106,336 matches
-
Filmul se încheie cu succesul la concurs al formației „Liceenii”, formată acum din chitariștii Adrian și Radu, clăparul Vlad, toboșarul Ionică și soliștii Dana, Geta și Mihai. Scenariul filmului a fost scris de romancierul George Șovu, inspector de limba și literatura română la Inspectoratul Școlar al Municipiului București (1974-1991). El scrisese anterior scenariile filmelor "Declarație de dragoste" (1985), "Liceenii" (1986) și "Extemporal la dirigenție" (1988). Ulterior, scriitorul a realizat o novelizare a filmului, publicând în 1992 romanul "" (Ed. Iacobi, București, 1992
Liceenii Rock'n'Roll () [Corola-website/Science/323774_a_325103]
-
1943 a servit în Armata Americană ca traducător de limba japoneză sub conducerea generalului Douglas MacArthur. După terminarea serviciului militar și-a completat studiile universitare, a obținut titlul de Master of Arts în limba spaniolă și a devenit profesor de literatură spaniolă. În 1954 a fost hirotonit preot ortodox și a păstorit Parohia "Sf. Serafim" din Dallas până în 1969. La 29 iunie 1969 a fost numit episcop-vicar al Eparhiei de San Francisco și de Vest (în ), iar din 1970 a fost
Dmitri Royster () [Corola-website/Science/323801_a_325130]
-
cuvinte, prețul și oferta sunt orientate în direcții opuse; dacă prețul crește, cantitatea cerută scade și invers, dacă prețul scade, cantitatea cerută crește. Bunurile Veblen, ca și bunurile Giffen, sunt o excepție de la această regulă. Termenul a fost introdus în literatura economică de Thorstein Veblen în "Teoria clasei fără griji" (The Theory of the Leisure Class). Publicată în 1899, această carte a introdus termenul "conspicuous consumption" ("consum ostentativ" sau "risipă ostentativă"). Veblen afirmă astfel că modul de consum burghez presupune achiziționarea
Bun Veblen () [Corola-website/Science/323810_a_325139]
-
cititorii lor pe care Rorty o numește 'stare de cunoaștere', despre care observa că este o 'preferință pentru cunoaștere în dauna speranței' (37)"; aceasta preferință pentru cunoaștere "contribuie la un eșec fundamental în a aprecia valoarea inspirației - și, implicit, a literaturii însăși." Pluta, adunătura de vase care aduc bieții asiatici în California, seamănă cu "Armada Speranței" descrisă în românul lui Jean Raspail "Le câmp de saints" (1973), în care o flotila mare transporta milioane de săraci indieni spre sudul coastelor Franței
Snow Crash () [Corola-website/Science/323830_a_325159]
-
sala de consiliu, unde au parte de o nouă surpriză. Marea Preoteasă a vampirilor, Shakeenah, anunță că cererea lui Neferet de război împotriva oamenilor a fost respinsă. Neferet părăsește sala. Shakeenah le transmite că va prealua poziția de profesor de literatură și că Erik se va întoarce la Casa Nopții drept profesor de teatru, spre neplăcerea lui Zoey. Aceasta propune ca novicii să meargă să ajute cu pisicile vagaboande din oraș ca să socializeze cu oamenii. Shakeenah propune ca ancheta morților să
Înfruntarea () [Corola-website/Science/323837_a_325166]
-
(n. 1 mai 1905, Brandon, Manitoba, Canada; d. 20 ianuarie 1975) a fost o scriitoare de literatură științifico-fantastică care a publicat sub denumirea E. Mayne Hull. A fost prima soție a scriitorului A. E. van Vogt. s-a născut în Brandon, Manitoba, părinții ei emigrând din Marea Britanie în Canada. După ce a lucrat ca secretară pentru un texan
Edna Mayne Hull () [Corola-website/Science/323868_a_325197]
-
(n. 8 decembrie 1946, Tomnatic, județul Timiș) este un jurnalist, poet și traducător de limba germană originar din România. A urmat școala generală în timp ce era deportat în Bărăgan cu familia. Este absolvent al facultății de limbă și literatură germană. În publicațiile sale a folosit și pseudonimele P. Anton și Jürfen Jäger. A fost membru al cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn din Timișoara. A fost redactor-șef la revista Neue Banater Zeitung. În prezent trăiește în Germania, la Bamberg, unde
Anton Palfi () [Corola-website/Science/323893_a_325222]
-
epic publicat în 1667 (deși fusese scris cu 10 ani mai devreme) de către autorul englez John Milton. Este considerată una dintre cele mai importante cărți de limbă engleză, alături de opera lui Shakespeare. Reprezintă un dintre cele mai impunătoare creații ale literaturii universale, construit pe tema biblică a păcatului originar, este un elogiu grandios al răzvrătirii, întruchipată în figura mitologică a lui Satan, și totodată elogiu al luptei titanice dintre forțele binelui și ale răului înlăuntrul ființei umane. Viziuni baroce celeste și
Paradisul pierdut () [Corola-website/Science/323900_a_325229]
-
sau pâraie care jucaseră un rol semnificativ în luptă; confederații foloseau numele orașelor sau fermelor din împrejurimi. U.S. National Park Service utilizează numele confederat pentru parcul național al câmpului de luptă, dar numele unionst (Bull Run) este larg răspândit în literatură. Confuziile de pe câmpul de luptă între drapelele celor două tabere, mai ales similitudinile dintre drapelul confederat cu „Stele și Bare” și drapelul unionist „Stele și Dungi”, a dus la adoptarea de către Confederație a drapelului de bătălie având ca principal element
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
totalitate (dosare clasate încă secrete în Arhivele Securității), iar pe de altă parte, martorii au fost de multe ori eliminați în totalitate de autoritățile comuniste sau, pur și simplu, au dispărut. Luând în considerare drept criteriu importanța activității lor și literatura disponibilă în arhive, sunt reținute șapte grupuri, descrise pe scurt, aici. Dacă ținem cont doar de mărimea dosarelor din arhivele oficiale ale statului, atunci numărul grupurilor este mult mai mare. Din această cauză am ales să prezentăm într-un tabel
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
regizat de , "Samuraj" care a câștigat Premiul Rothmans, dar și "Paceville", care a câștigat Medalia Literară a Guvernului[1] sau "Il-Ħolma Maltija" ("Visul maltez"), despre care criticul literar Norbert Ellul-Vincenti a scris, „nu există nimic de amploarea acestui român în literatura malteza." [necesită citare] Fostul prim-ministru și dramaturg Alfred Șanț a considerat că acest român este „capodoperă" lui Sammut, iar scriitoarea și poeta britanică Marjorie Boulton l-a numit „o lucrare colosală". Sammut a publicat, de asemenea, si colecții de
Frans Sammut () [Corola-website/Science/323062_a_324391]
-
unei tinere feline și a mamei sale timp de trei ani în Delta Okavango, Botswana. O țară pentru care pledează pentru conservarea vieții sălbatice de douăzeci de ani. Un Premiu Jules Verne este acordat și de un congres scandinav de literatură științifico-fantastică pentru cel mai bun român al anului publicat în suedeză.
Premiul Jules Verne () [Corola-website/Science/323105_a_324434]
-
cu soția sa, în timp ce este martor la atacurile marțienilor din sudul Angliei. În prima parte apare și povestea fratelui său care însoțește două femei până la coastă, în speranța de a scăpa de această invazie asupra Angliei. Acțiunea are legătură cu literatura invazionistă din acea vreme. Deseori, romanul a fost interpretat ca un comentariu pe tema teoriei evoluționiste, a Imperiului britanic și a superstițiilor, temerilor și prejudecăților victoriene. La data publicării a fost categorisit ca ficțiune științifică, la fel ca romanul "Mașina
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
ambele cărți, un dușman fără scrupule atacă devastator, pe neașteptate, armata britanică fiind incapabilă să-i oprească înaintarea, ceea ce duce la distrugerea ținutuirlor din sudul Angliei. Cu toate acestea, prin introducerea unui adversar extraterestru, "Războiul lumilor" transcende fascinația tipică a literaturii invazioniste care cuprindea politica europeană, abilitatea tehnologiei militare contemporane de a face față forțelor armate ale altei națiuni și disputele internaționale. Deși mare parte din literatura invazionistă s-a dovedit mai puțin sofisticată și vizionară ca romanului lui Wells, ea
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Cu toate acestea, prin introducerea unui adversar extraterestru, "Războiul lumilor" transcende fascinația tipică a literaturii invazioniste care cuprindea politica europeană, abilitatea tehnologiei militare contemporane de a face față forțelor armate ale altei națiuni și disputele internaționale. Deși mare parte din literatura invazionistă s-a dovedit mai puțin sofisticată și vizionară ca romanului lui Wells, ea s-a dovedit folositoare pentru succesul editorial al piesei, atrăgând cititori obișnuiți cu astfel de povești. De asemenea, s-a dovedit a fi o bază importantă
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
de Sud, Orientul Mijlociu, Asia de sud și sud-est, precum și insule din oceanele Atlantic și Pacific. A fost unul dintre numeroasele imperii europene a căror competiție în cucerirea altor națiuni a dus în cele din urmă la Primul Război Mondial. Deși literatura invazionistă prezentase deja ideea cuceririi inimii Imperiului britanic de către forțe străine, daor în "Războiul lumilor" publicul cititor a întâlnit un adversar cu o superioritate incontestabilă față de ei și de imperiu. Un element de bază al succesului Imperiului britanic l-a
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
Arthur C. Clarke, Clifford D. Simak și, în 1953, Robert A. Heinlein cu "Mânuitorii de zombi" sau John Wyndham cu "The Kraken Wakes". Tema invaziei extraterestre a rămas populară până în ziua de azi, unele dintre cele mai recente exemple din literatura SF fiind "Footfall" de Larry Niven și Jerry Pournelle, seria "Worldwar" a lui Harry Turtledove și "Jocul lui Ender" de Orson Scott Card. Printre exemplele care țin de film și televiziune se numără franciza SF din anii '80 "V", filmele
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
colaborare de cuplul de autori. Romanul a fost publicat în 1970 la Editura Tineretului și republicat în 1990 la editura InterCONTEMPress. Alexandru Mironov a fost de părere că acest roman, alături de continuarea sa, "Paralela-enigmă", sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești. Traductibile (dar netraduse încă) în orice țară cu piață serioasă pentru Science-Fiction (U.R.S.S., S.U.A., Italia, Japonia, R.F.G., Ungaria, țările scandinave)", argumentând că autorii au învățat "să construiască personaje și să spună povești galactice cu miez și
Ferma Oamenilor de Piatră () [Corola-website/Science/323154_a_324483]
-
remarcat diferențele de ton ale fiecărui site. Scalzi a adoptat această diferență de ton ținând cont de misiunea fiecărui site. Începând din martie 2007, el a lucrat ca blogger și pentru site-ul Ficlets al celor de la AOL, scriind despre literatură și alte subiecte înrudite. Pe 7 decembrie 2007, Scalzi a anunțat că, prin înțelegere reciprocă, contractul său cu AOL nu va fi reînnoint la sfârșitul acelui an, în principal pentru a avea mai mult timp pentru scrierea cărților. În 2008
John Scalzi () [Corola-website/Science/323182_a_324511]
-
ca jurnalist, apoi romancier și povestitor ("Des couples", "Une femme", "Voici des ailes"). Trezește interesul lui Jules Renard și Alphonse Daudet, fără a beneficia însă de succes la public. În 1901, publică "L'enthousiasme", roman autobiografic. Frecventează marile nume ale literaturii pariziene: Stéphane Mallarmé sau Alphonse Allais. În 1905, Pierre Lafitte, directorul revistei lunare "Je sais tout", îi comandă o povestire pe modelul lui Raffles de Ernest William Hornung: "L'Arrestation d’Arsène Lupin". Doi ani mai târziu, este publicată prima
Maurice Leblanc () [Corola-website/Science/323212_a_324541]
-
publicat prima culegere de nuvele "Copiii praghezi", iar trei ani mai târziu, romanul "Pastorul fecioareleor". Ceva mai târziu, și-a încercat talentul și în dramaturghie, scriind comedia "Orașul furat". Simultan cu încercările lui de a pătrunde în așa-zisa „mare literatură”, Kish își continua activitatea gazetărească realizând acele reportaje care, deși inserate în ziare cu viață efemerică, au supraviețuit cotidianullui la fel de vii, dintr-un deceniu în altul. Din această perioadă datează zguduitorul reportaj "Trei săptămâni la hamei" (1910), un rechezitoriu al
Egon Erwin Kisch () [Corola-website/Science/323218_a_324547]
-
Istanbul. Piesa este primită bine de public. În 1938 renunță la slujba din sectorul bancar și se angajează ca ziarist la ziarul Haber Gazetesi. Mai primește o slujbă la Conservatorul din Ankara, dar renunță cerând o slujbă la Istanbul. Predă literatură la Academia de Arte Mimar Sinan și Colegiul Robert. În 1941 se căsătorește cu Fatma Neslihan Balaban cu care are cinci copii Mehmed,Omer,Ayșe,Osman și Zeynep. În 1942 este înrolat pentru 45 de zile din cauza războiului. În timpul acesta
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
Turcia. În 1973 a fost în pelerinaj la Mecca și l-a pus pe fiul său Memed să înființeze Editura Bűyűk Doğu prin care a început să reediteze o parte din scrierile sale. În 1980 a primit din partea Fundației de Literatură Turcă titlul de Sultan al Poeților. În 1981 s-a retras în casa sa din Erenköy pentru a scrie„ Atlasul de credintă și Islam”. A mai fost o dată condamnat pentru înjosirea personalitații lui Ataturk chiar dacă comisia care a studiat cazul
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
distinctă până în 1761. Diferitele aspecte ale cancerului pulmonar au fost descrise ulterior, în 1810. Tumorile pulmonare maligne au reprezentat doar 1 % dintre toate cancerele observate la autopsie în 1878, dar au crescut la 10-15 % la începutul anilor 1900. Rapoartele din literatura medicală au înregistrat doar 374 de cazuri la nivel mondial în 1912, dar o revizuire a autopsiilor a remarcat faptul că incidența cancerului pulmonar crescuse de la 0,3 % în 1852 la 5,66 % în 1952. În Germania, în 1929, medicul
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
a fost îngrijit de către Anna Filing, o fată pe care el a cunoscut-o în copilărie. Ei s-au căsătorit ulterior, în data de 26 octombrie 1896. Anna era cu patru ani mai mare decât Charles și nu îi plăcea literatura, era iubitoare de filme și de papagali. Ea s-a mutat mai târziu cu soțul ei la Londra, timp de doi ani, unde mergeau la cinema atunci când Charles nu era prea ocupat cu cercetările sale. Succesul său ca scriitor de
Charles Fort () [Corola-website/Science/323244_a_324573]