106,263 matches
-
Fiul lor a fost Garibald. În 662, după ce a fost solicitat de către regele Godepert să participe la un război împotriva fratelui aceluia, Perctarit (de asemenea, rege al longobarzilor), Grimoald a oferit Benevento fiului său mai mare Romuald I și, cu sprijinul ducelui Garibald de Torino, l/a asasinat pe Godepert, iar Perctarit l-a forțat să sa retragă. El a trimis pe soția și pe fiul (Cunincpert) acestuia din urmă la Benevento și a preluat el însuși coroana regală a longobarzilor
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
o conspirație longobardă menită să înlăture dominația francă. Carol a reușit să reprime răscoala, desfășurată în principal în Friuli, așadar departe de teritoriul stăpânit de Arechis. De altfel, se pare că principele de Benevento nu ar fi acordat prea mult sprijin efectiv răsculaților, iar Carol cel Mare a fost nevoit să se întoarcă în grabă dincolo de Alpi. Încă o dată, distanța geografică l-a apărat pe Arechis împotriva francilor. Statul condus de Arechis a continuat să hărțuiască și să caute să achiziționeze
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
a început asediul asupra Canossei. Adelaida a reușit să trimită un emisar prin care să anunțe că este dispusă să se pună la mila lui Otto I "cel Mare", regele Germaniei. Ca urmare, Otto a pornit cu o armată în sprijinul Adelaidei, după care cei doi s-au întâlnit în vechea capitală a longobarzilor de la Pavia, iar în 951 s-au căsătorit. Otto a fost încoronat ca împărat la Roma la 2 februarie 962 de către papa Ioan al XII-lea și
Adelaida de Italia () [Corola-website/Science/324834_a_326163]
-
la punctul numit și astăzi pe harta “Satul Vechi”. Vechiul sat era așezat pe drumul lui Mircea Vodă cel Bătrân, drum ce ducea la Craiova și care se întretăia cu drumurile care mergeau spre Pitești, iar altul spre Albești . În sprijinul afirmației stă denumirea ce s-a păstrat până în prezent a “Drumului Mare”, larg de circa 20 m, care străbate de la est spre vest pădurea “Satul Vechi” prin partea centrală a acesteia. Din cauza deselor năvăliri ale turcilor, în drumul lor de la
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
gravitând în jurul capitalei regatului, Ticinum - astăzi, Pavia -, de unde și numele provinciei, Lombardia) și Langobardia Minor (inițial, ducatele de Spoleto și Benevento), în vreme ce teritoriile rămase sub controlul bizantin erau denumite "Romania" (de unde și numele provinciei Romagna) și aveau ca punct de sprijin Exarhatul de Ravenna. Sosind in Italia, regele Alboin (565-572) a acordat controlul asupra regiunii Alpilor răsăriteni unui dintre locotenenții săi de încredere, Gisulf I, care a devenit astfel primul duce de Friuli. Noul ducat, axat în jurul Cividale del Friuli (pe
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
teritoriul Italiei, în Galia Pepin cel Scurt, vechiul inamic al uzurpatorilor familiei lui Liutprand, a reușit în fine să îl depună pe ultimul rege din dinastia merovingienilor, Childeric al III-lea și să devină rege al francilor și "de jure". Sprijinul papalității era decisiv, deși negocieri se purtau și între Aistulf și papă și regele longobard a întreprins o acțiune de a slăbi pozițiile lui Pepin prin incitarea împotriva acestui a fratelui său, Carloman. Din cauza amenințării pe care această manevră a
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
cu ceva succes, să reocupe tronul regal. Lui i s-a opus Desiderius, care fusese numit de către Aistulf la conducerea Ducatului de Toscana și avea baza de operațiuni la Lucca. Desiderius nu ținea de dinastia din Friuli și avea momentan sprijinul papei și al francilor. Pentru a evita o nouă descindere a francilor în Italia, longobarzii l-au acceptat pe Desiderius, în vreme ce Ratchis a fost convins de către papă să revină la Montecassino. Printr-o politică înțeleaptă și discretă, Desiderius a readus
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
fiica sa Liutperga cu ducele de Bavaria, Tassilo al III-lea în (763), adversar tradițional al francilor, și, la moartea lui Pepin cel Scurt, căsătorind-o pe o altă fiică a sa, Desiderata cu fiul lui Pepin, Carol, oferind acestuia sprijin în confruntarea cu fratele său, Carloman I. În ciuda deselor schimbări ale puterii centrale, secolul al VIII-lea constituie apogeul Regatului longobard, manifestat inclusiv printr-o prosperitate economică. Vechea societate de războinici și supuși s-a transformat într-una bine articulată
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
toamna lui 966, papa Ioan al XIII-lea a condus o puternică armată formată din latini, toscani și spoletani împotriva principelui Landulf al III-lea de Benevento și a fratelui acestuia, Pandulf Cap de Fier, însă Gisulf a intervenit în sprijinul acestora, în cele din urmă neangajându-se nicio bătălie. Papa și Gisulf au încheiat un tratat la Terracina. În 973, Gisulf a fost depus și înlocuit din funcție de către Landulf de Conza și fiii acestuia, care se bucurau de susținerea
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
fost fiul și succcesorul lui Pando "cel Lacom" de Capua, însă a fost înlăturat imediat după moartea tatălui de către unchiul său, episcopul Landulf al II-lea. La moartea lui Landulf, Pandenulf și-a reafirmat pretențiile de conducător al Capuei având sprijinul unei largi facțiuni politice, avându-l ca oponent pe vărul său, Lando al III-lea. El a cucerit orașele Teano și Caserta, în vreme ce susținătorii lui Lando dețineau Caiazzo și Calino. Lando se bucura și de sprijinul principelui Guaifer de Salerno
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
conducător al Capuei având sprijinul unei largi facțiuni politice, avându-l ca oponent pe vărul său, Lando al III-lea. El a cucerit orașele Teano și Caserta, în vreme ce susținătorii lui Lando dețineau Caiazzo și Calino. Lando se bucura și de sprijinul principelui Guaifer de Salerno, drept pentru care Pandenulf a căutat să și-i facă aliați pe ducele Guaifer de Benevento și pe "strategos"-ul bizantin Grigore de Bari, aflați amândoi în acel moment la Benevento. Ei au ajuns împreună la
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
concert fiind susținut în noaptea următoare la Cake Shop din Lower East Side. The Last Shadow Puppets au cântat două cântece pe 5 aprilie la Lock Tavern în Camden, Londra. Au cântat „Meeting Place” și „Standing Next to Me” ca sprijin pentru Remi Nicole, care a organizat petrecerea atât pentru a-și sărbătorii ziua de naștere cât și pentru a strânge bani pentru persoanele bolnave de scleroză multiplă. De asemenea, formația au cântat la emisiunea "Later... with Jools Holland" împreună cu James
The Last Shadow Puppets () [Corola-website/Science/324861_a_326190]
-
pe 18 aprilie pe prințul Dolgorukov în fruntea unui grup de 1.300 greci și albanezi cu patru tunuri și 2 mortiere. Turcii au fost avertizați din vreme de iscoade cu privire la atac, iar atacul-surpriză plănuit de ruși a eșuat. În sprijinul atacatorilor, Orlov a trimis un vas de linie și două fregate. De asemenea, au fost plasate două baterii de artilerie pe o insulă la est de fortăreață. Rușii au bombardat cetatea între 29 aprilie și 5 mai provocând importante distrugeri
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
un vas de linie și două fregate. De asemenea, au fost plasate două baterii de artilerie pe o insulă la est de fortăreață. Rușii au bombardat cetatea între 29 aprilie și 5 mai provocând importante distrugeri ale fortificațiilor inamice. În sprijinul asediaților din Methoni , guvernatorul militar otoman a trimis pe 3 mai aproximativ 2.000 de ieniceri din Tripolița. Prințul Dolgorukov a organizat apărarea împotriva turcilor cu o primă linie formată din insugenți greci neinstruiți. La primul atac al otomanilor, linia
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
domnii a lui Ludovic al III-lea "cel Tânăr", Bavaria a devenit parte a extinselor domenii ale împăratului Carol cel Gras. Acesta din urmă a fost nevoit să o cedeze rivalului său, Arnulf de Carintia, fiu ilegitim al lui Carloman. Sprijinul bavarezilor a fost decisiv pentru ca Arnulf să îl înlăture definitiv pe Carol cel Gras în 887 din fruntea imperiului și să se impună ca rege al Germaniei în anul următor. După domnia lui Arnulf, în 899 Bavaria a trecut sub
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
-lea din dinastia salică l-a depus pe ducele Otto de Nordheim, trecând ducatul Bavaria în posesia contelui Welf (Guelf, Guelph), membru al unei influente familii bavareze cu legături dinastice în Italia de nord (familia d'Este). Ca urmare a sprijinului acordat papei Grigore al VII-lea împotriva lui Henric al IV-lea, în lupta pentru învestitură dintre Papalitate și Imperiu, Welf I a pierdut într-o primă fază stăpânirea asupra Bavariei (între 1077 și 1096), însă a recâștigat-o ulterior
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
obiectul interdicției atât papale, cât și imperiale, în 1439, a întâmpinat opoziția propriului său fiu, Ludovic al VIII-lea "cel Șchiop". Acesta din urmă se împotrivea favorii acordate de tatăl său unui alt fiu, ilegitim. Ca urmare, în 1443, cu sprijinul markgrafului de Brandenburg, cu care intrase într-o alianță matrimonială, a reușit să impună abdicarea lui Ludovic cel Bărbos. Doi ani mai târziu, Ludovic "cel Șchiop" a murit, și întregul ducat cu reședința la Ingolstadt a trecut în posesia lui
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
de a se opune Habsburgilor, situație care a durat până la 1534, când a fost încheiat tratatul de la Linz cu Ferdinand I de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei. Acordul a fost întărit în 1546, când împăratul Carol Quintul a obținut sprijinul ducelui de Bavaria în războiul său împotriva Ligii de la Schmalkalden, promițându-i posibilitatea succesiunii la tronul Boemiei, precum și demnitatea de elector de care se bucura contele palatin al Rinului. Într-o perioadă critică a disputelor religioase, Wilhelm a luat mai
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
se petrece „în capitala unui județ de munte” în perioada campaniei electorale pentru alegerile din aprilie 1883 pentru Parlamentul ce urma să revizuiască Constituția României. Dându-și seama că singura șansă de a fi ales ca deputat este să obțină sprijinul autorităților politice ale județului, avocatul Nae Cațavencu (Octavian Cotescu) fură de la un cetățean turmentat (Aurel Cioranu) o scrisoare de dragoste găsită de acesta pe stradă. Scrisoarea fusese trimisă de prefectul Ștefan Tipătescu (Victor Rebengiuc) către Zoe Trahanache (Mariana Mihuț), soția
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
salva de posibila condamnare la câțiva ani de temniță, Partenie îl trimite pe Frâncu în Italia pentru a lua legătura cu revoluționarul Hociotă (Ovidiu Iuliu Moldovan), un adept al acțiunii și nu al acțiunilor diplomatice. El îl sfătuiește să obțină sprijinul bătrânului și bogatului boier Radu Gorj (Zoltán Vadász) pentru cauza lor, deși consideră că acesta s-a scrântit în ultima vreme. Frâncu pleacă spre Italia cu vaporul Wilhelmina, pe care mai călătoresc frumoasa cântăreață de operă Stilla - „celebrissima” (Maria Bănică
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
trimis pentru a-i zădărnici planurile. Cea mai mare temere a cântăreței Stilla este că-și va pierde vocea. Impresarul ei o convinge să accepte planul inventatorului Orfanik (Marcel Iureș) de a-i înregistra vocea, echipamentele tehnice fiind realizate cu sprijinul financiar al lui Radu Gorj, posesorul unei averi impresionante și proprietarul unui castel în Munții Carpați. Acesta plecase din Transilvania după Revoluția din 1848-1849 și se refugiase în Italia. Hociotă și Frâncu îl întâlnesc pe boierul Gorj la Teatro di
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
balerina Maria Bănică și Cornel Ciupercescu), de ceilalți protagoniști ai intrigii”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Tânăr militant pentru unirea Transilvaniei cu țara, boierul Frâncu sosește în Italia pentru a obține sprijinul stăpânului unui faimos castel carpatin. Acesta este însă orbit de pasiunea sa pentru o cântăreață de operă. Într-o seară, după reprezentație, dispar atât diva, cât și bogătașul. Dezamăgit, Frâncu se întoarce în castelul înconjurat acum de legenda că ar
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
a fost citită, iar Curtea Generală a refuzat să așeze delegații de la Salem, la următoarea sesiune. Suportul pentru Williams a început să scadă sub această presiune și atunci când Williams a cerut ca biserica Salem să se separe de celelalte biserici, sprijinul său s-a prăbușit în întregime. El a demisionat și s-a întâlnit în casa lui cu câțiva dintre adepții săi cei mai devotați. În cele din urmă, în octombrie 1635 el a fost judecat de Curtea Generală și condamnat
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
redus, în jur de 100 de personalități, să nu aibă nevoie de finanțări mari, pentru a-și putea păstra independența; să fie apolitică, dar transculturală și în sfârșit, să fie neoficială, în sensul că nu se dorea să beneficieze de sprijinul vreunui stat sau organizații internaționale. Clubul de la Roma a intrat în atenția publicului odată cu publicarea în anul 1972 a raportului "Limitele Creșterii", de către Dennis Meadows de la „Massachusetts Institute of Technology”, ce s-a vândut în 30 milioane de exemplare, tradus
Clubul de la Roma () [Corola-website/Science/326105_a_327434]
-
La început i-a urmat pe aceștia în pregrinările cu vaporul de la Jaffa la Haifa apoi la Beirut și apoi înapoi la Jaffa, după ce autoritățile otomane nu le dăduseră autorizația de a debarca în Palestina. În cele din urmă, cu sprijinul unei asociații numite Tehiyat Israel (Renașterea Israelului) fondate de Ben Yehuda și Yehiel Michal Pines, s-a stabilit împreună cu niște membri ai mișcării Bilu într-o cameră închiriată la Ierusalim, în cartierul Nahlat Hashiva, cu scopul de a-și însuși
David Judelovitch () [Corola-website/Science/326108_a_327437]