14,124 matches
-
sau sunt realizate de pictori contemporani sunt evaluate la valoarea de procurare (achiziție) care, de regulă, se ridică la sume mari. Situația este aproape identică În cazul Caselor memoriale, unde diferitele piese pe care le conțin sunt Înregistrate cu valori simbolice. CÎt privește colecțiile muzeale sătești toate piesele expuse cît și cele din depozite sunt Înregistrate cu o valoare științifică de profil: istorie, literatură, memorialistică, etgonografie, tehnică, știință, artă etc. Dacă asupra evaluării valorice a tuturor categoriilor de obiecte enumerate mai
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
valorile reale pe care le posedă. b) Evaluarea unor elemente ale resurselor turistice nu este apreciată nici la nivelul organelor de decizie din ministere, care Își dau seama că o dată evaluate la valoarea lor reală - și nu la una simbolică - responsabilitatea crește, cu implicații majore pe linia pazei și a conservării acestora. Dacă de pildă au un muzeu cu valori de miliarde, trebuie să-i asigure securitatea totală a lui, lucru care În condițiile circulației actuale a oamenilor reprezintă un
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
realizăm și o operă firească de culturalizare, În sensul că oricine va sesiza că nu este vorba la un obiect arheologic, istoric, o lucrare de artă, o piesă etnografică sau din domeniul științific și tehnicii, doar de așa-zisa valoarea simbolică, ci de una concretă, exprimată În bani, ca atare procedînd cu toată grija și responsabilitatea pentru nepăgubirea ei”. Pe o linie apropiată de aprecieri se constituie și poziția lui Adrian Gheorghiu care referindu-se la această problemă arată că „Valoarea
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest secol care se deschide cu dominarea imaginarului. Femeia simbolică alunga femeia din viața reală. Un alt paradox constă în faptul că femeia, exclusă de barbati din viața socio-politică, este tot de ei idolatrizata, asociată imaginației și magiei. Acesta este, constată Stéphane Michaud [2002, p.153], răspunsul mitic pe care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
franceze, care au jucat un rol considerabil în saloanele Vechiului regim, nu abandonează scenă publică când ea devine politică. Ele sunt la fel de active și pe tribunele și în cluburile Revoluției 24. Este elocvent cât de mult țin femeile la limbajul simbolic ce le reprezintă în lupta pentru drepturile civice: purtarea cocardelor tricolore, a bonetelor roșii, a armelor. Toate acestea profilează imaginea unei femei mitice preocupate de simbolic și de imaginar în construirea raporturilor politice între sexe. Fiecare revoluție modernă le lasă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ale căror pretenții sunt de ordin diferit 32. Feminismul francez este mult mai slab decât în alte țări, excluderea femeilor a fost la acel timp slab combătuta. Începând cu acest grad zero, femeile secolului al XIX-lea lupta în spațiul simbolic care le rămâne, scriitura element important al libertății feminine. De la începutul secolului al XIX-lea femeile lupta și scriu contra ideologiei dominante masculine. Cazul femeilor autoare din secolul al XIX-lea este exemplar în acest sens și în special cazul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un "caracter" în tradiția lui La Bruyère, ci mai degrabă un simbol al unei poziții sociale mondenitatea care creează un univers săturat de trăsături, spații, acțiuni și detalii semnificative (saloane și recepții, aventuri și divertismente, aparente și modă). Mondenitatea, cod simbolic al aristocrației descendente din politețea Curții și a urbei 124, este un microcosmos care are caracteristici proprii: un cod comportamental reglementat de eticheta, practici vestimentare originale, privilegii și frontiere mai mult sau mai putin permisive, un limbaj specific, reguli și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
R.Callois, G.Debord ș.a. Conform cercetărilor unor sociologi de vază că E. Goffman, P.Linton ș.a., comportamentul omului în societate trebuie să fie considerat drept joc, deci că expunere publică și purtare de mască. Erving Goffman a dezvoltat interacționismul simbolic inițiat de Max Weber și G.H.Mead în direcția unei noi abordări, cunoscută sub numele de "dramaturgie socială", care este instrument al gândirii și investigării. Spectacolul, în sens de reprezentare teatrală și divertisment public, s-a adaptat la toate formele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
socială", care este instrument al gândirii și investigării. Spectacolul, în sens de reprezentare teatrală și divertisment public, s-a adaptat la toate formele sociale, la toate motivațiile și condițiile pe care Istoria le-a înaintat. Considerând că teatrul este expresia simbolică a vieții, rezultă că orice spațiu scenic condensează un timp și o lume155. Scenă e peste tot; umanitatea întreaga este actor. Întreaga societate și cultură poate fi considerată sub specie ludi. Ideea de teatru, cum arată Johan Huizinga în Homo
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
conexiuni cu scenă: acrobați, actori, actrițe etc. Paralelă între universul românesc și reprezentarea teatrală este curentă la Zola. Prin exploatarea dimensiunii teatrale, Zola da românului sau o perspectivă nouă. El găsește în teatru un mediu bogat pe planurile estetic și simbolic. Scopul lui Zola nu este de a scrie un roman despre teatru, cum pretinde Lukács, ci să critice, prin zugrăvirea teatrului și a altor locuri, un regim sortit unui apropiat faliment 167. În Leș Rougon-Macquart, Zola dezvolta ideea de simulare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fi mină, orașul, piața, halele, gară etc. Aceste reflecții demonstrează că teatrul spre care tinde Zola nu este doar al dramaturgului, ci și al regizorului [Levbarg, p.128]. Pentru naturaliști, observă Gérard Gengembre [p.151], teatrul are o înaltă valoare simbolică, funcționând că o metaforă a societății, reprezentată sub formă de drame și tablouri, deoarece estetică naturalismului este mai întâi de toate una a dramatizării. După 1880, tentativă teatrului naturalist se impune pe scena franceză prin reflecțiile lui Zola172. El cere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
disciplinare și de definire a individului că producător de gesturi tip, acceptând normele, canonul, rigoarea, iar, pe de altă parte, revoltă, contestarea normelor, chiar cu pericolul marginalizării. Individul modern este condamnat să trăiască într-o ambiguitate semantica, într-o indecizie simbolică" [p.78]. Această indecizie comună se transformă la Pariziana în dorința de a transgresa 240 stereotipul și a accede la eveniment. "Elementele care anunța evenimențialul sunt marcate de o serie de substantive cu valoare semantica specifică, cum ar fi scandal
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
iar Renée pentru sala de baie. Spațiile intime ale Parizienei sunt aproape scenografice, ea le potrivește intențiilor și intereselor sale, mișcându-se printre ele cu siguranță și abilitate. Spațiul feminin se construiește ca spațiu în care obiectul va fi continuarea simbolică a femeii. Astfel se explică, într-un "loc feminoid" [Giacetti, p.225] predominarea de cutii de tot felul 380. Pentru Nana, patul este, în mod sugesiv, tronul sau: " Nana rêvait un lit comme îl n'en existait pas, un trône
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de a se îmbracă este un element definitoriu al modului de viață francez. În afară de conotațiile sociale și economice, în Franța, mai mult decât în alte țări, elegantă comportă valori estetice și etice. Pentru realizarea idealului lor de feminitate înscrisă în simbolică națională, femeile trebuie să sacrifice la templul elegantei timp, bani și o bună parte din energie. Mai mult ca oricare alta, modă pariziana este o variație formală cu scopul de a afirma supremația rafinamentului, creativității și inovației. "Cu multiple expresii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, având consistentă, unitate relativ stabilă, indiferent de acțiunea în care este prinsă, care o confirmă sau o infirmă, fără a o modifică fundamental. Pariziana este un promotor al intrigii și deține un rol simbolic important în românul modern. La nivelul categoriilor poeticii moderne, Femeia pariziana semnifică o înnoire de ordin estetic, ce pune în evidență un numar de experiențe diferite de cele anterioare. Dimensiunea fenomenului este impresionantă și se manifestă în literatura timpului, mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
artă a sintezei a imaginii și a cuvântului. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Femeia Nouă a devenit în Franța o realitate, iar Pariziana paradigmă să estetică. În secolul al XIX-lea, femeile sunt mai ales imagini: ornamentale, simbolice, spectacole, ele fac parte din decorul urban. Femeia este, într-o anumită măsură, o problemă de aparenta. Pariziana însă dezminte aparentă superficială a lucrurilor, demonstrând că ele sunt simboluri sau semne ale unei realități mai profunde. Alternarea stereotipiei și a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Burne: "Elle s'estimait satisfaite parce qu'elle se jugeait la plus séduisante et la mieux partagée des femmes.(...) amoureuse de șa beauté irrégulière, bizarre et captivante" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. 54 Mitul lui Carmen reunește mai multe atribute simbolice ale feminității imaginate în Occident, ea este în același timp Eva, Dalila, Judith, Elenă, Cleopatra, iar istoria să reunește componentele esențiale ale marilor mitologii ale pasiunii din literatura occidentală: Tristan și Isolda, Don Juan, Romeo și Julieta [v.C.-G.Durand
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
La femme de Pau, în La parure, p.206]. 61 "Actorii se pot schimba, funcțiile rămân, de vreme ce știm că în existența situațiile nu depășesc un foarte mic număr de teme posibile" [Benoist, p.120]; "mitul este o poveste, o fabula simbolică, simpla și tulburătoare, care rezumă un număr infinit de situatii mai mult sau mai putin asemănătoare. Mitul ne permite să observăm dintr-o dată anumite tipuri de relații invariabile și să le desprindem din mulțimea aparentelor cotidiene" [de Rougemont, 2000, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Vom rezumă, ca sonetul se pretează mitului, deoarece propune o fabula exemplara și o povestire a originilor (cel al dragostei urbane care se naște din întâmplare și rămâne fără urmare, un mit al dorinței rămasă dorința); scenariul baudelarian permite rezolvarea simbolică a unui conflict (între absolut/efemer, dragoste/moarte, întâlnire capitala / pierdere ireparabila; iar modernitatea că teorie și că figură ține rolul unei alegorii conciliatoare). 70 În 1798, membrii Athenaeum-ului constată că "présenter et développer de manière intéressante un personnage
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pas. Sont-ce ces yeux gris dont le regard entre comme une vrille et reste en vous comme le crochet d'une flèche?" [Maupassant, L'épingle, în La parure, p.727]. 106 "Portretul devine o adevarată fișa antropologica, realizată cu ajutorul detaliului simbolic, descrierii" [Ion, p.223]. 107 Iată portretul lui Clorinde: "Et elle était vraiment superbe, avec son profil pur, son cou délié, qu'une ligne tombante attachait à șes épaules. Elle avait surtout cette beauté royale, la beauté du buste" [Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
expozițiile internaționale, de la ceremoniile triumfale ale generalilor români la cucerirea Lunii transmisă la televizor. Acest spațiu este definit în modul cel mai larg: "Teatrul? Nu este esențial, pentru definiția lui, locul unde se dau reprezentații, oriunde putând avea loc spectacole simbolice. Într-un loc închis, într-o piață publică, într-un parc, sau într-un luminiș de pădure.(...) spectacolele reale, revoluția, războiul, furtună pe ape și pe uscat, natura cuprinsă de ochiul nostru, liniștită sau agitată, ocupă spații imense" [Tutea, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sub o aparentă ipocrita. Naratorul din La Fortune de Rougon vorbește despre "honteuses comédies des Macquart et des Rougon", de "la farce vulgaire, la farce ignoble, de leurs tripotages, tournant au grand drame de l'histoire". 169 Astfel sunt aparițiile simbolice ale lui Charles în Madame Bovary (apariție impetuoasa) și ale doamnei Arnoux în L'Éducation sentimentale (apariție vestimentară). 170 Scenele orizontale și verticale urmează tradițiile teatrului medieval (separat în zone semnificative de esență biblică), distribuind personajele conform principiilor scenografiei (spectatori
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Asistență Socială (de pe lângă primării) Prefață Trăim într-o lume care încearcă să sporească la fiecare pas procesul secularizării, ca "garanție" a progresului social, politic și economic. Până și procesul instituționalizării ideii de Europa a trecut curând printr-un mare impas simbolic, consfințind abandonarea de facto a menționării fundamentelor sale creștine în corpul Constituției care o rînduiește. Așa cum Bronislaw Geremek, vizionarul istoric și om politic polonez mărturisea, întregul metabolism al definirii de sine a Europei în afara reperelor creștine devine un exercițiu "sărăcăcios
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Totodată, cercetarea deopotrivă calitativă și cantitativă ce însoțește registrul teoretic al volumului consolidează conturul unei lumi românești care continuă să fie ancorată în rădăcinile tradiției și care poate valorifica înțelept în postmodernitate o asemenea moștenire, nu ca pe un balast simbolic, ci ca pe o resursă regeneratoare. Doar astfel, sugerează autorul, integrându-ne trecutul și ajutându-l calificat, acum și aici, pe semenul nostru în nevoie, goana după a avea va fi reconvertită într-un autentic a fi recuperator. Alin GAVRELIUC
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
4.2. Analiza comparativă a implicării formale a Bisericii în cadrul instituțiilor publice de ocrotire a copilului în România și în alte state ale Europei 5. Obiective specifice: 5.1. Studierea ponderii implicării preoților în cadrul DGASPC; 5.2. Investigarea prezenței asocierilor simbolice cu valorile și practicile religios-creștine pentru beneficiarii instituționalizați din DGASPC; 5.3. Examinarea naturii caracterului partenerial propriu raporturilor din Biserică și DGASPC; 5.4. Analiza interregională a specificului implicării Bisericii în activitatea DGASPC; 5.5 Explorarea particularităților naționale în structurarea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]