106,336 matches
-
procedeele uneia nu ajung să se contopească într-o lucrare nouă, artistic autonomă, cu motivele și procedeele celuilalt ci, dimpotrivă, acestea aproape că se resping reciproc. Așa stând lucrurile, filmul se autocalifică drept o ecranizare cvasiinutilă, palidă ca propagandistă a literaturii și minoră ca lucrare specific cinematografică, neconvingătoare și în dimensiunea strict ideologico - politică”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Valoarea filmului nu depășește povestea acestei imposibile iubiri, tratată într-o
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
a două femei. Numeroși martori au auzit un suspect, deși nimeni nu este de acord cu privire la limba vorbită de acesta. La locul crimei, Dupin găsește un fir de păr care nu pare a fi uman. Fiind primul detectiv menționat în literatură, personajul Dupin a stabilit mai multe procedee literare care vor fi folosite în viitor de alți detectivi fictivi, inclusiv de Sherlock Holmes și Hercule Poirot. Multe personaje ulterioare, de exemplu, urmează modelul lui Poe al unui detectiv genial, al unui
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
puse mâna pe bâtă. Dar în clipa următoare căzu îndărăt pe scaun, tremurând din tot trupul și cu masca morții pe obraz”. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a rezumat astfel semnificația povestirii „Crimele din Rue Morgue”: „[ea] a schimbat istoria literaturii mondiale”. Povestirea este citată adesea ca prima povestire de ficțiune polițistă, iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a rezumat astfel semnificația povestirii „Crimele din Rue Morgue”: „[ea] a schimbat istoria literaturii mondiale”. Povestirea este citată adesea ca prima povestire de ficțiune polițistă, iar personajul Dupin a devenit prototip pentru mulți detectivi din literatura de mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Genul literar al povestirilor polițiste este diferit de cel al altor povestiri cu mistere deoarece accentul este pus pe analiză. Rolul lui
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Genul literar al povestirilor polițiste este diferit de cel al altor povestiri cu mistere deoarece accentul este pus pe analiză. Rolul lui Poe în crearea literaturii polițiste este recunoscut de Premiile Edgar, acordate anual de către Mystery Writers of America. „Crimele din Rue Morgue” a stabilit, de asemenea, mai multe aspecte de limbaj literar care vor deveni elemente comune în literatura polițistă: un detectiv excentric, dar genial
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
analiză. Rolul lui Poe în crearea literaturii polițiste este recunoscut de Premiile Edgar, acordate anual de către Mystery Writers of America. „Crimele din Rue Morgue” a stabilit, de asemenea, mai multe aspecte de limbaj literar care vor deveni elemente comune în literatura polițistă: un detectiv excentric, dar genial, polițiști cu o gândire limitată, nararea la persoana întâi de către un prieten apropiat al personajului principal. Poe descrie poliția într-o manieră nesimpatetică ca un fel de element de contrast în comparație cu detectivul. Poe inițiază
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
ca un fel de element de contrast în comparație cu detectivul. Poe inițiază, de asemenea, procedeul narativ prin care detectivul își anunță soluția și explică apoi raționamentul care a condus la aceasta. Este, de asemenea, primul mister dintr-o cameră închisă în literatura detectivistică. La publicarea sa, „Crimele din Rue Morgue” și autorul său au fost apreciate pentru crearea unei noutăți literare. Ziarul "Inquirer" din Pennsylvania a scris că povestirea „dovedește că domnul Poe este un om de geniu... cu o iscusință și
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
129, 130 și 132), de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) (inclusă sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgue” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19) și de Iosif Popescu (publicată în 1904 sub titlul „Asasinatul din strada Morgei” în ziarul "Tribuna poporului", anul VIII, 1904, nr. 218, 220-223, 226-228, 230-232 și 234). Alte traduceri au fost realizate de Barbu Constantinescu (publicată
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
sub titlul „Îndoit asasinat din strada Morgei” și în 1942 sub titlul „Îndoitul asasinat din strada Morgei”). O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
"Le Chevalier" este un detectiv fictiv creat de Edgar Allan Poe. Dupin își face prima apariție în povestirea „Crimele din Rue Morgue” (1841) a lui Poe, considerată de majoritatea specialiștilor ca fiinf prima povestire de literatură polițistă. El reapare în „Misterul lui Marie Rogêt” (1842) și „Scrisoarea furată” (1844). Dupin nu este un detectiv profesionist și motivațiile sale pentru a rezolva misterele de pe parcursul celor trei povestiri se schimbă. Folosind ceea ce Poe a numit „raționament”, Dupin
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
de enigme, rebusuri și hieroglife. El poartă titlul de "Chevalier", aceasta însemnând că este cavaler al Legiunii de Onoare. Dupin are unele trăsături ale viitorului gentleman detectiv, un tip de personaj care a devenit comun în Epoca de Aur a literaturii polițiste. El se cunoaște cu prefectul de poliție „G”, care apare cerându-i sfatul în toate cele trei povestiri. Dupin este descris ca o mașină de gândire dezumanizată, un om al cărui unic interes este logica pură. Acest punct de
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
în "Burton's Gentleman's Magazine" din 1828 și denumită „Unpublished passages in the Life of Vidocq, the French Minister of Police”. Numele implică, de asemenea, și „duping” sau amăgire, o abilitate pe care Dupin o arată în „Scrisoarea furată”. Literatura polițistă, totuși, nu a avut un precedent real și cuvântul "detectiv" nu fusese încă inventat atunci când Poe l-a introdus pentru prima dată pe Dupin. Cel mai apropiat exemplu din ficțiune este "Zadig" (1748) de Voltaire, în care personajul principal
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
de un urangutan care a fost văzut în iulie 1839 în Masonic Hall din Philadelphia. În „Misterul lui Marie Rogêt”, el a folosit o poveste adevărată care a devenit de interes național. este recunoscut, în general, ca primul detectiv din literatură. Personajul a servit ca prototip pentru mai mulți detectivi care au fost creați mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Doyle a spus odată: „Fiecare [dintre povestirile polițiste ale lui
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
fost creați mai târziu, inclusiv pentru Sherlock Holmes al lui Arthur Conan Doyle și Hercule Poirot al Agathei Christie. Doyle a spus odată: „Fiecare [dintre povestirile polițiste ale lui Poe] este o rădăcină din care s-a dezvoltat o întreagă literatură... Unde era povestirea polițistă până ce Poe i-a suflat viață în ea?” Mai multe aspecte de limbaj literar care vor deveni elemente comune în literatura polițistă au apărut pentru prima dată în povestirile lui Poe: detectivul excentric, dar genial, polițiștii
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
povestirile polițiste ale lui Poe] este o rădăcină din care s-a dezvoltat o întreagă literatură... Unde era povestirea polițistă până ce Poe i-a suflat viață în ea?” Mai multe aspecte de limbaj literar care vor deveni elemente comune în literatura polițistă au apărut pentru prima dată în povestirile lui Poe: detectivul excentric, dar genial, polițiștii cu o gândire limitată, nararea la persoana întâi de către un prieten apropiat al personajului principal. Dupin inițiază, de asemenea, procedeul narativ prin care detectivul își
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
aceasta. Ca și Sherlock Holmes, Dupin își folosește observarea și priceperea deductivă considerabilă pentru a rezolva crimele. Poe descrie poliția într-o manieră nesimpatetică ca un fel de element de contrast în comparație cu detectivul. Personajul a contribuit la stabilirea genului de literatură polițistă, distinctă de literatura de mister, cu accent pe analiză și nu pe procedeul încercare-și-eroare. Brander Matthews a scris: „Adevărata povestire polițistă așa cum a conceput-o Poe nu este în misterul în sine, ci mai degrabă în etapele succesive prin
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
Holmes, Dupin își folosește observarea și priceperea deductivă considerabilă pentru a rezolva crimele. Poe descrie poliția într-o manieră nesimpatetică ca un fel de element de contrast în comparație cu detectivul. Personajul a contribuit la stabilirea genului de literatură polițistă, distinctă de literatura de mister, cu accent pe analiză și nu pe procedeul încercare-și-eroare. Brander Matthews a scris: „Adevărata povestire polițistă așa cum a conceput-o Poe nu este în misterul în sine, ci mai degrabă în etapele succesive prin care observatorul analitic reușește
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
Dupin a fost evidențiat în volumul 10 al "Case Closed", ediția manga a „Gosho Aoyama's Mystery Library”, o secțiune de romane grafice (de obicei, ultima pagină), în care autorul introduce un detectiv diferit (sau ocazional un personaj negativ) din literatura polițistă, din filme sau din alte medii.
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
valoare a cunoștințelor filologice acumulate de-a lungul unei întinse cariere pedagogice și de cercetător. În viața sa a ocupat mai multe funcții printre care și: profesor în învățământul liceal, apoi universitar. A fost decan al Facultății de limbă și literatură română (1953 -1954), rector al Institutului de limbi străine (1954 - 1955), rector al Institutului pedagogic București (1956 - 1960), redactor șef adjunct al “Gazetei învățământului” (1951 - 1953), secretar general al Societății de științe istorice și filologice (1968 - 1971), redactor responsabil adjunct
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
al Institutului de limbi străine (1954 - 1955), rector al Institutului pedagogic București (1956 - 1960), redactor șef adjunct al “Gazetei învățământului” (1951 - 1953), secretar general al Societății de științe istorice și filologice (1968 - 1971), redactor responsabil adjunct al revistei “Limbă și literatură” (1960 - 1971). Tributar până către sfârșitul deceniului al șaptelea din secolul trecut al unui concept sociologizant de literatură, Boldan a contribuit din plin la așa-numita „reconsiderare" a clasicilor și la „valorificarea științifică a moștenirii literare", prin sublinierea laturilor „progresiste
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
Gazetei învățământului” (1951 - 1953), secretar general al Societății de științe istorice și filologice (1968 - 1971), redactor responsabil adjunct al revistei “Limbă și literatură” (1960 - 1971). Tributar până către sfârșitul deceniului al șaptelea din secolul trecut al unui concept sociologizant de literatură, Boldan a contribuit din plin la așa-numita „reconsiderare" a clasicilor și la „valorificarea științifică a moștenirii literare", prin sublinierea laturilor „progresiste", ca și a „erorilor ideologice" ale diferiților scriitori. În volumul V, din 1961, al publicației "Limbă și literatură
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
literatură, Boldan a contribuit din plin la așa-numita „reconsiderare" a clasicilor și la „valorificarea științifică a moștenirii literare", prin sublinierea laturilor „progresiste", ca și a „erorilor ideologice" ale diferiților scriitori. În volumul V, din 1961, al publicației "Limbă și literatură", editată de Societatea de Științe Istorice și Filologice din R.P.R., sub titlul "Prezentare succintă a istoriei literaturii române", a pus în aplicare interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, promovând deschis lupta de
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
moștenirii literare", prin sublinierea laturilor „progresiste", ca și a „erorilor ideologice" ale diferiților scriitori. În volumul V, din 1961, al publicației "Limbă și literatură", editată de Societatea de Științe Istorice și Filologice din R.P.R., sub titlul "Prezentare succintă a istoriei literaturii române", a pus în aplicare interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. În "prezentarea succintă", el disocia tranșant între „forțele progresiste" și „pozițiile reacționare", considerând, de
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
diferiților scriitori. În volumul V, din 1961, al publicației "Limbă și literatură", editată de Societatea de Științe Istorice și Filologice din R.P.R., sub titlul "Prezentare succintă a istoriei literaturii române", a pus în aplicare interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. În "prezentarea succintă", el disocia tranșant între „forțele progresiste" și „pozițiile reacționare", considerând, de pildă, drept „curente diversioniste" și „retrograde" nu doar sămănătorismul și poporanismul, dar
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
studii. De exemplu, atunci când copiii alienați au fost intervievați, este probabil ca cei selectați pentru studiu să fie printre cei mai sever alienați și suferinzi. Convingerile judecătorilor, avocaților și profesioniștilor în domeniul sănătății mintale au fost citatea pe larg în literatura de specialitate și revizuite egal. Abordarea profesională În 1996 , Asociația Psihologică Americana (APA)din cadrul forței prezidențiale însărcinată cu violența și familia, a reliefat lipsa datelor care sprijină sindromului alienării parentale (PAS), și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la termenii utilizați. Cu
Alienarea parentală () [Corola-website/Science/325982_a_327311]