11,031 matches
-
religioase este Îndreptată spre serviciile sociale, cum ar fi hrana și Îngrijirea medicală pentru cei săraci și adăpostul pentru cei fără de casă. Totuși, majoritatea orelor de voluntariat sunt cheltuite pe activități pastorale și altele, pentru perpetuarea instituțiilor religioase. Mulți dintre susținătorii implicării În sectorul nelucrativ susțin că organizațiile societății civile sunt mai potrivite decât agențiile guvernamentale ca să administreze serviciile sociale pentru cei nevoiași, deoarece fac parte din comunitatea pe care o servesc și sunt mai informate și motivate să-și ajute
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că forțele neîngrădite ale pieței vor duce În mod automat la progres material nelimitat pentru toți. Așadar, americanii au devenit nu numai cei mai entuziaști discipoli ai teologiei Reformei Protestante și cei mai ardenți suporteri ai ideologiei iluministe, ci și susținătorii cei mai Înfocați ai autonomiei individului. Datorită atât Îndelungatei lor istorii trăite În spații mai restrânse și mai dens populate, cât și a modului de viață comunal și paternalistic, europenii nu au Îmbrățișat complet ideea individului singur, În măsura În care ea a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Președintele Theodore Roosevelt a fost primul șef de stat care a provocat preocuparea americanilor față de proprietate. În 1910 el s-a adresat poporului american: Suntem În fața unor noi concepții ale relațiilor dintre proprietate și bunăstarea umană, În principal deoarece anumiți susținători ai drepturilor de proprietate În raport cu drepturile omului, și-au Împins prea departe pretențiile. Acela care susține În mod incorect că drepturile umane pot fi trecute În planul secund al profitului său trebuie să cedeze acum În față avocatului bunăstării umane
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tratament medical”. Uniunea Europeană garantează chiar „un grad ridicat de protecție ambientală și Îmbunătățirea calității mediului Înconjurător... În acord cu principiile dezvoltării sustenabile”44. Multe dintre drepturile garantate de noua Constituție Europeană rămân controversate În Statele Unite ale Americii. În timp ce Își au susținătorii lor și se bucură Într-o oarecare masură de sprijinul popular, sentimentul public rămâne mult prea divizat pentru a le ridica la rangul de drepturi umane universale. și Statele Unite ale Americii nu sunt singurele În această privință. Puține țări dinafara
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
forțele culturale profunde care rezidă În ea - Încearcă să restabilească rolul central În domeniul vieții publice. și, asemenea tuturor mișcărilor de eliberare, premisa reafirmării a fost aceea de a elimina o bună parte din limbajul care ajunsese să o definească. Susținătorii societății civile protestau că ea nu este „al treilea sector”, așa cum pretindeau multe persoane din mediul academic, ci mai degrabă primul sector. În mod asemănător, categorizând grupurile societății civile drept „organizații nelucrative” sau „neguvernamentale”, le face să pară mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și sentimentul de securitate, dincolo de limitele Înguste ale teritoriului și de protecția mai limitată pe care o oferă drepturile de proprietate și cele umane. Drepturile universale ale omului sunt următorul capitol politic al istoriei aflată În desfășurare a umanității. Unii susținători ai drepturilor omului universale consideră În mod eronat că suportul pentru acestor drepturi derivă În principal din altruism și este motivat numai de bunăvoință. Dacă altruismul și bunele intenții joacă un rol, mai există Încă o latură a drepturilor omului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că În douăzeci și trei dintre țările studiate „populația tinde să spună că politica externă americană are mai degrabă un efect negativ, decât pozitiv, asupra țării lor”47. Majoritatea americanilor sunt foarte surprinși de asemenea atitudini. Ne-am considerat Întotdeauna susținători ai justiției, pacificatori și promotori ai păcii. Cum poate avea Întreaga lume o opinie atât de greșită despre noi? Trebuie menționat că dacă opinia publică mondială este Într-o măsură covârșitoare negativă cu privire la guvernul american, ea este mai favorabilă față de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
manevrabilitate și flexibilitate pentru a putea răspunde evenimentelor În timp real, fie Înainte ca acestea să aibă loc sau În timpul desfășurării lor, astfel Încât efectele negative potențiale să fie reduse sau Încetinite În timp ce cauzele suspectate ale daunelor se analizează și evaluează. Susținătorii principiului precauției argumentează că dacă ar fi fost invocat În trecut, multe din efectele dăunătoare ale introducerii de noi dezvoltări În știință și tehnologie ar fi putut fi prevenite sau cel puțin micșorate și citează introducerea halocarburilor și lărgirea găurii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
89. Manning (1996: 184) subliniază actualitatea fenomenului : limbile nu sunt strict ergative sau acuzative, există schimbări în ambele sensuri. 7.2. Limbile primitive erau limbi ergative? În încercarea de reconstrucție sintactică a limbii proto-indo-europene a apărut ideea − cu destul de mulți susținători − că aceasta a fost o limbă cu marcare cazuală de tip ergativ. Problema este reanalizată critic de Rumsey (1987), care prezintă cele două tipuri de abordări. (a) Conform abordării clasice − Uhlenbech (1901)90, Vaillant (1936)91 −, într-un stadiu vechi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obiectele ar fi proiectate diferit în limbile ergative și în cele acuzative; în ambele tipuri de limbi, obiectul este inserat ca soră a verbului lexical. 3.3.2. Erg. = Caz inerent/lexical Ipoteza că ergativul este caz nonstructural are numeroși susținători 28: Woolford (199729, 2006), Anand și Nevis (2006), Butt (1995)30, Legate (2006), Mahajan (1990)31, Massam (2002)32, Mohanan (1994)33 etc. În această abordare − arată Anand și Nevins (2006) −, ergativul nu este un Caz structural atribuit de T
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
suplimentar pentru interpretarea pe care o dau autorii cazului ergativ ar fi faptul că și Cazul acuzativ este legat, în mod paralel, de marcarea pacientului în diverse limbi. 3.3.4. Erg. = Caz structural Bruening (2007) realizează un inventar al susținătorilor ipotezei că ergativul este caz structural: Bejar și Massam (1999)38, Bittner (1994), Bittner și Hale (1996), Bobaljik (199239, 1993), Davison (199940, 2004), Laka (1993)41, Marantz (1991), Phillips (199342, 1995). Bruening (2007) mai arată că tipologiștii resping ideea legăturii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate formula o definiție universală a subiectului? Există mai multe încercări de a găsi o definiție universală a subiectului, adică o definiție care să acopere atât situația din limbile acuzative, cât și pe cea din limbile ergative, așa cum există și susținători ai ideii că nu toate limbile au subiect. 4.1.1. În căutarea unei definiții universale a subiectului Keenan (1976: 305) își propune explicit să dea o definiție universală subiectului (de bază), caracterizat prin următorul set de proprietăți: (a) proprietăți
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
separare între Lexicon și Sintaxă; (b) neoconstrucționiste: Arad (1998), Borer (1994, 199874), Hoekstra (1992)75 etc. folosesc reprezentări sintactice mai elaborate, asociate cu interpretări semantice specifice; sensul construcției este codat direct în sintaxă și este derivat compozițional din sensul verbului. Susținătorii acestor teorii consideră că nu există reguli care să influențeze comportamentul variabil al verbelor. Intrarea lexicală a unui verb înregistrează numai sensul principal, și acest sens principal se combină cu sensuri bazate pe eveniment, care sunt asociate cu o structură
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de inspirație ulterioară. Pornind de la diferența dintre natură și istorie, el distinge două tipuri de metode: explicația (Erklärung) și comprehensiunea (Verstehen). Distincția aceasta va fi preluată de William Dilthey, Karl Jaspers și Max Weber. Dilthey a fost cel mai activ susținător al ideii unui tip specific, autonom de științificitate a științelor umane. Marile teme legate de metodologia comprehensiunii au fost formulate de el. Principalele articulații ale proiectului său metodologic sunt următoarele (Dilthey, 1942). În primul rând, obiectul de cercetare al istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Friedman este adeptul ordinii naturale susținute de clasici, care În opinia sa implică două aspecte majore: Întreruperea și evitarea oricărei acțiuni intepestive a puterii publice În viața economică; opțiunea clară pentru piață, deoarece aceasta reprezintă cel mai eficace regulator. Totodată, susținătorii concepției monetariste consideră că activitatea trebuie să se desfășoare Într-un cadru organizat, având ca suport, alături de neintervenția statului, existența proprietății private și apărarea acesteia prin lege, precum și un sistem monetar stabil. Este, Însă, de remarcat că situația din ultimele
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
impunere la impozitul pe venit crescând de la 28% la 31%), deși promisese În campania electorală că nu va mări impozitele. Acest fapt Împreună cu o atitudine de neintervenție În economie pe parcursul a 9 luni de recesiune În 19911992, bazată pe recomandările susținătorilor economiei ofertei, a contribuit mult la pierderea alegerilor prezidențiale din 1992 de către G. Bush, deși ieșise victorios În Războiul din Golf. În 1993, administrația Clinton a promovat legea privind reducerea deficitului bugetar, prin care au fost micșorate cheltuielile publice și
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
celor informaționale. Cele două tipuri de costuri determină, potrivit teoriei respective, sporirea ratei de rentabilitate solicitată de Împrumutător peste nivelul celei așteptate de acționari chiar dacă dobânzile sunt deductibile fiscal. Cu toate acestea, utilizarea cu prioritate a resurselor interne observată de susținătorii teoriei ordinii de selecție nu poate fi numai consecința costului cel mai redus al acestei modalități de finanțare. Din perspectiva unui risc mai mare pe care Îl suportă acționarii existenți față de creditori, se poate admite și faptul că utilizarea resurselor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
decenii, mai ales, În țările dezvoltate, căutând promovarea variantelor care favorizează realizarea optimului social avut În vedere de A. Pareto. Această teorie aplică raționamentul economic la opțiunile și deciziile publice, În ansamblu, respectiv la cheltuirea banului public. În mod implicit, susținătorii săi pledează pentru creșterea eficienței cheltuielilor publice, ca premisă indispensabilă diminuării lor (cel puțin În sens relativ) și, implicit, a reducerii impozitelor acoperitoare și a fiscalității, În condițiile creșterii bunăstării generale. Asigurarea optimului social implică, deci, a se alege, mai
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
din afara țării, colaborarea cu universitățile și Încurajarea studenților pentru a deveni antreprenori În spațiul rural, ajutorarea populațiilor sărace din țările africane În vederea dezvoltării agriculturii și a spațiului rural. Oarecum șocant pentru noi, ministrul norvegian al Agriculturii s-a declarat un susținător al fermelor mici ca bază pentru viitorul agriculturii norvegiene. Sesiunea plenară propriu-zisă a fost deschisă de Sir Howard Newby cu ampla prezentare amintită deja mai sus. Au urmat Amuradha Mittal, director al Oakland Institute, SUA (Food Sovereignty: A New Farm
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
tensiune izbucnește, de-a lungul secolului al XI-lea, în cearta învestiturilor, apoi în secolul al XIV lea în conflictul dintre Papalitate și Ludovic de Bavaria. Dar chiar William of Ockham, adversar înverșunat al papei Ioan al XXII-lea și susținător al împăratului, considera că autoritatea spirituală și puterea temporală au sfere de acțiune complementare, că ele se pot influența reciproc în mod benefic în măsura în care nu devin discreționare, ci își restrîng acțiunea potrivit limitelor stabilite de legea divină și de cea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de muzică aduc pe scenă, cântăreți flamanzi cunoscuți, care sunt reprezentativi pentru așa numita subcultură, în opoziție cu "cultura înaltă" promovată de partidele consacrate. În Antwerp, fieful electoral al VB, partidul a deschis un centru pentru a pune la dispoziția susținătorilor un loc în care să interacționeze cu oficialii partidului (Warmenbol, 2010). Capacitatea VB de a recruta un număr mare de membri este impresionantă, deoarece numărul membrilor aparținând partidelor consacrate a fost într-un declin semnificativ începând cu primii ani ai
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din partea segmentelor electorale ale provinciilor din vestul Canadei: muncitori, fermieri, mici întreprizători, votanților din clasa de mijloc urbană și a avut un succes consistent în Ontario, cea mai mare provincie anglofonă a țării. Reformiștii au atras de partea lor numeroși susținători ai New Democratic Party, incluzând aici cel puțin un sfert din sindicaliștii anglofoni și aproape o treime dintre electorii cu venituri modeste. Astfel, Partidul Reformei a putut clama că se bucură de sprijinul relativ larg al "non-elitelor", mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a asigura succesul electoral al formațiunii. Trei ani mai târziu, fuziunea între Alianța Reformist Conservatoare Canadiană și Partidul Progresist Conservator a adâncit și mai mult această distanțare față de principiile și practicile populiste. După anul 2000, spre frustarea nucleului dur de susținători ai Partidului Reformei, pentru care regionalismul vestic, poziția anti-partide și populismul democrației directe reprezentau fundamentul acestei adeziuni, niciun partid cu vederi clare regionaliste sau populiste nu și-a mai făcut loc în politica regională. După aruncarea peste bord a democrației
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Începând cu anii '90, liderii Reformiștilor, activiștii și intelectualii partidului deveniseră convinși de faptul că instituțiile juridice ale Canadei intraseră într-o amicală conspirație cu bine structuratele coaliții de interese (este vorba de populațiile autohtone, feministe, apărători ai multiculturalismului și susținători ai drepturilor homosexualilor), socotind că interpretarea Cartei Drepturilor era făcută ostentativ în favoarea acestora. Astfel, atât Curtea Supremă cât și cei care recurgeau la litigii în baza Cartei, au fost trecuți pe lista neagră a Reformiștilor, fiind acuzați că sugrumă suveranitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Astfel, nici adepții fundamentaliști ai pieței și nici fundamentaliștii creștini nu au reușit să pătrundă în structurile de conducere ale acestui partid (Farney, 2009). Este de asemenea adevărat că în anii '90 Partidul Reformei i-a pus în defensivă pe susținătorii acelor grupuri care doreau să extindă programele de asistență și protecție socială. Fără îndoială acest fapt a readus pe scenă dimensiunea conflictuală a politicii (efectul pozitiv 6) sau cel puțin i-a dat acestuia o nouă axă de dezvoltare. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]