12,817 matches
-
va trebui să trăiască cu ea, așa cum trăiești cu un mădular bolnav, pe care nu-l poți Îndepărta. Până la moarte. Începu să existe iarăși, să simtă foame, sete, osteneală. Privea cu plăcere florile, copacii, diminețile aurii. Însă disperarea care-i stăpânise toată făptura, ca o ceață atotcuprinzătoare, ca o amorțeală care-i paraliza orice funcție biologică a organismului, se transforma treptat Într-un corp consistent, precis, ca o ghiulea legată de picior, pe care o târa cu el peste tot. Stătuse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aud nimic! Cioplitorul În piatră Își plimbă cu mirare ochii de la căpșorul blond la cel cu plete Întunecate. Se vedea cât colo că cei doi călăreți erau femei. Două fete tinere, Îm bră cate În haine de paj. Dar Își stăpâni și uimirea, și vor bele care dădeau să-i alunece de pe limbă. Văzuse prea multe În viața lui ca să știe că nu trebuie să fie niciodată prea curios. Îți mulțumesc, străine, că mi-ai salvat viața. Dacă nu erai tu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i salvase viața, dar descifra Într-o bucățică de iască aprinsă o Încercare de crimă de neînțeles? Înțelegea că spaima calului nu fusese o simplă Întâmplare. Merlin era un animal prea cuminte ca să se sperie din senin. și ea Îl stăpânea atât de bine... Cine as cunsese bucățica de iască aprinsă În urechea lui, dovadă fără greș a faptei criminale? Nu era cumva chiar străinul din fața ei? Îl privi cercetător. Nu, nu era cu putință. Ochi atât de cinstiți nu puteau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că undeva, vreodată, Își va găsi pacea și liniștea... Auzi deodată zgomote, tropote, hămăit de câini. Dădu să se ascundă În umbra pădurii, dar fu Înconjurat Într-o clipă. Era o ceată de slujitori călări și de hăitași, care-și stăpâneau cu greu câinii Întărâtați. Unul dintre călăreți, se vedea după Îmbrăcăminte că era un slujitor mai răsărit, le strigă hăitașilor să dea drumul câinilor pentru a-l sfâșia pe străin. — Lasă-l, spuse altul, un om mai În vârstă. Simeon
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stare. — Canossa și toate celelalte amenințări și Înjosiri pe care le-a suferit de la papă și de la cei care-l sprijineau! Blestemații de Zähringer nu lipseau nici ei! Împotriva suveranului lor! și, În loc să fie pedepsiți, au devenit din ce În ce mai puternici. Acum stăpânesc și Zürich, și valea râului Aare, și malul stâng al Rinului. Chiar și În Burgundia au un cuvânt de spus. Cât despre noi, nobilii, unde sunt privilegiile noastre și drepturile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu și ni le-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
privește cu neîncredere și dușmănie. — Sentimente care, după cum știm, sunt reciproce. Gândește-te numai la povestea cu inelul, continuă Hildebrand. Stăpânii noștri au fost Înșelați atunci În cel mai infam mod și nu pot uita asta. Ar fi trebuit să stăpânească ducatul suab, după cum se știe. Henric III li-l promisese, dându-le ca zălog acel faimos inel. și, când acolo, văduva lui i-a dat ducatul lui Rudolf de Rheinfelden. Iar prinții noștri au primit drept compensație, chipurile, titlul de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
linii și visează orașe noi! La ce ne trebuie alte târguri și negustori grași care să se lăfăie ca niște porci În banii lor? Prostimea n-are decât să asude pentru noi! Pe noi ne-a lăsat Dumnezeu să-i stăpânim și nu de-andoaselea! Noi suntem aleșii Domnului și nu animalele astea păroase și murdare care put a bălegar! Bine a făcut Adalbrecht de pe Stouff că i-a Înhămat la jug și i-a pus să are până la Breisach! Ăsta zic
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă spre lac. Dincolo de podul cel mare, pe o costișă, se afla cimitirul. Apa verzuie pe care pluteau sloiuri de gheață Îl ademenea și trebui să se stăpânească cu toată puterea ca să nu sară În unda ei. „Am tot timpul s-o fac după ce-o dezgrop pe Wilfriede“, gândi el, „o scot din pământ și sărim Împreună În apă...“ Dintr-odată auzi de undeva de sub stâlpii podului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos, mai degrabă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noi, bieții vasali, n-avem decât să ne plecăm capetele și să Înghi țim toate Înjosirile și jignirile. și doar ca obârșie nu suntem cu nimic mai prejos decât suzeranii noștri! Deseori numai un pas Îi desparte pe cei care stăpânesc de cei care sunt stăpâniți. Numai că foaia s-ar putea să se și Întoarcă! Amadeus nu-și putuse ține gura, era evident despre cine vorbea când pomenise de vasali și suzerani. Fiecare știa că atât el, cât și Eglord
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât să ne plecăm capetele și să Înghi țim toate Înjosirile și jignirile. și doar ca obârșie nu suntem cu nimic mai prejos decât suzeranii noștri! Deseori numai un pas Îi desparte pe cei care stăpânesc de cei care sunt stăpâniți. Numai că foaia s-ar putea să se și Întoarcă! Amadeus nu-și putuse ține gura, era evident despre cine vorbea când pomenise de vasali și suzerani. Fiecare știa că atât el, cât și Eglord erau ministeriali ai ducilor Zähringer
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
până la urmă regelui i s-a făcut frică și s-a Întors la soția sa Berthe de Olanda. Alte variante spun că papa a murit, și Filip s-a Întors din nou la Bertranda. Tabel cronologic 1057 Bertold I, care stăpânea regiunea Breisgau, ridică pre tenții asupra demnității de duce suab. În zadar Însă, pentru că Rudolf de Rheinfelden a răpit-o pe Mathilde, fiica Împă ratului Heinrich III, s-a căsătorit cu ea și a primit ducatul suab de la văduva Împăratului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se topise și se scursese, frecările făcându-se la rece, apărând sunetul supărător. Cred că bilele cilindrice se blocaseră, astfel explicându-se și mișcarea simultană a pedalelor și roților), încât nu mai puteam frâna de loc. Mai mult, încercând să stăpânesc pedalele, care se roteau fiind vale, apăruse și pericolul de a fi aruncat de pe bicicletă de forța pe care n-o puteam învinge. Chiar dacă eram conștient de riscul la care ma expuneam mergând așa, n-aveam ce face. La un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
apăruse și pericolul de a fi aruncat de pe bicicletă de forța pe care n-o puteam învinge. Chiar dacă eram conștient de riscul la care ma expuneam mergând așa, n-aveam ce face. La un moment dat n-am mai putut stăpâni-o la vale, așa că am coborât, și spre Bacău am mers pe jos, pe lângă bicicletă. După atâtea sute de kilometri, după ce trecusem munții de trei ori, mi-a fost dat să merg pe jos chiar aproape de casă! Pentru
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ultimii în fața binefăcătorului. Fiecare dintre noi, când intra în posesia rației de telemea, spunea, invariabil, același text: Mulțumim frumos, moș Butu, bogdaproste! Mama era așa de bucuroasă și emoționată, încât i-au dat lacrimile și plângea cu sughițuri, nemaiputându-se stăpâni. Moș Butu, mulțumesc moș Butu, v-ați făcut pomană cu copiii mei, Dumnezeu să vă dea sănătate, bogdaproste, moș Butu! Ia mai taci, măi fimeaie, ia mai taci! Ești vădană cu șase copii, ce Dumnezeu!! Gata, lasă, hai, nu mai plânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
disfuncționalităților interne. Așezați în imediata apropiere a corpului suferind al bătrânei, se uitau la noi cu interes, străduindu-se să înțeleagă ce spunem și ce facem, întrucât, trăind într-o comunitate preponderent macedoneană, ei foloseau în vorbirea curentă dialectul macedoromân, nestăpânind prea bine dialectul dacoromân. Văzându-ne pe noi în genunchi, cu ochii îndreptați spre mama, cu palmele împreunate în dreptul pieptului a rugăciune, nu le-a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-atunci, dintr-un impuls interior, printr-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ale minorităților din acest oraș cosmopolit, pe care le vorbea în mod curent: româna, germana, ebraica, rusa, sârba, ucraineana și, desigur, limba ei maternă, adică poloneza. Credeți că veți găsi astăzi în epoca Internetului cu ușurință o persoană care să stăpânească perfect șase structuri lingvistice comunicaționale diferite, înglobate în aceeași ființă umană? Mă îndoiesc. Mama a fost cu adevărat o ființă superioară, înzestrată cu o inteligență vie, penetrantă, iscoditoare, capabilă să discearnă prompt și tranșant binele de rău, necesarul de inutil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sunt creația Ta, sunt "opera" Ta. Nu ne ești Tu nouă, tuturor "Tatăl nostru care ești în ceruri"? N-ai fost atent, Doamne, Te-ai pripit și uite ce ai făcut, vezi?? Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ. (Facerea 28) "S-au înmulțit" și au umplut pământul otova: și buni și răi. Vezi? Cum de-au putut ieși din incubatorul Tău acești monștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din Bumbăcari au fost acoperite cu paie. Și aici, la efectuarea acestei operații, era un deportat căruia i se dusese buhul despre priceperea lui în tehnica acoperirii caselor cu paie. Era, nici vorbă, o tehnică deosebită, pe care, probabil, o stăpânea pentru moment doar domnul Tiron. Acesta era numele meseriașului. Ne-am dus câteva zile la rând și am adunat resturi de paie de pe urma combinelor, le-am greblat și le-am adus acasă târându-le de la mari distanțe. Aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
invizibil între ele. Iată-le: Celibidache, Einstein și Barbu. Care sunt elementele comune ce-i leagă pe cei trei maeștri sacri din domenii diferite? Ce au în comun cele trei nume? Care este elementul care-i unește? Arta de a stăpâni materia! Einstein a dat atomilor valențe poetice, oferindu-le posibilitatea unui mariaj fizic, introducând în circuitul materiei vii și potențând valoarea dormitândă a moleculelor haotice; Barbu "s-a jucat" cu materia lingvistică, injectând cuvintelor substanță matematică într-un uluitor efort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în 2005 și 2011), fiind prima sinteză românească despre noua paradigmă culturală din debutul acestui mileniu, a provocat comentarii diverse, unele pertinente, declanșând o dezbatere în curs de derulare. La Chișinău, un medic și filosof, Petru Ababii (din păcate, nu stăpânește prea bine tainele limbii române), a scris o întreagă carte pe marginea sintezei mele. Recent, am descoperit că noul concept, pornind tot de la cartea mea, a produs o teză de doctorat (Antonio Sandu). Mai mult de atât, la Cluj-Napoca a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
proiecte literare, unele chiar piese finite, care nu-mi plăceau. La primul meu roman am lucrat vreo cinci ani pentru 120 de pagini. La prima traducere din Shakespeare am lucrat nouă luni. A meritat efortul. Sînt uneori irascibil, nu îmi stăpînesc iritările, dar nu țin supărarea. Un om te poate supăra foarte rău într-o anumită situație, dar să se comporte bine în altele. A.B.Sunteți prieten, coleg de generație cu mulți scriitori, unii nu mai sunt, dați-mi câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
organizat, iar poporul intră În suferință, și greu se produc redresările În istorie. În fond, oamenii civilizației de azi ar trebui să trăiască În armonia intereselor, după capacitatea fiecăruia de a produce util pentru sine și pentru societate. Cei care stăpânesc bazele principale de producție au nevoie de munca celor mulți care stăpânesc profesiile și produc bunurile materiale, și invers. Proprietarul și producătorul trebuie să se ridice la nivelul de educație și conștientizare, care să-i convingă de interdependența necesară existenței
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]