11,584 matches
-
și și-a urmat drumul câteva zile fără să mai aibă vreo aventură. Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a duce în mijlocul lor un prizonier legat cobză ca și cum ar fi fost sortit călăului. Prizonierul era un cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei case de Maganza. Roland a rugat-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei case de Maganza. Roland a rugat-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune. A întrebat pe căpetenie cine era prizonierul și de ce crimă se făcea vinovat. Omul acesta i-a răspuns că prizonierul, era un asasin de a cărui mână Pinabel, fiul contelui Anseim, fusese ucis mișelește. La aceste cuvinte, tânărul acuzat a izbucnit: ‘’Nu sunt ucigaș și n-am
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-o pe Isabela să aștepte deoparte, iar el s-a apropiat de ceată spre a afla ce rost avea această procesiune. A întrebat pe căpetenie cine era prizonierul și de ce crimă se făcea vinovat. Omul acesta i-a răspuns că prizonierul, era un asasin de a cărui mână Pinabel, fiul contelui Anseim, fusese ucis mișelește. La aceste cuvinte, tânărul acuzat a izbucnit: ‘’Nu sunt ucigaș și n-am avut nici cel mai mic amestec în moartea acelui cavaler.” Roland cunoscând bine
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cavaler.” Roland cunoscând bine firea sălbatecă și crudă a capilor casei de Maganza nu a mai avut nevoie să i se spună mai mult pentru a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să-și reîmbrce armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus apoi la Isabel care acum se apropia de locul luptei. Cum să redăm bucuria, surpriza cu care Isabela
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu rea liza câtuși de puțin amploarea primejdiei. Mama îmi era complice, dar nu mă putea ajuta decât păstrând tăcerea asupra hotărârii mele. De altfel nimeni nu mai vorbea cu nimeni, îți era frică și de umbra ta. Deveniserăm cu toții prizonieri pe viață. — Cum ai reușit să evadezi? am întrebat-o tulburată. — Am primit ca prin minune un telefon de la Amba sada franceză. Mi s-a spus că era un loc liber într-un avion militar francez care pleca a doua
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pentru că nu va garanta nimic. Va fi, la fel ca întotdeauna, un act obișnuit de constatare: - nimeni nu a folosit arme interzise; - nimeni nu a fost ucis sau rănit; - părțile nu au folosit luptători străini; - nu a fost luat nici un prizonier; etc., etc., și numai în final se va referi, echivoc, la pace. Așa au arătat și cele șapte tratate anterioare, caligrafiate de mine, și care niciodată nu au fost citite cu atenția cuvenită momentului, ci numai fluturate mulțimii ce aclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
continuare pe căpitan. - Ești pe aproape. Atâta timp cât nu vrei să pleci nicăieri și nu te interesează problema poți să-ți petreci întreaga viață fericit, acolo unde ai început-o. Neștiutor dar fericit. Ca un deținut care nu-și cunoaște condiția. Prizonierul dintr-o închisoare știe că e reținut acolo și că nu poate pleca. E păzit de gardieni, are în față gratiile celulei. Și mai presus de toate e vinovat de ceva. Tu probabil nu ai avut acest sentiment, nu? Angir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pe care le-ar găsi la bordul "Rândunicii", acestea s-ar pierde odată cu distrugerea navei. În această privință ordinele erau clare: trebuia să-l rețină pe pasagerul clandestin, apoi, după ce nava intra în categoria prafului stelar, urma să-și transporte prizonierul pe Terra și să-l predea Slujitorilor. Restul nu-l mai interesa. Ar fi trebuit să se preocupe mai mult de treaba asta deoarece era sectorul lui dar pur și simplu ceva îi spunea că aici nu trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
documentele semnate dictatorial la Moscova, deci peste răgazul instituțiilor românești de a se retrage în trei zile, și-n noaptea de 27 Iunie 1940, bolșevicii trec cu șenilele peste vieți omenești s-ajungă și cât mai repede la Prut, luând prizonieri, mutilând, ucigând după bunul plac barbar și ajutați în sate și orașe de evreii locului dar și de cei plecați din România, oficial și clandestin, revărsând toată nejustificata lor ură pe românii în uniformă, și nu numai, comițând fapte de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
scurtaseră somnul, mărind starea de veghe și alertând antenele întru mărire de coaliții... Frontul estic înainta vertiginos în unele zone, în altele mai cu greu, în ansamblu înainta! În două luni se parcurseseră 700 km. Se luaseră 180.000 de prizonieri sovietici, trenuri de materiale de război... Comuniștii semănaseră pârjolul, lăsând în urmă morți și scrum. Catedrala din Chișinău mai fumega la intrarea românilor. În a patra zi de război, rușii, pregătiți pentru ofensivă-cap compas: Atlanticul, au avut curajul orb să
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
școală că în această Crimee, în acest crâm în limbajul străbunilor noștri, mulți tineri români și românce, floarea satelor de atunci au ajuns ca robi pe drumul robilor, pe aceste locuri a căror căldură și praf le istovea puterea. Numărul prizonierilor ruși se mărea, numărul eroilor români, fiecare cu istoria lui, nu le scurta elanul înaintării prin munți. Ceva totuși din inima lui, rămânea lângă cei înmormântați creștinește. Camarazii lui, cu care împărtășise atâtea dificultăți și spaime urmau să-și unească
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în armata română, Gheorghiță Savel. Deși, oficial purta pistol, ajunsese la cheremul vânatului comunist. Și cum funcțiile în armată au fost repede preluate la toate nivelurile de ofițeri din unitățile “Tudor Vladimirescu”, “Horia, Cloșca și Crișan”, constituite în lagărele de prizonieri din Siberia, aceștia fiind privilegiați, istoria lor e foarte cunoscută și rolul activ pe care l-a jucat evreica Ana Pauker, ajunsă în U.R.S.S. pe la Sculeni în 1940 în schimbul cu bătrânul Codreanu de la Chișinău, românul fost în Sfatul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în mintea noastră ageră de ofițeri tineri iubitori de Dumnezeu, Neam și Țară, întrebările continuau cu nesatisfăcătoarele răspunsuri privind oprirea atacului asupra Moscovei, marile tragedii de la Stalingrad și din Cotul Donului, neintrarea Japoniei în război împotriva comunismului, drama camarazilor căzuți prizonieri la ruși, etc., etc. Explicațiile - puse pe seama iernii rusești, spionilor de tip Richard Sorge sau Rudolf Roesler (strecurați de ruși în spionajul german, englez, american), grandomaniei lui Hitler, (de a dicta direcția ofensivelor și liniilor de rezistență sau a schimbării
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care-i adăpostea pe comandanții Batalionului 9 Vânători de munte, vrând chiar să mă însoțească până la ei. I-am ordonat să urce pe bac, și într-o fugă am ajuns la superiorii mei: “Haideți, că pleacă ultimul vas și rămânem prizonieri!”. Coloneii Paraschivescu, Gheorghiu și maiorul Atanasiu mi-au înțeles îndemnul și curajul la care m-am expus în plin bombardament, și-au făcut ca și mine semnul Sfintei Cruci și am pornit în pas alergător și neînfricat spre vaporul care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
generalii înfrânți, cu soțiile, copiii și întreaga curte: imaginea puterii distruse de Roma. La apariția lor, mulțimea era în deplin conștientă de ceea ce vedea, plină de mândrie și de ură. Iar aceasta era și imaginea răzbunării, pentru că mulți dintre acei prizonieri iluștri urmau să moară înainte ca triumphus-ul să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ceea ce vedea, plină de mândrie și de ură. Iar aceasta era și imaginea răzbunării, pentru că mulți dintre acei prizonieri iluștri urmau să moară înainte ca triumphus-ul să se încheie sau aveau să fie aruncați în carceră, fără speranță. Printre prizonieri și prăzi, Tiberius poruncise să se afle și soția învinsului Arminius, Thusnelda, care căzuse în mâinile romanilor fără ca el, disperat, s-o poată salva. Ea mergea neobosită, cu ochii ei limpezi și mândri pierduți în gânduri îndepărtate. Gajus nu putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
își dăduseră seama că muriseră prea mulți oameni. Ca să-i înșele pe zeii care persecutau cetatea, oracolul a sugerat să i se dea un nume nou. A fost numită Ilium și a fost reconsacrată prin sacrificii umane, fecioare și adolescenți prizonieri. — Masacrul acela magic a fost inutil. Cetatea a fost jefuită și trecută prin foc de încă șapte ori. Și de fiecare dată a fost reconstruită. După atâtea secole, atmosfera cetății Ilium era tot amară și funestă; pentru toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o lume inimaginabilă. Dinaintea imensei puteri a tatălui său se prezentau personaje în straie colorate și exotice, cu alaiuri pitorești, vorbind limbi de neînțeles. Din punct de vedere uman, nu aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care te priveau - pe tine, general roman - cu o ură mută și primejdioasă. Mirosul violenței, mirosul sângelui care țâșnește din venă și stropește pământul, teroriza animalele. Văzuse mult sânge când era mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Africii. După șaptesprezece ani, a fost ucis acolo. Printr-un efort de memorie, Gajus îl revăzu pe curierul sosit în castrum pe ploaie, care cobora de pe calul murdar de noroi și, fără să-și scoată mantaua udă, anunța uciderea unui prizonier neînarmat pe o insulă îndepărtată. Auzise numele acela o singură dată, însă i se întipărise în minte. Ținu amintirea pentru sine. Agrippina continuă cu greu povestirea - în fața atenției mute, prea adulte a fiului său nu-și putea încheia frazele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Drusus, care puse calamusul jos. Nu spuse nimic. Între timp, prietenii se împuținau. În cele din urmă își dădu seama că invitația la Capri nu era o chemare pentru audiență. Permisul de întoarcere la Roma nu mai venea; Nero era prizonier în Villa Jovis. Mintea Agrippinei era înzestrată cu clarvizuinea dată de ură, și șederea fiului ei imprudent și lipsit de apărare acolo o lăsa fără suflare. „Vânători“, scrise Drusus, molipsit de neliniștea mamei. „Îndată ce mistrețul iese la loc deschis, asmut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Aegyptus-ului. Sala era foarte elegantă, silențioasă, parfumată de bazinele mari pline de flori. — Purtând la gât și la încheieturile mâinilor lanțuri fine de aur, cu veșmintele lungi de mătase care măturau praful - nu văzusem niciodată veșminte de mătase -, cei doi prizonieri adolescenți mergeau nesiguri în fruntea cortegiului. Erau frații mei, îi vedeam pentru prima oară. Erau fiii tatălui meu, care se sinucisese, și al prietenei lui care murise împreună cu el, Cleopatra, regina din cauza căreia mama fusese repudiată. Aveau aceeași vârstă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părea îmbătată de vederea lui. Apoi, deodată, o pictură enormă cu regina din Aegyptus în patul ei, aproape goală, oferindu-și sânul cobrei. Strigătele mulțimii au încetat când au văzut pictura aceea înaintând. Dar după imaginea reginei moarte au venit prizonierii vii, fiii ei și ai tatălui meu. Tot drumul mulțimea a continuat să profereze insulte la adresa copiilor acelora și, în ciuda gărzilor, unii încercau să-i înșface. Băiatul nu vedea pe nimeni; ea, asemenea unei gazele, tresărea dacă cineva o atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-se că voia să se răzbune. Îmi amintesc că tremuram în timp ce-i așteptam să vină. Însă pe când copiii aceia speriați și sclavii fără speranță se apropiau, escortați de pretorieni, mama mi-a șoptit: „Eu vreau să înțeleg“. Eram în atrium. Prizonierii înaintau încet, fără zgomot, convinși că în palatul soției trădate urmau să aibă parte de o moarte atroce. Mama mi-a spus: „Uită-te la ei cum suferă...“ A făcut primul pas spre fată, sora pe care n-o cunoscusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]