106,263 matches
-
franceze și britanice au cooperat de asemenea pentru a împiedica Argentina să obțină mai multe rachete Exocet de pe piața internațională. În același timp, Peru încerca să facă rost de 12 rachete pentru Argentina, în cadrul unei operații secrete. Chile a acordat sprijin Marii Britanii sub forma de informații privind armamentul Argentinei și a radarelor de avertizare din dotarea forțelor aeriene. Pe toată durata războiului, argentinienii au fost în alertă de teamă ca nu cumva trupele chiliene să nu invadeze Patagonia. În consecință, au
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
până în 2010, tema va fi „Opriți SIDA. Păstrați-vă Promisiunea.”, cu o sub-temă anuală. Această temă majoră este concepută pentru a încuraja liderii politici să își mențină angajamentul lor pentru a realiza accesul universal la prevenirea HIV/SIDA, tratament, îngrijire, sprijin până în anul 2010. Această temă nu este specifică pentru Ziua Mondială SIDA, dar este folosită pe tot parcursul anului în eforturile de evidențire a CMS în creșterea gradului de conștientizare HIV/SIDA în contextul altor evenimente majore la nivel global
Ziua mondială de combatere a SIDA () [Corola-website/Science/324611_a_325940]
-
vatra. În acest sens poate fi înțeleasă strategia legendarului Ștefan cel Mare, urmată de alti voievozi, care au acordat o deosebită atenție satelor razesti din Valea Trotusului, mândria oamenilor de aicea nefiind prin nimic știrbita, găsind totdeauna în ei un sprijin de nădejde. Se poate afirma că însăși ocuparea tronului în 1457s-a făcut cu ajutorul prețios al țărânilor din această regiune. Deci tinarul voievod și-a completat mică oaste dată de Vlad Țepeș cu ostași din Țară de Jos, și în primul
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Roset. Buciumenii și-au manifestat de la inceput neliniștea și nemulțumirea față de aceste danii și cumpărături. Deoarece mulți răzeși din Buciumi și din satele învecinate căutau să-și recapete totuși pământurile înstrăinate, uneori au intervenit atât episcopul cât și mitropolitul în sprijinul mănăstirii. Răzeși din Buciumi au încercat sub diferite forme să-și apere pământurile și să le elibereze de sub stăpânirea feudala. Ei smulg pietrele de hotar, inched căile de acces, intră cu plugul și peste aceste pământuri, pătrund cu forța în
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
sistem de irigații complex și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat Allah I (817-838), a început criza unei răscoale a trupelor arabe (824), care nu a fost redusă la tăcere decât în 836, cu sprijinul berberilor. Cucerirea Siciliei bizantine începând cu anul 827 sub Asad ibn al-Furat a fost și o încercare a a ține trupele neregulate sub control. Sicilia a fost achiziționată într-un ritm lent și abia în 902 ultimul avanpost bizantin (Taormina
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
a decăzut rapid. Între 1090 și 1098, orașul Capua însuși a trecut în mâinile lui Lando, un conte longobard ridicat de către cetățeni, aflat în opoziție cu tânărul Richard al II-lea. Acesta din urmă a revenit la putere doar cu sprijinul colegilor săi normanzi, astfel încât Capua a devenit dependentă de Dinastia Hauteville și de ducatul acesteia, cu toate că principii de Capua continuau să încerce influențarea alegerii papilor și să acționeze ca protectori ai papalității. După moartea piosului Iordan al II-lea din
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
13 sau 14 iulie 982 în apropiere de Crotone, în Calabria între forțele împăratului Otto al II-lea și aliații săi longobarzi și cele ale lui Abu al-Qasim emir de Sicilia. Unele surse arată că musulmanii ar fi beneficiat de sprijinul bizantinilor, ca revansă a acestora pentru invadarea de către Otto a catepanatului de Italia (în speță, a Apuliei), însă acest lucru nu este confirmat. Al-Qasim, care declara "Războiul Sfânt" ("djihad") împotriva germanilor, s-a retras atunci când a primit veste asupra neașteptatelor
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
parte, și juriștii și trupele arabe pe de alta s-a menținut încordată. Atunci când el a încercat să desființeze unitățile arabe în 824, încercarea a condus la o mare răscoală la Tunis, care a fost reprimată abia în 836, cu sprijinul berberilor. Ziyadat deja începuse campanii în Italia în încercarea de a abate trupele arabe aflate în stare de permanentă neliniște, și astfel în 827 a început cucerirea Siciliei aflate în stăpânirea bizantinilor, sub conducerea incomodului jurist Asad ibn al-Furat. Deși
Ziyadat Allah I () [Corola-website/Science/324631_a_325960]
-
acumulat date noi geomorfologice în legătură cu Subcarpații românești (1950). Și-a adus, de asemenea, contribuția la studiul geomorfologic al teritoriului orașului Suceava și a împrejurimilor (1960), la geomorfologia teritoriului orașului Vatra Dornei (1962) și a întreprins cercetări de geomorfologie aplicată în sprijinul sistematizării urbane și rurale din Moldova (1964). Printre alte contribuții se numără cele din cadrul studiului geomorfologic al teraselor văii Moldovei dintre Păltinoasa și Timișești (1983) și cele din cadrul iconografiei geografice a României (1960). A realizat lucrări și asupra apelor subterane
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
lui Ademar s-a încheiat în mod violent: o răscoală l-a depus, iar Guaifer, vlăstarul unei familii locale cu oarecare notorietate, Dauferizii, l-a orbit pe Ademar și l-a aruncat în închisoare. Guaifer a urmat la tron, având sprijinul populației. Pe parcursul lungii sale domnii de 19 ani, Guaifer a izbutit să stabilizeze principatul de Salerno. Succesorii săi au avut și ei parte de domnii de lungă durată, astfel încât într-o scurtă perioadă Salerno a depăsit Benevento în măreție. Pe parcursul
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
cu amalfitanii a salvat domnia lui Gisulf I. Ca și tatăl său, Gisulf a fost în general aliat al bizantinilor, uneori chiar sub amenințările papalității. În cele din urmă, el a încheiat un tratat cu papa și a pornit în sprijinul lui Pandulf Cap de Fier, principele de Benevento și Capua. Acesta din urmă, la rândul său, va veni în ajutorul lui Gisulf și îl va reinstaura la conducerea Salerno după ce fusese alungat temporar în 974 de către o insurecție care fusese
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
stabiliza succesiunea. Fiul său, Guaimar al III-lea, a fost nevoit să suporte atacurile sarazinilor, însă a fost ajutat de către mercenarii normanzi. De asemenea, de-a lungul întregii sale domnii, Guaimar s-a îndreptat împotriva posesiunilor bizantine și a acordat sprijin răsculaților longobarzi din acestea, conduși de Melus din Bari. De asemenea, l-a ajutat pe vecinul său Pandulf al IV-lea de Capua, în pofida nepopularității acestuia. Sub Guaimar al III-lea, "Schola Medica Salernitana" a început să înflorească pentru prima
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
ivite după moartea principelui Landulf al II-lea din 879 și l-a restaurat pe Pandenulf în defavoarea lui Lando, noul principe promițând să îl atace pe Docibilis I. Pandenulf a reușit să captureze Formia, drept pentru care Docibilis a solicitat sprijinul unor mercenari sarazini din Agropoli. În cele din urmă, Docibilis și papa Ioan s-au întâlnit chiar la Gaeta și au încheiat pacea. Împreună, ei au asediat fortăreața musulmanilor de la Garigliano. După moartea papei Ioan al VIII-lea, Docibilis s-
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
tronul prin asasinarea principelui Sicard și aruncarea în închisoare a fratelui lui Sicard, Siconulf. În conformitate cu "Chronica S. Benedicti Casinensis", gastaldul de Capua, Landulf "cel Bătrân", care fusese aliat al lui Sicard, l-a eliberat pe Siconulf din închisoare și, având sprijinul lui Guaifer din familia Dauferizilor din Salerno, l-au adus în acel oraș pentru a-l proclama principe, în opoziție cu Radelchis. Acest moment a marcat începutul unui război civil care avea să dureze mai mult de un deceniu; totodată
Radelchis I de Benevento () [Corola-website/Science/324658_a_325987]
-
la un curs de schimb 1 ECU = 1 euro. Deși numele ECU fusese, în mod explicit, indicat în Tratatul de la Maastricht ca denumire a viitoarei monede unice europene (vd. art. 109), acest nume a fost abandonat. Au fost invocate, în sprijinul renunțării la acest nume, mai multe probleme, unele de ordin „psiho-politic”, altele de natură tehnică: Un concurs european a fost lansat pentru desenarea monedelor ECU; totuși între sfârșitul concursului și deliberarea juriului, numele euro fusese deja adoptat pentru desemnarea monedei
ECU () [Corola-website/Science/324660_a_325989]
-
construit campanila bisericii Sân Pietro și a revenit la emiterea de monede de aur. Guaimar a fost un principe pios. El a decorat Sân Massimio, care fusese întemeiat de către bunicul său, Guaifer. De asemenea, în ultimii săi ani a acordat sprijin abației de Cluny. El l-a asociat la conducere pe fiul său avut cu cea de a doua soție, Gisulf I, începând din anul 943.
Guaimar al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324655_a_325984]
-
Amalfi și și-a reafirmat autoritatea în ducat, depunând pe Manșo și pe Maria. În aprilie sau mai 1034, Ioan a fost forțat din nou să părăsească Amalfi, fugind la Napoli, iar Manșo și Maria au reluat conducerea ducatului cu sprijinul principelui de Capua. Maria a luat titlul de "ducissa et patricissa", în vreme ce Manșo nu a obținut niciun titlu din Bizanț; ca urmare, în cadrul disputelor din sudul Italiei, ei au urmat politică longobarzilor, iar nu pe cea a grecilor. În 1038
Manso al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324666_a_325995]
-
originală și temerara de a evita la minimum implicarea politică și de a nu face concesii cenzurii. Toate acestea au făcut ca românele lui Ion Arama să aibă un mai mare succes la publicul cititor decît la critică oficială. În sprijinul acestei afirmații vine și faptul că românele sale s-au aflat de trei ori în topul vînzărilor." "Nu întîlnim la Ion Arama tactică de dedublare a sensului, acea vocație esopica, în sensul uzitat și apreciat de Laurențiu Ulici. Ion Arama
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]
-
Musa Çelebi, sădise semințele revoltei în rândul claselor sărace balcanice. În 1416 a izbuncnit o revoltă populară a musulmanilor și creștinior din Dobrogea conduși de fostul confident al lui Musa, misticul și învățatul Șeyh Bedreddin. Rebeliunea s-a bucurat de sprijinul voievodului muntean Mircea cel Bătrân. Bedreddin predica unirea marilor religii ale vremii - islamul, creștinismul și iudaismul - într-o singură mare credință, îmbunătățirea situației sociale a țăranilor liberi și nomazilor pe seama birocrației otomane și a claselor înstărite. Mahomed a zdrobit revolta
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
zonele înalte de munte. În timp ce sultanul era ocupat cu luptele cu albanezii, despoții Moreii, frații Demetrios Paleologul și Thomas Paleologul au declanșat un război civil. Demetrios era dispus să ceară ajutorul turcilor, în vreme ce fratele său, Thomas, a căutat să obțină sprijinul unor puternici ai Europei occidentale, care să-i asigure victoria împtriva fratelui său și a turcilor. Războiul civil a adus Moreea în pragul anarhiei. Mahomed a început eliminarea stăpânirii creștine din Grecia în 1458, ocupând regiunile nordice. La începutul anului
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
în 1465 și l-a forțat pe Skanderbeg să semneze un nou armistițiu. Mai apoi și-a îndreptat atenția spre nord și a lovit simultan Bosnia și Herțegovina. Bosnia a fost ocupată rapid, dar Herțegovina, care s-a bucurat de sprijinul ungurilor, a mai rezistat până în 1481, când a fost la rândul ei ocupată de turci. Unul dintre teritoriile balcanice îndeaproape legate de Serbia era Muntenegru, o regiune muntoasă la sud de Serbia, cu o mică ieșire la Adriatica. La începutul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
turci. Unul dintre teritoriile balcanice îndeaproape legate de Serbia era Muntenegru, o regiune muntoasă la sud de Serbia, cu o mică ieșire la Adriatica. La începutul deceniului al șaselea, Muntenegrul a devenit, sub conducerea lui Ștefan I Crnojevici și cu sprijinul venețienilor, independent față de Serbia. Independența a fost apărată mai apoi în fața intervenției otomanilor, deși o serie de lideri locali au acceptat să fie vasalii sultanului. Ivan Crnojevici, fiul lui Ștefan, a acceptat, după moartea tatălui său în 1465, să devină
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
după o nouă revoltă a acestora. În 1019, o altă răscoală a avut loc în Palermo și s-a încheiat cu succes, dat fiind că Ja'far a fost exilat în Africa și înlocuit cu fratele său, al-Akhal (1019-1037). Cu sprijinul fatimizilor, al-Akhal e reușit să respingă două noi expediții bizantine, desfășurate în 1026 și 1031. Încercarea emirului de a impune taxe ridicate pentru a putea plăti mercenari a condus la declanșarea unui război civil. Al-Akhal a cerut sprijin chiar din partea
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
1019-1037). Cu sprijinul fatimizilor, al-Akhal e reușit să respingă două noi expediții bizantine, desfășurate în 1026 și 1031. Încercarea emirului de a impune taxe ridicate pentru a putea plăti mercenari a condus la declanșarea unui război civil. Al-Akhal a cerut sprijin chiar din partea bizantinilor, în vreme ce fratele său abu-Hafs, conducătorul răsculaților, a primit trupe de la emirul zirizilor din Ifriqiya, al-Muizz ibn Badis. În 1038, o puternică armată bizantină sub comanda generalului Maniakes a traversat strâmtoarea Messina. Aceasta includea corpuri de longobarzi și
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
din Sicilia s-a încheiat către anii '40 ai secolului al XIII-lea, când au avut loc ultimele deportări de la Lucera. Apariția sarazinilor în sudul Italiei a avut ca stimulent și cazurile anumitor duci și principi regionali care au solicitat sprijinul mercenarilor musulmani pentru rezolvarea unor dispute interne. Primii care au recurs la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi principele Radelchis I de Benevento și principele
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]