106,336 matches
-
27 iulie 2013 în orașul Marion din statul american Massachusetts. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. În 1935, compozitorul Franz Bornschein (născut în Baltimore) a scris un cor în trei părți pentru femei, cu orchestră sau acompaniament de pian, inspirat din „Viermele biruitor”. Poemul a fost, de asemenea, rescris și adaptat ca prima piesă de pe
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103, pp. 236-238) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (inclusă în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București și reeditat ulterior și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Naratorul afirmă
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
învierea presupusă a Ligeii în povestire. Poemul arată în esență o admitere a inevitabilei sale mortalități. De asemenea, includerea poemului amar ar fi fost menită să fie o ironie sau o parodie a convenției de la timpul scrierii sale atât în literatură, cât și în viața reală. La mijlocul secolului al XIX-lea era ceva obișnuit să se sublinieze sacralitatea morții și frumusețea de a muri (vezi personajul Micul Johnny din "Our Mutual Friend" de Charles Dickens și moartea lui Helen Burns în
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
English, scriind în "Aristidean" din octombrie 1845, a spus că „Ligeia” era „cea mai extraordinară, de acest gen, dintre realizările sale”. Criticul și dramaturgul irlandez George Bernard Shaw a spus: „Povestea lui Lady Ligeia nu este doar una dintre minunile literaturii: ea este de neegalat și de neabordat”. Profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga a scris că „Ligeia” are la bază „motivul metempsihozei, al reîncarnărilor unui suflet în variate învelișuri în vieți succesive”, ea nefiind „decât o altă modalitate de prelungire a vieții individului
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
Prof Dr. Crișan Mircioiu, Rectorul Universității Populare Cluj-Napoca, (Membru al Academiei Medicale Române), Prof. Dumitru Dumitrașcu, Prof Comes Liviu etc. Membrii cenaclul a fost prezenți în data de 5 mai 1979 la Radio Cluj, în emisiunea „Undă pentru inimă și literatura” (reporteri Traian Bradea și Radu Țuculescu), emisiune realizată cu ajutorul Muzeului de Istorie a Transilvaniei sub îndrumarea Prof. Dr. Doc Augustin Z.N. Pop, închinata celui mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu - la cerebrarea a 90 de ani de la trecerea
Cenaclul Victor Papilian () [Corola-website/Science/325783_a_327112]
-
Pană” în ziarul "Timpul", anul III (1878), nr. 119-122 (1-4 iunie 1878). Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor lui I.L. Caragiale, îngrijită de Șerban Cioculescu, vol. IV (Fundația pentru Literatură și Artă, București, 1938), pp. 260-278. Povestirea a fost tradusă apoi de Mihail Straje și C. Iliescu și publicată sub titlul „Sistemul doctorului Catran și al profesorului Puff” într-o broșură de 31 de pagini editată de ziarul "Adevărul" în
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
de 30 de pagini editată anii 1930 de ziarul "Curentul", în colecția „Lectura pentru toți”, anul II. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai
Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană () [Corola-website/Science/325791_a_327120]
-
Editura „Molodaia Gvardia” (în ) (traducerea fiind în ) este o editură sovietică și apoi rusă. Ea a fost una din cele trei mari edituri din URSS pentru literatură artistică (celelalte două fiind "" și "Hudojestvennaia literatura"). Denumirea sa completă este "ОАО «Молодая гвардия»". Pe parcursul existenței sale, editura a publicat un tiraj de peste 2 miliarde de exemplare de cărți. În 1969, spre exemplu, au fost editate de către aceste trei edituri
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
Editura „Molodaia Gvardia” (în ) (traducerea fiind în ) este o editură sovietică și apoi rusă. Ea a fost una din cele trei mari edituri din URSS pentru literatură artistică (celelalte două fiind "" și "Hudojestvennaia literatura"). Denumirea sa completă este "ОАО «Молодая гвардия»". Pe parcursul existenței sale, editura a publicat un tiraj de peste 2 miliarde de exemplare de cărți. În 1969, spre exemplu, au fost editate de către aceste trei edituri 4.744 titluri de cărți de literatură
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
literatura"). Denumirea sa completă este "ОАО «Молодая гвардия»". Pe parcursul existenței sale, editura a publicat un tiraj de peste 2 miliarde de exemplare de cărți. În 1969, spre exemplu, au fost editate de către aceste trei edituri 4.744 titluri de cărți de literatură artistică într-un tiraj de 173 milioane exemplare, fără cele 2473 de titluri de cărți pentru copii în peste 270 milioane exemplare, editate la Editura pentru copii. 1922 — editura a fost înființată la Moscova, la inițiativa Comitetului Central al Comsomolului
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
Freud, Hegel, Alexander Nevski, Jukov, Wagner, Ceaikovski, Rahmaninov, Leonardo da Vinci, Caravaggio, Salvador Dali, Picasso, Serghei de Radonej, Patriarhul Tihon. Anii 1960-1970 — interesul societății sovietice pentru lectură era deosebit de mare. Seria de cărți " Viața unor oameni remarcabili”, volumele de proză, literatură SF, literatură polițistă și cărțile istorice se epuizau imediat de pe rafturi. În casele a milioane de oameni sunt păstrate biblioteci întregi cu cărți publicate de editura "Molodaia Gvardia". În 1963 a apărut prima carte de povestiri, "Sătenii", a lui Vasili
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
Alexander Nevski, Jukov, Wagner, Ceaikovski, Rahmaninov, Leonardo da Vinci, Caravaggio, Salvador Dali, Picasso, Serghei de Radonej, Patriarhul Tihon. Anii 1960-1970 — interesul societății sovietice pentru lectură era deosebit de mare. Seria de cărți " Viața unor oameni remarcabili”, volumele de proză, literatură SF, literatură polițistă și cărțile istorice se epuizau imediat de pe rafturi. În casele a milioane de oameni sunt păstrate biblioteci întregi cu cărți publicate de editura "Molodaia Gvardia". În 1963 a apărut prima carte de povestiri, "Sătenii", a lui Vasili Șukșin. În
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
Maelström” în ziarul "Țara", anul II, 1904, nr. 346, 347 și 348. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „O pogorâre în Maelström” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, apoi în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”, fiind reeditată ulterior și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „O pogorâre în Maelström” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, apoi în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”, fiind reeditată ulterior și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „O coborâre în Maelström” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
Tribuna", anul VII, 1890, nr. 178-182), de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) (inclusă sub titlul „Puțul și pendula” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca de popularizare Literatura, Știința, Arta, nr. 19) și de un anonim (publicată sub titlul „Puțul și pendula” în ziarul "Lectura", anul I, 1907, nr. 7, pp. 431-441). O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Hruba și pendulul
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
și pendula” în ziarul "Lectura", anul I, 1907, nr. 7, pp. 431-441). O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Hruba și pendulul” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Puțul și pendulul” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
1839 al revistei "The American Museum of Science, Literature and the Arts" din Baltimore. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Rufus Wilmot Griswold, un cunoscut rival al lui Poe, a susținut că Poe a plagiat poezia „Beleaguered City” a lui Henry Wadsworth Longfellow. Poe a negat această acuzație și a sugerat
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Prăbușirea Casei Usher” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Alte traduceri au fost realizate de Maria-Ana Tupan (publicată în volumul "Himere. Proză fantastică americană" (vol. I), editat în 1984 de Editura Minerva din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
lui Virgil se inspiră din folosirea unei cărți la fel de obscure în „The Robber's Tower”. „Prăbușirea Casei Usher” este considerată cea mai faimoasă scriere în proză a lui Poe. Această povestire macabră extrem de tulburătoare este recunoscută ca o capodoperă a literaturii gotice americane. Într-adevăr, ca și în multe din poveștile sale, Poe împrumută mult din tradiția gotică. Totuși, după cum scrie G.R. Thomson în introducerea sa la "Great Short Works of Edgar Allan Poe" [p 36], „povestea a fost mult timp
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
a termenului „Zidul de apus” pentru zidul vizibil astăzi datează din secolul al XI-lea și a fost făcută de Ahimaatz Ben Paltiel. Numele „Zidul de apus” și descrierea lui drept „loc al plângerii” a apărut în mod curent în literatura creștină engleză pe parcursul secolului al XIX-lea În franceză denumirea paralelă era "„Le Mur des Lamentations”", iar în germană "Die Klagemauer". Acest termen era o traducere din denumirea arabă "Haayt el-Mabka" sau pe scurt "Al Mabka", „Locul plângerii”. Aceasta provenea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
o presiune de 12 bari. De la limita inferioară a atmosferei, nivelul normal de presiune este de 10 bari, iar la altitudine de 90 de km, presiunea este de 1 bar, iar temperatura normală de 340 Kelvin (aici începe troposfera). În literatura știițifico-fantastică, presiunea de 1 bar este aleasă ca fiind "punctul zero" pentru altitudine, adică pentru "suprafața" imaginară lui Jupiter. Ca și în cazul Pământului, cel mai înalt strat atmosferic, exosfera, nu are o limită superioară definită. Densitatea scade treptat până când
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
nu se așteptau sau nu doreau neapărat, ca relatările să fie pur non-ficțiune. Istoricul Michael Robertson a afirmat că "Reporterii ziarelor și cititorii din anii 1890 erau mai puțin concentrați pe a separa bine raportarea bazată pe fapte, opinii și literatură". Pulitzer, deși nu dispunea de resursele lui Hearst, a publicat pe prima pagină a ziarului său știri despre război. Presa galbenă a acoperit extensiv subiectul revoluției și de multe ori inexact, dar condițile din Cuba erau suficient de oribile. Insula
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
nenorocire personală l-a împins foarte probabil spre cariera muzicală. Familia Rodrigo s-a mutat în Valencia, iar Joaquin, care avea patru ani, a intrat într-un colegiu pentru copii orbi. El a arătat un interes particular pentru muzică și literatură. La începutul lui 1920 Joaquin Rodrigo era deja un pianist și student excelent și un compozitor familiarizat cu cele mai importante lucrări din domeniul muzical. În anii următori studiază cu Paul Dukas, iar în anul 1927 decide să se mute
Joaquín Rodrigo () [Corola-website/Science/325151_a_326480]
-
a lui Simion, a lui Lupp Mihail sau a lui Bancsul Românul. Alături de aceștia au fost, desigur, mai mulți care se îngrijeau de cultivarea pământului, cositul fanate, creșterea animalelor, o parte cu mineritul dar și cu mânuirea armelor la nevoie. Literatura de specialitate nu menționează existența vreunei cetăți medievale ridicate la Săcel-Băișoara. Cu toate acestea, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea descrierile geografice ale vremii consemnează o asemenea cetate, comparată cu cea de la Cacova Ierii. Ruinele acesteia se păstrează până
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
familie de profesori. A făcut studii gimnaziale și liceale în orașul natal, iar după bacalaureat a urmat Facultatea de Filologie din cadrul Universității București, specialitatea română-latină (promoția 1978). Păstrând tradiția familiei, întreaga viață a fost profesor și a predat limba și literatura română, în prezent la Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” din București. De la debutul publicistic din anul 1977, a publicat constant articole, studii de istorie și critică literară, eseuri și recenzii în revistele „Manuscriptum”, „Viața românească”,„Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Memoria”, „Limbă
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]