11,591 matches
-
propria lor guvernare. Nu se știe exact ce s-a întâmplat în Doclea, și este posibil să fi fost pe durata domniei lui Constantin Bodin un posibil război civil. Regina Jakvinta a persecutat în mod nepoliticos pe posibilii pretendenți la tron, inclusiv pe Branislav, vărul lui Constantine Bodin, și pe familia acestuia. După ce un număr mare din aceste persoane au fost asasinate ori exilate de Constantine Bodin și soția lui, Biserica a reușit prevină iminenta vărsare de sânge pentru a nu
Constantin Bodin () [Corola-website/Science/329856_a_331185]
-
reușit să dețină controlul complet asupra statului. A murit la vârsta de 73 de ani și a fost îngropat în Sareung, la nord de Dameomsa (la sud de Namcheon). Cel mai mare dintre fii săi, Namhae l-a urmat la tron. Deși nu se cunosc prea multe despre Hyeokgeose, multe moșteniri ale sale au supraviețuit până astăzi. Una este reprezentată de urmașii săi, familiile Pak (Park, Bak) din Coreea care sunt cel de-al al treilea cel mai mare grup de
Hyeokgeose de Silla () [Corola-website/Science/329892_a_331221]
-
și Clarice (nepoata Regelui și iubita lui Leandro), joacă cărți pentru a vedea cine are succes. Tchelio pierde de trei ori la rând în fața Fatei Morgana. Leandro și Clarice complotează pentru a-l ucide pe Prinț pentru ca Clarice să moștenească tronul. Suporterii Tragediei sunt încântați de aceste evenimente. Servitoarea Smeraldina dezvăluie că și ea se află în serviciul Fatei Morgana care îl va sprijini pe Leandro. Toate eforturile de a-l face pe Prinț să râdă eșuează până când Fata Morgana cade
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
regelui minor Ioan al II-lea, au semnat un acord pentru unificarea Transilvaniei cu Ungaria Habsburgică . Acordul a fost un rezultat al eforturilor lui Martinuzzi. Pe de altă parte, Isabella nu a fost de acord ca fiul ei să piardă tronul și a cerut ajutorul sultanului. Ca urmare, au izbucnit conflicte între forțele loiale lui Isabella și cele ale lui Martinuzzi. Trupele prohabsburgice ale lui Martinuzzi au asediat reședința regală de la Gyulafehérvár în 1550 și 1551. Isabella avea să semneze acordul
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
Isabella I a Castiliei. S-a născut în timpul domniei unchiului ei, regele Henric al IV-lea al Castiliei, care n-o va ierta pe mama ei pentru căsătoria cu Ferdinand fără permisiunea lui. Ca urmare a ascensiunii mamei ei la tronul Castiliei, tânăra Isabella a fost investită ca moștenitoare a tronului până la nașterea fratelui ei mai mic Juan, Prinț de Asturia, în iunie 1478, înainte ca Isabella să împlinească opt ani. Părinții ei s-au implicat într-un război de succesiune
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
ei, regele Henric al IV-lea al Castiliei, care n-o va ierta pe mama ei pentru căsătoria cu Ferdinand fără permisiunea lui. Ca urmare a ascensiunii mamei ei la tronul Castiliei, tânăra Isabella a fost investită ca moștenitoare a tronului până la nașterea fratelui ei mai mic Juan, Prinț de Asturia, în iunie 1478, înainte ca Isabella să împlinească opt ani. Părinții ei s-au implicat într-un război de succesiune deoarece fratele vitreg mai mare al Isabella, regele Henric, nu
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
același an, Isabella a devenit Prințesă de Asturia și moștenitoarea a Castiliei după moartea singurului ei frate Juan. În 1498, la vârsta de 27 de ani, Isabella a murit dând naștere unui băiat, Miguel da Paz, care a fost moștenitorul tronurilor Castiliei și Portugaliei până la decesul lui în 1500. Șansa lui Manuel de a deveni rege al Castiliei s-a risipit odată cu moartea Isabellei. Atunci Manuel s-a căsătorit cu sora mai mică a Isabellei, Maria de Aragon, care l-a
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
sora mai mică a Isabellei, Maria de Aragon, care l-a născut pe viitorul rege Ioan al III-lea al Portugaliei. Portugalia și Spania s-au unit între 1580 și 1640, după ce Filip al II-lea al Spaniei a pretins tronul Portugaliei ca fiu al Isabellei a Portugaliei, fiica Mariei de Aragon și a lui Manuel I.
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
căsătorit cu Ioan, Prinț al Portugaliei la 22 ianuarie 1470. Mireasa avea 12 ani iar mirele 15. Soțul ei era singurul fiu care supraviețuise al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei și a Isabelei de Coimbra și moștenitor al tronului portughez. Eleanor și Ioan au petrecut mult timp din copilăria lor împreună și erau buni prieteni. La 28 august 1481, socrul Eleonorei a murit, soțul ei a devenit regele Ioan al II-lea al Portugaliei iar ea regină consort. Ea
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
a fost numit în onoarea ei ("rainha" înseamnă "regină" în portugheză). Eleanor și Ioan al II-lea au supraviețuit amândoi fiilor lor. Eleanor s-a opus dorinței soțului ei de a-l recunoaște pe fiul său nelegitim drept moștenitor al tronului și a făcut apel la Papă, care de partea ei și a fratelui ei Manuel, l-a recunoscut ca moștenitor al soțului ei. Ioan al II-lea a murit la 25 octombrie 1495; ipoteza de otrăvire nu a fost niciodată
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
ei și a fratelui ei Manuel, l-a recunoscut ca moștenitor al soțului ei. Ioan al II-lea a murit la 25 octombrie 1495; ipoteza de otrăvire nu a fost niciodată exclusă. După ce fratele ei Manuel I a succedat la tron în 1495, Eleanor s-a mutat la palatul Xabregas, unde a fost gazda curții regale și a continuat să fie activă social. Pentru o scurtă perioadă între 1500 și 1502, cum fratele Eleonorei nu avea copii, Eleanor a fost moștenitoarea
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
în 1495, Eleanor s-a mutat la palatul Xabregas, unde a fost gazda curții regale și a continuat să fie activă social. Pentru o scurtă perioadă între 1500 și 1502, cum fratele Eleonorei nu avea copii, Eleanor a fost moștenitoarea tronului. Cum ea nu avea copii, a refuzat să depună jurământul în calitate de moștenitor în favoarea sorei ei Isabella. Eleanor a fondat spitalele de Todos Santos și Rossio de Lisboa, considerate cele mai bune de Europa contemporană. De asemenea, ea a fondat mănăstirea
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
inteligentului cleric câteva misiuni importante. În 1495 și 1500 a fost trimis la Roma, iar altădată a fost în Flandra, misiune despre care a lăsat relatare detaliată. De fiecare dată a dat dovadă de înalte abilități diplomatice. Odată cu ascensiunea la tron a regelui Alexandru I Jagiello, care cunoștea prea puțin despre problemele Poloniei și a ales să stea mai mult în Lituania, Jan Łaski a fost numit de Senat secretar al regelui, poziție din care s-a opus tendințelor secesioniste ale
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
excepție de la regula care impunea că funcția de mare hatman să fie acordată pe viață iar Mikołaj Mielecki nu era mort la acea dată. La moartea lui Ștefan Báthory în 1586, Zamoyski l-a ajutat pe Sigismund Vasa să obțină tronul Poloniei și Lituaniei, luând parte și la războiul civil împotriva forțelor care sprijineau candidatura arhiducelui Austriei Superioare, Maximilian III de Habsburg, care era și Mare Maestru al Ordinului teutonic. A fost însărcinat cu apărarea Cracoviei și a învins forțele austriece
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
III de Habsburg a fost luat prizonier și va fi obligat să renunțe la orice pretenție la coroana Poloniei și a Lituaniei. Totuși, încă de la începutul domniei lui Sigismund al III-lea pe care l-a sprijinit inițial să obțină tronul, s-a împotrivit tendințelor acestuia de a reinstaura o monarhie absolutistă. Sigismund Vasa s-a aliat atunci cu Habsburgii și alte forțe politice care sprijineau Contrareforma, încercând să obțină sprijinul acestora în noua sa campanie de redobândire a tronului suedez
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
obțină tronul, s-a împotrivit tendințelor acestuia de a reinstaura o monarhie absolutistă. Sigismund Vasa s-a aliat atunci cu Habsburgii și alte forțe politice care sprijineau Contrareforma, încercând să obțină sprijinul acestora în noua sa campanie de redobândire a tronului suedez. Noul rege era îngrijorat de influența mult prea puternică a lui Jan Zamoyski, dar era obligat să respecte legislația Uniunii polono-lituaniene, care îi interzicea să își demită cancelarul. Zamoyski pe de altă parte îl trata pe rege ca pe
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
ignorat față de problemele statului. În opoziție cu politica acestuia, Zamoyski era avocatul toleranței religioase împotriva puterii și a influenței crescânde a Bisericii romano-catolice și a iezuiților și a avertizat asupra inutilității implicării Uniunii polono-lituaniene în războaiele dinastice pentru succesiunea la tronul Suediei în condițiile în care la frontierele sud-estice ale statului puterea Imperiului otoman rămânea o amenințare constantă. Viziunea politică și acțiunile lui Jan Zamoyski urmăreau ca Uniunea polono-lituaniană să evite și apoi să se îndepărteze de tendințele absolutiste care câștigau
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
de a opri o incursiune a tătarilor la hotarele de sud ale statului. În anul următor (1595) a avut mai mult succes, obținând victoria în Bătălia de la Țuțora și ajutându-l astfel pe Ieremia Movilă (pol. Jeremi Mohyła) să obțină tronul Principatului Moldovei. În 1600 a luptat împotriva lui Mihai Viteazul (pol. Michal Waleczny), voievodul Țării Românești și noul stăpân al Transilvaniei (din 1599), care cucerise și Moldova. Învingând armatele lui Mihai Viteazul la Bucov, Jan Zamoyski l-a restaurat pe
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
1600 a luptat împotriva lui Mihai Viteazul (pol. Michal Waleczny), voievodul Țării Românești și noul stăpân al Transilvaniei (din 1599), care cucerise și Moldova. Învingând armatele lui Mihai Viteazul la Bucov, Jan Zamoyski l-a restaurat pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei și l-a ajutat pe fratele acestuia (Simion Movilă) să obțină pentru scurt timp tronul Țării Românești, reușind astfel să extindă influența Poloniei până la Dunărea de Jos. În 1600 și 1601 a luat parte și la războiul dus împotriva
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
al Transilvaniei (din 1599), care cucerise și Moldova. Învingând armatele lui Mihai Viteazul la Bucov, Jan Zamoyski l-a restaurat pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei și l-a ajutat pe fratele acestuia (Simion Movilă) să obțină pentru scurt timp tronul Țării Românești, reușind astfel să extindă influența Poloniei până la Dunărea de Jos. În 1600 și 1601 a luat parte și la războiul dus împotriva Suediei, conducând infanteria forțelor polono-lituaniene în Livonia, unde a recucerit câteva fortărețe: Wolmar la 19 decembrie
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
a născut în 1827 și care i-a succedat tatălui său. Ca și sora ei, Prințesa Ida a murit după trei ani de căsătorie, în 1828. La 21 mai 1829, Augustus i-a succedat tatălui său, Ducele Petru I, la tronul din Oldenburg. Spre deosebire de tatăl său, Augustus și-a asumat titlul de Mare Duce, el fiind primul care a folosit titlul de Mare Duce de Oldenburg. Ca Mare Duce, Augustus s-a angajat în reformarea administrației micului său stat și s-
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
al bisericii se termină în pignon (fronton), deasupra altarului. Acoperișul altarului e cu 1,50 m mai scund decât al bisericii și are muchiile impuse de forma absidei. Deasupra intrării, pe turn, se găsește un chip al Maicii Domnului, pe tron, cu pruncul Isus în brațe, între doi îngeri zugrăviți întregi. În pronaos, în vârful cupolei, Maica Domnului, ridicând mâinile în sus, în atitudine de adorație. Pe pieptul Maicii Domnului, în medalion, pruncul Isus binecuvântând cu amândouă mâinile. De jur împrejurul Maicii Domnului
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
de Terracina), fiind înmormântat la mănăstirea pe care o sprijinise atât de mult, Montecassino, lăsând în urma sa un fiu, Richard, care i-a succedat la conducerea Capuei. Ceilalți doi fii, Robert și Iordan, vor ajunge și ei, pe rând, pe tronul din Capua.
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
contractuală care a fost în vigoare între 1573 și 1764 între națiunea polonă, înțelegând prin acest termen doar nobilimea (șleahta) care avea drepturi depline și regele nou ales al Uniunii polono-lituaniene, după libera alegere (pol. "wolna elekcja") a acestuia la tron. Documentul a fost redactat de Sejm-ul convocat în 1573, la stingerea dinastiei Jagellone, pentru libera alegere a unui nou rege și reafirma garanțiile pe care regele ales, desemnat să conducă Polonia și Lituania, le oferea Sejm-ului că își va respecta
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
regele ales, desemnat să conducă Polonia și Lituania, le oferea Sejm-ului că își va respecta angajamentele luate prin semnarea Articolelor Henriciane, în privința afacerilor externe, a taxelor și impozitelor, datoriei publice, armatei regale, etc. Documentul era adaptat pentru fiecare candidat la tron, în funcție de situațiile particulare și angajamentele diferite pe care acesta era obligat să le ia. De exemplu, la alegerea regelui Władysław IV Vasa, acesta a fost obligat să își ia angajamentul de a crea o forță navală a Uniunii polono-lituaniene în
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]