19,447 matches
-
Tocmai stelele au fost cele care s-au dovedit pe gustul socrului meu. Îi reprezintă pe cei treisprezece evrei din cabinetul lui Franklin Roosevelt, remarcă el. — E o idee foarte caraghioasă, am spus eu. — Toată lumea crede că nemții n-au simțul umorului, zise el. — Germania este cea mai neînțeleasă țară din lume, am replicat eu. — Ești unul dintre puținii oameni din afără care ne înțelegi cu adevărat, mă complimentă el. — Sper că e un compliment pe care-l merit, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
spus eu. — Sunt îndreptățită să primesc un răspuns? insistă ea. — Da, ești îndreptățită la un răspuns, am zis eu. Trebuie să răspund afirmativ, dar trebuie să-ți spun că nici eu nu sunt un bărbat cum ar trebui. Judecata mea, simțurile, intuiția, nu sunt exact ce-ar putea să fie. Sau poate că sunt ce-ar trebui să fie, interveni ea. Poate că n-ai fost înșelat. — Spune-mi ce știi de Helga, am rugat-o eu. — E moartă, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și aproape să leșin cuprins de-o senzație de ireal. Regret. Nimic de felul ăsta. Recunosc că am un defect înfiorător. Pentru mine tot ce văd, aud, simt, gust sau miros este real. Sunt în asemenea măsură jucăria propriilor mele simțuri, încât pentru mine nu există nimic ireal. Mi-am păstrat această credulitate neclintită chiar și în momente când am fost lovit în cap sau beat mort sau cu ocazia unei aventuri excentrice, care n-are de ce să intereseze această relatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cineva, dar încă nu reușise să afle cine-i. „O fi din ăștia noi“, gemu scârbit. „Are Facultate și-i pune să stea să raporteze cu cine mă regulez!“ Ultima dată, în povestea cu inginera de la S.T.C.L., umbra avusese bunul simț și-l prevenise. „Tov. Goncea, am sarcina să vă filez. A ajuns la șefu problema cu toar’șa Lelia și n-am ce face. Se știe. Eu stau și vă aștept pe colț la Afinului zece, lângă Direcția Sanitară. Intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul repirției. Tresări dintr-o dată speriată. Dacă toată avalanșa aceea de trăiri ciudate, neobișnuite, nu era doar joc și răsfăț al îchipuirii, nu era doar beție a simțurilor? Dacă miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mi-a spus absolut nimic, nu m-a atins, nu m-a mângâiat. A spus doar: - Dacă fac acum o ciorbă de lobodă, o mănânci? Am spus: - O mănânc diseară. Acum trebuie să mă duc la servici. * persoana își pierde simțul mirosului și eu o ajut, pe urmă gustul, nu mai e nimic. gătește prost. BIXTONIM ZYX Pe linie maternă, oamenii din familia mea îmbătrânesc urât. Fețele, mai ales, li se brăzdează cu o rețea densă de riduri și pliuri, culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei. Le-am dat asigurări că sunt binevenite în casa mea, că voi anunța autoritățile și că voi face tot ce-mi va sta în putință pentru ca ele să se simtă ca într-o familie. Oricum aș lua-o, bunul simț, dacă nu responsabilitatea morală, îmi făcea familia părtașă la nefericirea lor. Ele nu au nici o vină, fiind niște biete ființe lipsite până și de copilărie. La sfârșit mi-am exprimat curiozitatea cu privire la ceea ce se petrecuse. Z părea să-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
da pilde și iar a povesti. Eu sâmbăta dorm până la zece. De când nevasta mi-a plecat în Germania din necesități de servici, am devenit atent la toate cotloanele casei și pot spune cu mâna pe inimă că mi-am ascuțit simțurile. Nu mai împart îngrijirea apartamentului cu cineva, deci trebuie să ochesc singur pânzele de păianjen, să identific anomaliile sonore în funcționarea țevilor sau robinetelor, să controlez dacă mocheta nu necesită curățare și să estimez dintr-o privire nivelul prafului depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în care apari. După aceea, voi lua o hotărâre. —Mulțumesc, spuse Violet, cu atâta umilință încât o și vedeam făcând o plecăciune. —Mulțumesc, Philip, pentru pledoarie, zise MM, cel puțin amuzată. Philip Cantley, neștiind cum să reacționeze, alese cale bunului simț și nu făcu nimic; Violet părea complet absorbită. Știu textul ca pe apă, spuse ea cu mândrie. —Ți-ai învățat replicile în taxi, pe drumul de la aeroport? Sugeră Hugo. —Foarte bine. Și Hazel îl știe, spuse MM calm, ignorându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
inimă. Era clar că plăcerea ei de a mă vedea scădea văzând cu ochii. Ne-au urmat înăuntru. Hugo îl lăsase pe Bill să-i scape din gheare pentru moment și cum stătea de vorbă cu Violet, care mânca cu simț de răspundere dintr-un pachet de biscuiți cu cremă. — Deci, cum a fost în Goa, dragă? Se zice că e plină de turiști acum. —Eh, n-a fost chiar așa de rău, îmi tăie Violet vorba, cu gura plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce vrei. Și cum se numește, „cum să te faci cât casa“? zise Paul, cel care-l juca pe Lisandru, cu râsul său behăit și deranjant. Ar trebui să te iei de mână cu Matthew, îi spusei eu, aveți același simț al umorului. Violet, care nu fusese de față când Matthew făcuse acel joc de cuvinte groaznic legat de Goa, dar care își dădu seama că-i luasem partea, îmi aruncă un zâmbet prietenos. M-a vrăjit fără să vreau. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
potrivit? Adică, va sta întors cu spatele către scenă. Nu va vedea altceva decât cablul de oțel și toate cablurile sunt lipite de perete. Bez păru surprins. —Mașiniștii fac chestia asta de ani de zile, nu? Au un al șaselea simț. Oricum, au toți căști, așa că dac-o dau în bară, DSA-ul poate să strige la ei, să-i facă să dreagă un pic treaba. DSA-ul e directorul de scenă adjunct. Tot uit că pentru tine toate lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unul dintre fotolii. — Îmi plac hainele tale. Sunt atât de practice. O privi nedumerită; cu tricoul meu mulat și fusta din lycra, aveam la fel de multe în comun cu Femeia Jaeger ca și cu Nancy Reagan 1. De obicei, am un simț al ironiei foarte dezvoltat, dar Picketteasa mă dăduse complet peste cap; și doar nu puteam s-o întreb dacă fusese un compliment. Zâmbind cu toată fața, mă așezai cât mai elegant posibil, așteptând să spună ce avea de spus. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hawkins avea și o prietenă pe care o chema Daphne. Îi eram chiar recunoscătoare lui Daphne pe care, din cauza numelui său și a hainelor pe care i le cumpăra lui Hawkins, mi-o imaginasem întotdeauna ca o fată cu bun simț, cu simț practic, crescută la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri și păr lung, pisicos, prins cu o bentiță. Bănuiam că existența lui Daphne îl împiedica pe Hawkins să mă forțeze să mă lansez în încercări nebunești, condamnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și o prietenă pe care o chema Daphne. Îi eram chiar recunoscătoare lui Daphne pe care, din cauza numelui său și a hainelor pe care i le cumpăra lui Hawkins, mi-o imaginasem întotdeauna ca o fată cu bun simț, cu simț practic, crescută la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri și păr lung, pisicos, prins cu o bentiță. Bănuiam că existența lui Daphne îl împiedica pe Hawkins să mă forțeze să mă lansez în încercări nebunești, condamnate pierzaniei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să nu amestec băuturile. Aha, zise el, fără nici un fel de reacție. Matthew nu se prindea niciodată la glume. Dacă cumva reușea să devină regizor, era mai bine să rămână, la capitolul comedie, la Pinter sau Gogol. Avea la fel de mult simț al umorului ca Strindberg după o ceartă extrem de tăioasă cu nevasta. MM îmi făcu semn cu mâna din capătul celălalt al camerei, să mă apropii. Părea prinsă într-o conversație serioasă cu Tabitha, cu Sally și cu un bărbat înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să râd sau să dau cu ceva de pământ. —N-am știut că poți fi așa de nepoliticos, îi spusei eu pe un ton serios. În viața mea n-am mai văzut o asemenea manifestare crasă de gelozie și de simț al posesiunii. Și cum rămâne cu faza de ieri, când mi-ai smuls-o pe Violet din brațe? zise Hugo îmbufnat. Nu mai lipsea decât să te apuci să cânți: „Jolene, I’m begging of you please don’t take
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
A, apropo Sam, sculpturile tale sunt minunate. — Mulțumesc, zisei eu, cu modestie. Deci, cum găsiți un nou director artistic? Îmi închipui că nu puneți un anunț în ziarul Guardian, nu? — A, nu! zise Margery, puțin șocată. Deși nu-i lipsea simțul umorului, nu prea putea percepe decât sensul literal al unei afirmații. Subînțelesurile și ironia treceau pe lângă ea și dispăreau prin perete, ca într-un tablou de Magritte. — Se abordează candidații potriviți și vedem, la început pe cale neoficială, dacă sunt interesați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jos, orientându-ne în spațiu. —Uite, exclamă Sally, arătând cu degetul pe cineva din grămadă, cu cine merg eu în noaptea asta acasă. Cu cine? zisei eu, încercând să disting ce se afla în direcția mâinii pe care o întinsese. Simțurile noastre erau atât de ascuțite încât chiar și cel mai mic gest pe care făceam părea a avea o importanță extraordinară. —Fiiiișăr, făcu Sally cu satisfacție. De mult aștept clipa asta. —Fisher? zisei eu, surprinsă, uitându-mă la obiectul adorației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stil haiku.. Ea constituie debutul editorial al autoarei. După ce a publicat în reviste (Albatros, Boema etc) și s-a convins că poate publica în volum, vine în fața cititorului cu texte care demonstrează autenticitatea lirismului său. Percepția lumii fenomenale, prin toate simțurile, dragostea față de natură, compasiunea și înțelegerea față de problemele umane și nu în ultimul rând nota umoristică sunt tot atâtea caracteristici ale textelor. Cu structură clasică sau modernă haikuurile, poemele tanka sau senryu sunt fie rod al imaginație autoarei, fie al
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
subiecte în haikuurile sau poemele tanka și senryu ale Taniei Nicolescu. Tanka, deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de natură, Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Iar în senryu simțul umorului cu care este înzestrată depășește limitele hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în stil haiku, dar care se apropie mult de spiritul liric japonez: Pe țărmul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lat care se deschidea la vreo patruzeci de metri distanță. Alergă ca un nebun urmat de sergent și de un soldat, gata să sară și să cadă rostogolindu-se în șanțul de apărare, dar, în ultima clipă, un al șaselea simț păru să-i fi dat de știre și se opri cu un picior în aer. Privi în jos și vomită tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată a unor broaște țestoase făcând dragoste, un pește salvându-se, ori un saurian lovind apa... Totul, din ce în ce mai dens, din ce în ce mai întunecat, și pe măsură ce ochii încetau să mai vadă, i se ascuțeau celelalte simțuri. Lumea mlaștinii îl năpădea prin miros, prin auz, prin piele și chiar din parfumul aerului, dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tăcere, de parcă toată selva ar fi fost atentă la acest incident. Apoi, apele se umplură de freamăt, începură să se agite aproape imperceptibil și, din cele patru puncte cardinale, ciudate umbre, fără o formă definită, se furișară spre ambarcațiune. Cu simțurile în stare de alarmă, lupta să-și stăpânească un ușor tremur ce încerca să-i pună stăpânire pe braț, străduindu-se să-și scoată din minte imaginea marii anaconde care, înălțându-se peste bord, s-ar putea lansa într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lunii și, pe măsură ce treceau zilele, viermele creștea până devenea o gigantică anaconda care îl sufoca, răpindu-i somnul și pofta de mâncare, și care îl făcea să-și piardă buna dispoziție. Acolo, era omul prizonier al propriei sale semnături, al simțului responsabilității, al nevoii de a se ține de cuvântul dat. Cărțile de credit nu erau altceva decât versiunea actualizată a „sclaviei prin datorie“. Sistemul mai dăinuia încă în forma sa cea mai arhaică în majoritatea țărilor Americii Centrale și de Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]