temperaturi mult prea ridicate. Atunci când este folosit procesul de contact (foarte răspândit în prezent), pentaoxidul de vanadiu este utilizat pentru cataliza transferului de oxigen. Acesta formează o topitură de oxid de vanadiu (V) și sunt adăugați ca co-catalizatori sulfați alcalini. Acesta este catalizatorul final, o combinație complexă cu formula [(VO)O(SO)]-. El este depozitat fără să schimbe starea de oxidare a vanadiului, așa că
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
oxid de vanadiu (V) și sunt adăugați ca co-catalizatori sulfați alcalini. Acesta este catalizatorul final, o combinație complexă cu formula [(VO)O(SO)]-. El este depozitat fără să schimbe starea de oxidare a vanadiului, așa că dioxidul de sulf reacționează cu oxigenul pentru a forma trioxidul de sulf. Temperatura din timpul reacției este de 420-620 ° C, deoarece cataliza este inactivă la temperaturi mai joase datorită formării de compușilor de vanadiul tetravalent. Reacția se desfășoară în niște tăvi de cuptoare de contact, în
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
de 1,044 · 10 S/cm. Motivul pentru disocierea redusă a acidului sulfuric este autoprotoliza. În faza gazoasă, moleculele de acid sulfuric nu sunt legate, ci singure. Unghiul dintre grupele OH este de 101,3° și cel dintre atomii de oxigen este de 123,3°. Lungimile legăturilor dintre sulf și oxigen sunt de 157,4 pm (pentru legătura dintre grupele OH) și 142,2 pm respectiv (pentru legătura din vârf). Structura moleculară este la fel și pentru acidul sulfuric cristalizat. Densitatea
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
a acidului sulfuric este autoprotoliza. În faza gazoasă, moleculele de acid sulfuric nu sunt legate, ci singure. Unghiul dintre grupele OH este de 101,3° și cel dintre atomii de oxigen este de 123,3°. Lungimile legăturilor dintre sulf și oxigen sunt de 157,4 pm (pentru legătura dintre grupele OH) și 142,2 pm respectiv (pentru legătura din vârf). Structura moleculară este la fel și pentru acidul sulfuric cristalizat. Densitatea acidului sulfuric crește odată cu concentrația și atinge o valoare maximă
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
față de mulți agenți chimici, în special față de acizi. Astfel Ru, Os și Ir nu sunt atacate de nici un acid, nici chiar de apa regală, care dizolvă doar Pt, Pd și Rh. Cu excepția platinei, metalele platinice se combină la cald cu oxigenul. Rh și Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd și Pt cea mai mică. La cald toate metalele platinice reacționează cu clorul și fluorul. Metalele platinice formează combinații în mai multe stări de oxidare; numai Ru și Os
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
Os și Ir nu sunt atacate de nici un acid, nici chiar de apa regală, care dizolvă doar Pt, Pd și Rh. Cu excepția platinei, metalele platinice se combină la cald cu oxigenul. Rh și Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd și Pt cea mai mică. La cald toate metalele platinice reacționează cu clorul și fluorul. Metalele platinice formează combinații în mai multe stări de oxidare; numai Ru și Os ating însă în unele dintre combinațiile lor (de exemplu MO
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
peste 90 % din scoarța pământului, pe când mantaua este alcătuită numai din silicați. i au o structură atomică bazată pe același principiu de construcție, piatra de fundament o constituie tetraedri de . Un atom de siliciu fiind legat de patru atomi de oxigen, în centru rămâne un loc gol pentru atomul mic de siliciu. O altă caracteristică a silicaților este aceea că atomii de oxigen pot lua parte în același timp la mai multe complexe tetraedrice, astfel iau naștere pe lângă tetraedrii izolați de
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
construcție, piatra de fundament o constituie tetraedri de . Un atom de siliciu fiind legat de patru atomi de oxigen, în centru rămâne un loc gol pentru atomul mic de siliciu. O altă caracteristică a silicaților este aceea că atomii de oxigen pot lua parte în același timp la mai multe complexe tetraedrice, astfel iau naștere pe lângă tetraedrii izolați de SiO-, elemente tetraedrice legate între ele după cum urmează: Aluminiul poate de exemplu din punct de vedere chimic să înlocuiască atomul de siliciu
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
complexul structural de SiO substituiri prin ione de fluor (F) sau de hidroxil (OH) va apare de exemplu formula următoare: iar apa din structură va apare: Aceștia pot apărea sub forma de tetraedri dubli legați printr-un atom comun de oxigen (punte de legătură). Raportul Si:O fiinde de 2:7, acest tip de structură apare mai rar în natură un exemplu fiind Gehlenitul (CaAl[(Si,Al)O]). Tetraedrii de sunt grupați câte trei patru sau șase, într-o formă de
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
sau șase, într-o formă de structură inelară, astfel iau naștere: Berilul (AlBe[SiO]) și mineralele din grupa turmalinei De acestă grupă aparțin piroxenii și amfibolii, piroxenii alcătuiesc lanțuri simple într-o singură dimensiune (plan), unde la un atom de oxigen se leagă douăgrupări tetraedrice, raportul Si:O fiind de 1:3 ca de exemplu la diopsid (CaMg[SiO]). Amfibolii alcătuiesc de asemenea lanțuri unidimensionale, însă pot apărea și structuri de lanțuri duble raportul Si:O fiind de 4:11, atfel
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
argiloase ca vermiculitul. c Un exemplu de mineral cu structură pe 3 straturi este muskovitul„o mică argiloasă” (KAl[(OH)|AlSiO]) și cu o structură pe două straturi caolinitul (Al[(OH)|SiO] Silcații din acesată categorie, au legat atomul de oxigen printr-o punte de legătură cu două grupări tetraedrice simultan, astfel ia naștere o structură de schelet tridimensional. Acest tip de structură are formula chimică formula cuarțului. Pentru formarea altor tectosilicați e necesară substituirea siliciului cu aluminiul, urmând o încărcare
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
de pericard. Sistemul circulator este de tip deschis. Anterior este prelungită de o aortă ramificată care trece prin pețiol și furnizează sânge țesuturilor din prosomă. Inima pompează sângele prin artere în lacunele dintre organe numite sinusuri. Aici are loc eliminarea oxigenul și primirea dioxidului de carbon. După acesta sângele ajunge în pericard și din nou în inimă prin osteole. Hemolimfa (sângele) conține ca pigment respirator hemocianină, cu funcție similară hemoglobinei. Hemocianina conține doi atomi de cupru de care se leagă oxigenul
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
oxigenul și primirea dioxidului de carbon. După acesta sângele ajunge în pericard și din nou în inimă prin osteole. Hemolimfa (sângele) conține ca pigment respirator hemocianină, cu funcție similară hemoglobinei. Hemocianina conține doi atomi de cupru de care se leagă oxigenul și conferă o nunață albăstruie. Păianjenii respiră prin plămâni (saci pulmonari) și prin trahei. Ambele sisteme sunt amplasate în opistosomă. Membrii subordinului Mesothelae, infraordinului Mygalomorphae și familiei Hypochilidae posedă două perechi de plămâni, una anterioară și altă posterioară. Iar, majoritatea
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
reținând apa mai eficient. Dar se întâlnesc și păianjenii cu respirație exclusiv traheală - familia Caponiidae. Plămânii sunt puternic vascularizați, au o structură lamelară în care are loc schimbul de gaze dintre aer și hemolimfă. Traheele reprezintă tuburi ramificate care transportă oxigenul direct la organe și țesuturi, fără intermediul hemolimfei. Atât plămânii, cât și traheele se deschid în exterior prin stigme pulmonare și, respectiv, traheale. Stigmele pulmonare se află în partea ventrală anterioară și laterală a opistosomii. Traheele se unesc și se
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
probe cu o frecvență de 12 la număr din cele 12 luni ale anului. Nivelul de poluare a apei râului rămâne înalt ca și în anii precedenți la elementele biogene. În toate secțiunile de control s-a înregistrat insuficiența de oxigen dizolvat, precum și variații maxime pentru consumul biochimic de oxigen, care au fost înregistrate în lunile de vară. Pe parcursul anului s-au înregistrat depășiri cu compușii cuprului cu maxime la nivelul de 7,0 CMA în secțiunea or. Orhei din aval
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
cele 12 luni ale anului. Nivelul de poluare a apei râului rămâne înalt ca și în anii precedenți la elementele biogene. În toate secțiunile de control s-a înregistrat insuficiența de oxigen dizolvat, precum și variații maxime pentru consumul biochimic de oxigen, care au fost înregistrate în lunile de vară. Pe parcursul anului s-au înregistrat depășiri cu compușii cuprului cu maxime la nivelul de 7,0 CMA în secțiunea or. Orhei din aval și un nivel de poluare înaltă cu produse petroliere
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
progresivă) sau groase, până la 8 mm (tehnica în gaură de cheie). Este un procedeu de sudare care face parte din categoria procedeelor de sudare prin topire. Sursa de căldură este o flacără oxi-gaz. Uzual, cele două gaze sunt acetilena și oxigenul. Acetilena este obținută din reacția a doi constituenți chimici: carbidul și apa și se poate produce in-situ, în generatoare, sau livrată în butelii. Acetilena este un material inflamabil, cu viteză ridicată de ardere. Pentru sudare se folosește flacăra primară (nucleul
Sudare () [Corola-website/Science/308632_a_309961]
-
și apa și se poate produce in-situ, în generatoare, sau livrată în butelii. Acetilena este un material inflamabil, cu viteză ridicată de ardere. Pentru sudare se folosește flacăra primară (nucleul flăcării). Temperatura ridicată a flăcării este asigurată de arderea cu oxigen. Este un prodeceu de sudare prin topire la care sursa de energie este un fascicol de electroni. Acesta se realizează prin descărcarea într-un spațiu vidat, denumit tun de electroni, a unei energii sub forma unui fascicul de electroni, comandată
Sudare () [Corola-website/Science/308632_a_309961]
-
Până în acel moment, 31 de alpiniști muriseră deja în încercarea de a cuceri vârful. Buhl a rămas în istoria alpinismului ca fiind primul om care a reușit să cucerească un vârf de peste 8000 m altitudine, de unul singur și fără oxigen, după ce final colegii săi se retrăseseră în timpul asaltului final. A doua ascensiune a vârfului Nanga Parbat s-a făcut pe versantul Diamir, în 1962 de germanii Toni Kinshofer, S. Löw și A. Mannhardt. În prezent, această rută este "ruta standard
Nanga Parbat () [Corola-website/Science/308656_a_309985]