10,452 matches
-
mutat Înapoi la Londra. Iar el se vede destul de des cu ea, cu mine e distant și mă repede tot timpul, și Își trimit Întruna sms-uri În codul lor, iar aseară el... Nu mai pot continua, și abia reușesc să respir. — Oricum, pur și simplu vreau să știu ce se Întîmplă. — E normal, spune Dave Sharpness, notînd. De ce să mai acceptați starea asta de nesiguranță și suferință? — Exact, Încuviințez din cap. — Vreți răspunsuri. Instinctele dumneavoastră vă spun că e ceva care
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Nu! Îmi cad brusc ochii pe Iain urcîndu-se Într-o limuzină. O Înhaț și i-l arăt pe Luke, care se află În fundal, În partea opusă a mașinii, În ceață. — Ăsta e Luke! Ăsta e soțul meu! Dave Sharpness respiră tot mai greoi În timp ce se uită de la capul În ceață al lui Luke la pozele cu Iain, la notițe, apoi din nou la Luke. — Lee! Treci aici! strigă, schimbîndu-și brusc aerul de profesionist al domeniului cu unul de moșulică din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îi privesc Încremenită În locul În care mă aflu, și poalele ude ale caftanului mi se lipesc de fluierul piciorului. Toate cuvintele sarcastice și mușcătoare pe care mi le-am pregătit mi-au amuțit pe buze. Abia sînt În stare să respir, așa că de vorbit nici nu se mai pune problema. — Vă simțiți bine? mi se adresează un chelner, Însă glasul lui pare să vină de undeva de departe, iar chipul său e În ceață. Eu n-am valsat niciodată cu Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am uitat să-i fac rost Fabiei de ce m-a rugat. Dar mai am timp. O să fie bine. Da. — Ce norocoasă ești, casele alea sînt efectiv uluitoare! Atunci ne vedem acolo, la ora unșpe. Ne vedem atunci! Închid mobilul și respir adînc. O s-apar În Vogue. O să fiu o mămică sexy. Și o să-mi salvez căsnicia. De la: Becky Brandon Pentru: Fabia Paschali Subiect: MÎine Bună, Fabia! Vreau doar să confirm faptul că voi veni mîine, cu o echipă de la Vogue, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
impasibilă, cum face ea, și simt, brusc, cum m-apucă toți dracii și mă fac lividă la față. Știa că vin. A plănuit În detaliu toate astea. Nu poate să-mi facă una ca asta! — Fabia, mă aplec spre ea, respirînd tot mai greu. N-o să te las să-mi distrugi unica șansă de a apărea În Vogue. Ți-am făcut rost de bluză. Ți-am făcut rost de geantă. Ți-am făcut rost de pantofi! Dacă nu mă lași să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trage jos din dulap cu oarecare efort și din el cade o minge de tenis. — De ce-ți iei o minge de tenis cu tine la spital? Întreabă Martha, siderată. — Pentru... ăă... masaj. O, Doamne.. Apuc piatra Maori strîns și respir adînc. — Ți-e bine, Becky? spune Luke, neliniștit. Nu-mi place deloc cum se prezintă situația. Se uită la ceas. — Unde naiba o fi nenorocita aia de ambulanță? — Contracțiile sînt tot mai puternice, reușesc să articulez În ciuda durerii. Cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se referă. Exact! Cineva mi-a băgat catalogul pe sub ușă... și pur și simplu a trebuit să comand diverse din el. — Nu m-am putut abține! — Vezi? spune Suze, mulțumită. Totul face parte din marele plan al naturii. — Uau, zic, respirînd precipitat. SÎnt parte din marele plan al naturii! — Și chiar n-ai chef să deretici deloc? adaugă Suze curioasă. Sau măcar să faci puțină ordine? Îmi trec În revistă eventualele porniri. Nu prea cred. — Nu-ți vine, de pildă, să speli
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lucruri? O, Doamne, sper că nu mi-au făcut cu toții fașe de șters copilul la fund! — O să Începem cu al meu. Suze Îmi trîntește În față un pachet dreptunghiular, și eu Încep să rup ambalajul argintiu ușor stresată. — O, măiculiță, respir lung cînd văd ce este. Uau. Nu sînt fașe pentru bebe. E o ramă foto splendidă, din lemn vopsit În culoarea untului, cu oglinjoare și sidef Încastrate. Înăuntru, În loc de fotografie, se află un desen cu o fetișcană care ține În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mă duc să văd cine e... Mă duc În hol și ridic telefonul. — Alo? — Am un pachet pentru dumneavoastră, aud un glas printre pîrÎituri. Îmi stă inima. Un pachet. Ăsta trebuie să fie. Trebuie să fie. Apăs pe buton, abia respirînd. Îmi spun În gînd să nu-mi fac iluzii, o să fie un alt plic pentru Jess, sau un catalog, sau un accesoriu pentru computerul lui Luke... Însă, cînd deschid ușa, În fața mea se află un curier motociclist, În haine de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a fost curtat de cînd s-a apucat de afaceri exclusiv de clienți de calibru Înalt, și așa va fi Întotdeauna. Este o persoană de maximă integritate morală, e talentat, inteligent, arătos și... are un stil vestimentar de excepție. Tac, respirînd precipitat. — Bine, atunci! chicotește amuzat Mike Enwright. Am Înțeles cum stă treaba. — O să mă citați? — Mă Îndoiesc, chicotește din nou individul. Însă Îmi place atitudinea dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru timpul acordat, doamnă Brandon. Închide, și eu Îmi torn un pahar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
efort, reușesc să nu-mi duc mîinile automat la urechi. În orice caz, nu era neapărat un strigăt de agonie. Probabil că țipa pentru simplul fapt că nu vede la televizor sau ceva de genul ăsta. Mă apropii de recepție, respirînd precipitat. — Bună ziua, spun. Numele meu e Rebecca Brandon și trebuie s-o văd pe Venetia Carter imediat, vă rog. — Aveți programare? mă Întreabă secretara. N-am mai văzut-o pînă acum. Are păr ondulat și cărunt și ochelari pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu clei de fundul gurii. — Așa, ăsta e ulei de iasomie, aud În ureche glasul suav al Louisei. O să te dau cu el pe tîmple... — Becky? zice mama Îngrijorată. Mă auzi? — Poate are o contracție! exclamă Suze, luîndu-mi mîna. Bex, respiră... — Poți s-o faci, scumpo! se strîmbă mama tot mai tare, de parcă ar naște ea Însăși. — Concentrează-te asupra copilului, mă fixează intens Paula. Concentrează-te asupra minunatului tău copil, care iese În lume. — Uite ce e, Îmi regăsesc, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
masca de oxigen? se apropie Paula cu o mască la care e atașat un tub. Doar așa, ca să uiți un pic de durere. — Ăă... șovăi. Ar fi urît din partea mea să refuz. Bine, ok. Mersi! — Cum simți că Începe contracția, respiră În aparat, mă instruiește Paula, Întinzîndu-mi tubul. Nu sta pînă În ultima clipă! — Ok! Îmi pun masca pe nas și gură și respir adînc. Uau. E fantastic! Mă simt de parcă tocmai aș fi dat pe gît o sticlă de șampanie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ăă... șovăi. Ar fi urît din partea mea să refuz. Bine, ok. Mersi! — Cum simți că Începe contracția, respiră În aparat, mă instruiește Paula, Întinzîndu-mi tubul. Nu sta pînă În ultima clipă! — Ok! Îmi pun masca pe nas și gură și respir adînc. Uau. E fantastic! Mă simt de parcă tocmai aș fi dat pe gît o sticlă de șampanie! — Hei, Îmi iau masca de pe față și-i arunc lui Luke un zîmbet plin de beatitudine. E foarte mișto. Ar trebui să Încerci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
urmă o să se Întîmple ceva, și lumea o să zică „Vai, biata Becky, două săptămîni a născut sărăca!“. — Apropo, am vorbit cu domnul Braine, adaugă Luke. Vine direct aici, de la Portland. — A! mă sforțez să-mi ascund neliniștea. Super! Încep să respir disperată În tub, chinuindu-mă să-mi Încropesc În minte un plan de bătaie. Poate că baia are o ferăstruică prin care pot fugi. Sau aș putea spune că vreau să mă plimb pe hol, după care să găsesc un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la Suze și la mama. — Probleme? mama pare alarmată. Ce fel de probleme? Becky nu ne-a spus nimic! Luke se Întoarce spre mine, siderat. — Becky, nu le-ai spus nimic? — Eu am bănuit că se Întîmplă ceva, spune Suze, respirînd precipitat. Am știut. Toate telefoanele alea. Dar n-a zis niciodată că e vorba de... — N-am vrut să stric petrecerea. Mă colorez la față În clipa În care toate privirile se ațintesc asupră-mi. — Vă simțeați atît de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Aaaaaah. O, Doamne. O să avem un copil! — Luke, Îl apuc de mînă, panicată la culme. E momentul! — Știu, draga mea. Luke Îmi mîngîie fruntea. Și te descurci uimitor... — Ba nu! mă tînguiesc. Nu Înțelegi! Tac, pentru că brusc nu mai pot respira. Ce-a fost asta? Mă simt de parcă m-ar strînge cineva de abdomen, apoi m-ar strînge și mai tare și tot mai tare, deși eu Îl rog să Înceteze. Asta Înseamnă contracție? — Luke... simt că nu mai am aer
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Și copilul nostru. O, Doamne, deja Începe altă contracție. Travaliul ăsta e durere, nu glumă. Înșfac masca de oxigen și toate moașele eleve se strîng În jurul meu, Încurajîndu-mă În timp ce Încep să inhalez. — Haide, Becky, poți s-o faci... stai relaxată... respiră... „Haide, bebiță, vino. Vreau să te cunosc.“ — Te descurci minunat... continuă să respiri, Becky... „Sigur că poți s-o faci. Haide. Amîndoi putem.“ DOUĂZECI ȘI UNU E o fată. E o fetiță cu buze răsfrînte, ca niște petale, și un smoc de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu glumă. Înșfac masca de oxigen și toate moașele eleve se strîng În jurul meu, Încurajîndu-mă În timp ce Încep să inhalez. — Haide, Becky, poți s-o faci... stai relaxată... respiră... „Haide, bebiță, vino. Vreau să te cunosc.“ — Te descurci minunat... continuă să respiri, Becky... „Sigur că poți s-o faci. Haide. Amîndoi putem.“ DOUĂZECI ȘI UNU E o fată. E o fetiță cu buze răsfrînte, ca niște petale, și un smoc de păr brunet și mîini strînse În pumnișori sus, la urechi. Asta e ființișoara
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bun. SÎnt pur și simplu... aiurea. PÎnă și Dolce. Chiar și Tallulah-Phoebe. Se aude o bătaie ușoară În ușă. Aceasta se deschide ușor, iar Suze bagă capul. Are În mînă un buchet uriaș de crini și un balon roz. — Bună, respiră precipitat și, În clipa În care privirea Îi cade asupra pătuțului, Își duce o mînă la gură. O, Doamne, Bex, uită-te la ea! E superbă. — Știu, zic, și, din senin, ochii mi se umplu de lacrimi. Știu că e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să treacă și prin abilitare... Așa cred... Dorin Popa: Parcă abia acum au ajuns la mine numele pomenite de tine mai devreme... Brzezinski, cardinalul Lustiger, Geremek, Havel și Mazowieski! Să-mi trag nițeluș răsuflarea, dacă nu te superi... Chiar ai respirat același aer cu aceștia? Cartea lui Z. Brzezinski, Marele eșec, pe care am devorat-o, a fost singura care a făcut previziuni clare în privința căderii comunismului, în 1988. Brzezinski trebuie să fie foarte bătrân, din moment ce a fost consilierul marelui președinte
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
spus vorbele acelea pentru a-mi arăta că este imposibil să nu se schimbe ceva și să vină Nicu. Uneori, te căutam doar pentru a-mi lua, astfel, porția de libertate ori pentru a mă convinge că se va putea respira în viitor. Aveai și un talent de a relativiza și de a găsi ceva, dacă nu de bine, măcar de râs! Aveai, pe atunci, și un râs molipsitor, ghiduș... Dar mai bine spune-mi cum te-au impresionat ceilalți: cardinalul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
-i țină de mână, să se încreadă în ei necondiționat, să ia tot ce spun ei drept literă de evanghelie, pe când ei, autorii, sapă labirinturi subterane, cu scopul să prăbușească întregul edificiu de așteptări al lecturii. Autorul pretinde că opera respiră direct viață, că nu e operă / ficțiune ci real, și trebuie să avem răbdare cu textul, fiindcă războiul textului cu convențiile vechi e îndelungat și istovitor. Lectorul Desperado, scufundat până la beregată în intertextualitate și alte șiretlicuri la fel de rafinate, se apucă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se hrănește din trecut și viitor și le risipește. Știm viitorul de la prima pagină (cine vrea să sară peste mijloc pentru a citi ultima pagină ca să aibă un sentiment de elibrare, de rezolvare în final, rămâne profund nedumerit), iar trecutul respiră în fiecare moment prezent, în fiecare gând care se naște sub ochii noștri. Trecutul eroului se confundă cu trecutul literaturii, și e veșnic parodiat de prezent. Saltul secolului XX este trecerea de la ordinea cronologică (mod de ordonare a imaginarului, timp
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că sunt de fapt povestite în dublu exemplar: o dată pe vremea reginei Anne (ciuma și marele foc al Londrei), a doua oară în Londra de azi, când detectivul Hawksmoor caută să descopere un ucigaș de copii în serie. Toată cartea respiră paralelisme. Până și numele sunt (în parte) identice. Întreg textul se învăluie în ireal, o pânză de mister și adevăruri interzise. Dacă nu ne supunem atmosferei vrăjite și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]