11,633 matches
-
lacul Suhaia care o mărginesc pe latura vestică respectiv sudică. Vecinii teritoriului administrativ sunt: Vatra satului este amplasată în partea de sud-vest a teritoriului administrativ, fiind străbătută de drumul național DN51A, Turnu Măgurele - Zimnicea și drumul comunal 9, Viișoara-Vânători . Satele vecine se află la distanțe mici sau mijlocii după cum urmează: Piatra 2 km, Lisa 5 km, Suhaia 8 km, legătura fiind asigurată pe drumul național DN51A, și Vânători 4 km, legătura fiind asigurată pe drumul comunal 9 și drumul național DN51A
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
seamă răzeș la sfârșitul secolului al XVII-lea a fost Vasile Buhăescul, ginere al Ciujdoaiei, logofăt și apoi vornic de poartă. Tot de la sfârșitul secolului al XVII-lea este atestată într-o poiană traversată de "Pârâul Humii" (în sud-estul satului vecin actual Poiana) o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca vel cămăraș, vel pitar
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
cumpărat aceste pământuri pe care le-a lăsat prin testament, împreună cu toată averea, nepotului său, Dimitrie Castroian (1813-1898). În secolul 19 satul era așezat mai la nord de actuala vatră așa că a fost înglobat în mai multe rânduri în satul vecin, Tăcmănești, iar după ce s-a desprins definitiv de acesta și-a luat numele de Călugărenii Vechi iar satul Tăcmănești a devenit satul Călugăreni, prin adăugarea unui cătun cu același nume. Numele nou al satului, Brăhășoaia, s-a impus la sfârșitul
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
nu s-a împroprietărit nici un clăcaș acest lucru făcându-se abia în anul 1921 când absolut toți oamenii au primit pământ. Numai terenul moșiei Brăhășoaia nu a fost suficient așa că sătenii au primit pământ și în moșiile expropriate din satele vecine, Bârzești și Cănțălărești. La începutul anilor '50 s-a înființat o "întovărășire" iar din 1963 sătenii s-au constituit într-o brigadă pendinte de GAC (CAP) Ștefan cel Mare. După 1990 și-au primit pământul îndărăt dar o bună parte
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
cu fundație din beton armat. Prin grija primăriei comunei Ștefan cel Mare, toate "hudițele"(ulițele) au fost pietruite și îmbrăcate cu balast stabilizat. Drumul de la DN 15 D și până în sat este asfaltat, ca și cel ce duce în satul vecin, Călugăreni. Prima catagrafie ce ne arată, cât de cât, populația acestui sat este cea realizată de trupele rusești de ocupație între anii 1772-1773 și anul 1774. Dacă prima situație este mai mult statistică, în cea de-a doua apar și
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
prin căsătoria cu fiica lui Gh. Cuza, Ecaterina), noul proprietar al moșiei Bârzești, marele vornic Constantin Vârnav ctitorește în 1845 o biserică din zidărie de cărămidă cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" iar pe cea din lemn o mută în satul vecin Dobroslovești(al cărui proprietar era) aflat la 6 km.est de Bârzești și unde se află și astăzi, fiind declarată monument istoric. Actuala biserică din Bârzești deține o valoroasă bibliotecă cu cărți vechi de cult care au numeroase însemnări(în
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
acum) Cănțălărești, este înregistrat cu 62 "liude" din care 32 birnici, 28 de bejenari supuși spătarului P.Cazimir, un "preut" și un "dascal". La 1831 populația scade la 53 de liude probabil datorită plecării "bejenarilor" cu contractul expirat spre satele vecine: Brăhășoaia (întemeiat la sfârșitul secolului al XVIII-lea), Mărășeni (abia reîntemeiat) sau Muntenești. În 1865, satul avea 27 de familii din care 21 de clăcași. La 1885, autorul "Dicționarului geografic al jud.Vaslui", Constantin Chiriță, a recenzat numai 25 de
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
dubii de localizare deoarece satul s-a numit așa până la începutul sec. al XX-lea, când și-a preschimbat numele în "Călugăreni" după o perioadă de tranziție când s-a numit și "Călugărenii Noi" pentru a se deosebi de satul vecin, Brăhășoaia, care la vremea respectivă se numea "Călugărenii Vechi". Dacă, până nu demult, nu se putea găsi o explicație pentru schimbarea numelui din "Tăcmănești" în "Călugăreni, acum o putem face pe baza cercetărilor din vechile arhive existente la DJAS Iași
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
Constantin I. Manoilescu(1877-1952) cel care a păstorit în această parohie timp de 48 de ani(1899-1947). De la el au rămas prețioase materiale documentare. Încă din primul an, școala a avut 64 de elevi înscriși din care 23 din satul vecin, Ștefan cel Mare, aflat la 4 km.Nord de Mărășeni. Trebuie menționat faptul că în anul 1875 satul Mărășeni a fost vizitat de revizorul școlar de atunci, Mihai Eminescu, cu scopul declarat de înființare a cât mai multor școli rurale
Mărășeni, Vaslui () [Corola-website/Science/301892_a_303221]
-
adică 11,5 km Nord-Vest. Satul este așezat într-o depresiune înconjurată de dealurile: Muntenești(330 m.), Motuș, Ruginoasa-Merei și ramificația Ludești-Budăiul.La marginea de sud a satului, din punctul numit "Fântânele", izvorăște pârâul Muntenești care trece și prin satul vecin, Bârzești, după care se varsă în râul Bârlad după un traseu de 7,5 km. Întâmplător, în anul 1951, s-a descoperit pe teritoriul acestui sat un vas de lut cu 775 de monede romane de la împăratul Nero și până la
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
această școală, s-a reușit și construirea unui local nou de școală, acum într-o ruină totală datorită lipsei copiilor ce ar putea s-o frecventeze. Cei câțiva elevi fac o navetă zilnică de 8 km. până la școala din satul vecin, Bârzești. Pe vremuri, când populația satului era mai numeroasă, existau un cămin cultural și o bibliotecă animate și conduse tot de învățătorii locului.
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
familia în străinătate sau în orașe cu mai multe perspective din România. Dintre societățile comerciale cu obiect de activitate agricultură și creșterea animalelor menționam SC Tuțanu SRL cu sediul în Ibănești și SC Doi amici SRL cu sediul în comuna vecină Băcani dar cu pricipalele activități în Ibănești. SC Doi amici SRL are și o mică fabrică de pâine. Ambele societăți comerciale au ca obiect de activitate și comerțul. În afara celor două societăți agricole mai sunt familii ce dețin 1 sau
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
244 care trece prin satul Gara Roșiesti către Vaslui sau prin satele Dodești, Stoișești și Gara Banca către Bârlad. Legatura cu celelalte sate din comuna se face prin drumuri comunale. Șoseaua care leagă gara Roșiești cu satul Băsești și satele vecine, „mers prin pădure cale de un ceas”, este opera săvârșită de Iuliu A. Zanne când era la Ministerul Lucrărilor Publice. Societatea s-a înființat pe 21 noiembrie 1929 cu aprobarea Casei școalelor cu ordinul nr.35478/1931, la inițiativa lui
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
încoace” Artur Gorovei în lucrarea „Folticenii - cercetări istorice asupra orașului”, referindu-se la inundatiile din jurul anului 1761 afirmă că dacă s-a întâmplat o asemenea nenorocire , oamenii - „plugarii care au părăsit vremelnic satul Baia s-ar fi refugiat în satele vecine, așezate pe înălțimi ferite de inundații precum Cotu-Băii” între plugari, ca și dânșii și nu ar fi venit în Fălticeni , un oraș de evrei , pentru că aici nu ar fi avut pământ pentru traiul zilnic. Oamenii în vârstă din cele două
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Amărăști (reședința), Mereșești, Nemoiu, Padina, Palanga și Teiul. Comuna Amărăști este așezată în partea sudică a județului Vâlcea, în zona dealurilor mijlocii ale Platfomiei Oltețului din Podișul Getic, având ca vecini: la nord-comuna Glăvile, la sud-comuna Crețeni, la est-comuna Mitrofani și la vest-comuna Gușoeni. Teritoriul comunei Amărăști, are drept caracteristici dealurile mijlocii cu o altitudine de 300-350 m, culmi înguste, iar regiunea dealurilor mijlocii este tăiată de văi adânci cu o
Comuna Amărăști, Vâlcea () [Corola-website/Science/301973_a_303302]
-
femeilor, în mod deosebit ce constau în cusutul ștergarelor țărănești, al iilor sau al altor podoabe care erau și un fel de mândrie a gospodinei și o oglindă a hărniciei și priceperii tinerelor fete. Altădată se organizau șezători frumoase unde vecine și prietene se adunau, îndeosebi în serile lungi de iarnă, ca să coasă, să toarcă și să țeasă aceste minunate costume populare care se purtau încă cu mândrie de fete și femei până în anii 80.
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
α amino β hidroxi propanoic (serina) formulă 11, acid α amino β tio propanoic (cisteina) Aminoacizii sunt substanțe solide, cristalizate. Au puncte de topire foarte ridicate (P.t.>250 °C datorită legăturilor de H ce se stabilesc între grupările -COOH la moleculele vecine și sunt solubili în HO dar insolubili în compuși organici.Aminoacizii inferiori au gust dulce iar cei superiori au gust amar. Culoare: incolori la temperatura camerei. Amfionii sunt structuri chimice care, în cadrul aceleeași molecule, conțin ambele tipuri de sarcini. formulă 12
Aminoacid () [Corola-website/Science/300366_a_301695]
-
unui izvor, ce zvâcnea de sub un dâmb pietros. Izvorul s-a numit "Fântână hârciogului", fiindcă ieșea că dintr-o galerie de hârciog. De sute de ani, acest izvor potolește setea trecătorilor care bat drumul peste deal, dinspre Târnăveni spre satele vecine, Chincius, Bord, Deag, Salcud și Petrilaca. Legenda spune că pe dâmbul din dosul izvorului trăia cea mai bătrână femeie dintre cei veniți aici și că ei, sătenii, i-ar fi zis locului "Dealul babei", ceea ce în limba maghiară ar corespunde
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
ceea ce în limba maghiară ar corespunde cu Bobohalma. Era un sat de pastori și de lucrători ai pământului, cu terenuri puțin fertile. Locuitorii erau săraci și își agonisau cele necesare traiului, mai ales din păstorit, slujind la bogătașii din satele vecine și chiar până departe pe Mureș în Lechinta, iar pe Tarnava Mică până în ținuturile Praidului. Cei rămași acasă lucrau pe moșiile grofilor, iar mai tarziu pe cele ale boierului Pop Emil. Trăiau în case mici, acoperite cu stuf sau paie
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
considerat un eșec. În perioada 2005-2012, ICR și-a propus să lucreze prin proiecte, organizând concursuri publice, în care acestea au fost evaluate de către comisii independente. O prioritate pentru Institutul Cultural Român privește comunitățile de vorbitori de română din țările vecine. ICR continuă organizarea cursurilor de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări, începute încă din 1992 în perioada existenței Fundației Culturale Române. La inceputul anului 2005, din cele 19 institute înființate prin actul normativ din
Institutul Cultural Român () [Corola-website/Science/300363_a_301692]
-
sec. al XX-lea, când s-a aflat în zonanecooperativizata. În perioada interbelică a aparținut județului Brașov. Comună are legături tradiționale cu Brașovul și localitățile din Țară Bârsei, cu cele din zonele Sfântu Gheorghe și Covasna, dar și cu așezările vecine din județul Buzău. Dacă din punct de vedere administrativ satul Barcani a aparținut de la înființarea să de comună Zagon, din punct de vedere bisericesc, Localitatea a fost filie la parohia Sita Buzăului până în 1902, când se organizează că parohie de
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
oamenilor condiții acceptabile de trai cât și refugiu în caz de pericol . Concomitent, partea de sud-est a satului,în special zona Razoare, era ocupată de locuitori din Soporu de Câmpie. Descoperirile arheologice au scos în evidență că și în satul vecin,Soporu de Câmpie, a existat o puternică comunitate dacica răspândită atât în partea de nord a satului, la granița cu Aruncuta , cât și în partea sudică - spre Ceanu Mare, unde s-a și descoperit în perioada 1956-1961 cunoscutul cimitir dacic
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
trei biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 5780 de locuitori în satele Stănești și Ghizdaru. În 1931, satul Oncești s-a desprins de comuna vecină Bălănoaia și a preluat satul Ghizdaru de la comuna Stănești. În 1950, cele două comune au fost arondate orașului regional Giurgiu din regiunea București. În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, iar comuna Oncești a fost desființată, satele ei trecând
Comuna Stănești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300445_a_301774]
-
lor. Populația este în special angrenata în activitățile agricole din gospodăriile proprii. Mai sunt locuitori ce lucrează în cadrul a 19 firme mici sau PF autorizate, în cadrul unor companii de prestări servicii sau producție din municipiul Tg. Jiu sau din localități vecine sau în cadrul organizațiilor sau autorităților locale. Nu există societăți comerciale prelucrătoare sau de productie bazate pe rersursele locale iar mai grav nu există unsuport pt. acestea.Primaria din Scoarță (și nu numai) o poate confirma sau nega. Religie Există 4
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Orzu, Paltinu, Raci, Ursoaia și Valea Racilor. Denumirea comunei vine de la întemeietorul ei: în această vale trăia o bătrâna cu numele de Mira care avea doi fii, Neagu și Dragu. Dragu s-a căsatorit dincolo de deal si a intemeiat comuna vecină, Dragotești. Neagu s-a stabilit pe aceste meleaguri si a dat viață comunei Negomir. Comuna Negomir, în actuala configurație, datează de la noua împărțire administrativ-teritorială din anul 1968, când alături de vechea comuna s-a atașat și fosta comună Raci, întinzându-se
Comuna Negomir, Gorj () [Corola-website/Science/300463_a_301792]