12,690 matches
-
poreclit „filozoful din Chișcăreni” (unde avea o moșie și unde adunase o bibliotecă rară). A fost mareșal al ținutului Bălți. A părăsit Basarabia, nemulțumit de ruși. A decedat la Paris. S-a născut la 19 mai 1839, în satul Ciutulești, ținutul Soroca. A studiat la Colegiul "Richelieu" din Odessa, apoi și la Paris, acordînd prioritate culturii franceze și filozofiei. Fratele lui mai mare, Constantin Casso, conducătorul spiritual al tineretului basarabean și "doctor în legi", s-a stins din viață la nici
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
că guvernul rus i-a interzis să instaleze la Chișinău tipografia adusă de la Paris, donată de acesta societății). La 4 octombrie 1869, a fost ales judecător onorofic de ocol; la 28 octombrie 1869 - președinte al Congresului judecătorilor de ocol din ținutul Bălți. A dominat viața publică de aici, aflîndu-se în fruntea nobilimii bălțene din 1888 pînă la 1896. O bună perioadă de timp a condus fracțiunea locală a Partidului Național Moldovenesc. Admirator frecvent al medicinii, a construit spitale în Bălți și
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
a adus în sat pe profesorul Butovici, oferindu-i sprijin generos. La școala lui Casso și-au făcut studiile aproximativ 100 de copii, unii dintre ei continuându-și-le la instituții superioare din străinătate. (Accibas și Drochianu din satul Bogheni, ținutul Bălți; Sergiu Rădăuțanu, din comuna Flămînzeni, ținutul Bălți, sculptorul Landovcki și pictorul Roșcovanu, Varvara Badima, mama celebrului medic Derevenco, Eufrosinia Balac (Rădăuțanu), fiica preotului Ion Balac din satul Chișcăreni). Apreciind cu multă încredere talentul lui Sergiu Rădăuțanu și manifestînd simpatie
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
oferindu-i sprijin generos. La școala lui Casso și-au făcut studiile aproximativ 100 de copii, unii dintre ei continuându-și-le la instituții superioare din străinătate. (Accibas și Drochianu din satul Bogheni, ținutul Bălți; Sergiu Rădăuțanu, din comuna Flămînzeni, ținutul Bălți, sculptorul Landovcki și pictorul Roșcovanu, Varvara Badima, mama celebrului medic Derevenco, Eufrosinia Balac (Rădăuțanu), fiica preotului Ion Balac din satul Chișcăreni). Apreciind cu multă încredere talentul lui Sergiu Rădăuțanu și manifestînd simpatie față de el, i-a dăruit 500 desetine
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
o suprafață de 30 km² se întind un număr de 42 de lacuri ce s-au format într-o zonă deluroasă, după topirea calotei glaciare nord-europene. Înălțimea "Kuradimägi" (în română "Dealul Dracului"), 70 m, oferă o largă perspectivă asupra întregului ținut lacustru. Satul Kurtna Regiunea se pretează bine amatorilor de drumeție și camping. Un loc ideal de camping se găsește între satele Kurtna (Illuka) și lluka (Illuka). 1. Konsu - 136 ha<BR> 2. Potri - 0,6 ha<BR> 3. Suur Linajärv
Lacurile Kurtna () [Corola-website/Science/311736_a_313065]
-
maxim de numai 43 de metri, iar oglindă apei fluctuează între 209 și 215 m sub nivelul mării (nivelul apei crește iarnă în anotimpul ploios și scade vară și este monitorizat încontinuu - vezi aici). Suprafață lacului este de 166 km². Ținutul deluros din preajma acestui bazin este mai puțin populat decât zona de țărm al Mării Mediterane. În trecut însă, aici au existat orașe înfloritoare care întrețineau schimburi comerciale cu aproape întreaga lume cunoscută la vremea respectivă. Pe malurile lacului, se intersectau
Marea Galileei () [Corola-website/Science/311766_a_313095]
-
bucovinene și podolene. În anul 1780, ființau în sat 5 mori, o velniță, un han și două cârciumi. Odată cu anexarea Bucovinei de către austrieci, stolnicul Vasile Neculce care stăpânea moșia satului, a rămas în Moldova, unde îndeplinea funcția de ispravnic al Ținutului Cârligăturii. În anul 1782, el și-a justificat dreptul de proprietate în fața Comisiei austriece de delimitare a proprietăților din Bucovina (înființată în 1781), comisie condusă de colonelul Metzger și din care făceau parte mazilii moldoveni Ion Calmuțchi, căpitan asesor, și
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
de 50 km est de orașul Cernăuți și la 20 km est de orașul Noua Suliță. De această comună depind administrativ satele Dumeni și Vancicăuții Mici. Prima mențiune documentară a localității datează din anul 1619, când Costicenii făceau parte din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. În acel an, boierul moldovean Gașpar a dat o parte din moșie hangiței Marica pentru construirea unui han. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, satul a devenit proprietatea boierilor Cerliu . Prin Tratatul
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Costiceni făcea parte din Ocolul Prutului
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Costiceni făcea parte din Ocolul Prutului de sus a Ținutului Hotin . În anii următori, satul a devenit proprietatea boierilor Holban. În anul 1893, s-a construit aici Biserica "Sf. Nicolae". După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Costiceni a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate
Costiceni, Noua Suliță () [Corola-website/Science/310992_a_312321]
-
cunoscut și sub numele de Duminica Sângeroasă (Bloody Sunday), ca și cele alte două marșuri de protest care i-au urmat, au constituit apogeul luptei populației de culoare din Statele Unite pentru drepturile civile. Selma era unul din orașele principale ale ținutului Dallas din statul Alabama, în care populația de culoare, în proporție de 57%, era practic lipsită de dreptul de vot. Din 15 000 de locuitori de culoare ce aveau deja vârsta legală pentru a putea vota, doar 130 erau înregistrați
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
lansat de aceeași revistă. De asemenea, s-a plasat pe locul al treilea într-un clasament al “celor mai mari americani”, inițiat de AOL și Discovery Channel. Străzi din peste 730 de orașe de pe tot cuprinsul Statelor Unite poartă numele său. Ținutul King, Washington poartă numele său din 1986, iar în 2007 și-a schimbat logo-ul cu efigia sa. Biserica baptistă din Dexter Avenue unde a predicat King, a fost re-denumită în 1978, Dexter Avenue King Memorial Baptist Church. Martin Luther
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
Zek”", comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor "„de Barasu”" și cele ale secuilor de Sebus. "Fr. Killyen", referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
unii sfinți ai zilelor din urmă și alți Creștini indică către relatarea Genezei care afirmă că Pământul nu era "divizat" în zilele lui Peleg. În notele de subsol din ""Perla Scumpă"" ce este publicată de biserică, este afirmat că erau ținuturi și râuri ce li s-au dat nume mai târziu legate de alte pământuri și râuri din Cartea Genezei. Descrierea geografică a Edenului în Biblie se referă astfel la ținuturi și râuri complet diferite decât cele care astăzi le poartă
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
Scumpă"" ce este publicată de biserică, este afirmat că erau ținuturi și râuri ce li s-au dat nume mai târziu legate de alte pământuri și râuri din Cartea Genezei. Descrierea geografică a Edenului în Biblie se referă astfel la ținuturi și râuri complet diferite decât cele care astăzi le poartă numele, și care au fost transportate după potopul Biblic la ținuturi și râuri din Orientul apropriat. Gândirea vest-europeană adesea separă sursa originilor noastre istorice de progresul Orientului Mijlociu ce a
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
legate de alte pământuri și râuri din Cartea Genezei. Descrierea geografică a Edenului în Biblie se referă astfel la ținuturi și râuri complet diferite decât cele care astăzi le poartă numele, și care au fost transportate după potopul Biblic la ținuturi și râuri din Orientul apropriat. Gândirea vest-europeană adesea separă sursa originilor noastre istorice de progresul Orientului Mijlociu ce a urmat. Ținuturile verzi și bogate ale Marii Britanii sunt adesea considerate ca un Eden și ca locul originilor noastre istorice. Printre teoriile
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
râuri complet diferite decât cele care astăzi le poartă numele, și care au fost transportate după potopul Biblic la ținuturi și râuri din Orientul apropriat. Gândirea vest-europeană adesea separă sursa originilor noastre istorice de progresul Orientului Mijlociu ce a urmat. Ținuturile verzi și bogate ale Marii Britanii sunt adesea considerate ca un Eden și ca locul originilor noastre istorice. Printre teoriile ce plasează Grădina Edenului în afara Orientului Mijlociu este Valea Ribble unde râurile Calder, Hodder și Dawen se varsă în Ribble. Peisajul
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
Șurdești. Este menționat documentar pentru prima dată în 1583, drept una dintre localitățile din urbariul Cetății Chioar. La data construirii bisericii, comunitatea număra doar 200 de suflete. Buni lemnari, cunoscuți fiind pentru frumoasele lăzi de zestre cu care au împânzit ținutul, locuitorii încep în anul 1796 edificarea unei noi biserici care să înlocuiască vechiul lăcaș de cult. La 12 noiembrie 1811, spre bucuria celor 49 de familii-ctitor, are loc sfințirea bisericii. Datele privind sfințirea bisericii sunt extrase dintr-un document întocmit
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
radio "Europa Liberă". Principala sa operă literară este romanul " Frunzele nu mai sunt aceleași", publicat în 1946 sub pseudonimul Mihail Villara, roman care a fost distins cu premiul editurii Cultura Națională. Familia Fărcășanu descinde din Popa Stoica din Fărcaș, în ținutul Romanaților, preot care a abandonat biserica și a luat armele împotriva turcilor, distingându-se în războaiele lui Mihai Viteazul, care l-a numit agă. În 1595 Aga Fărcaș a comandat o armată cu care a trecut Dunărea, cucerind cetatea Nicopole
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Dacă la început țarul Alexandru I a încercat să câștige simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
Gubernia nu avea munți, însă suprafața părții de nord, și în special zona de mijloc a provinciei era una foarte inegală, cu numeroase văi adânci și ravene abrupte. Cel mai înalt punct al guberniei se situa în nord-vestul extrem, în ținutul Hotin, la granița cu Bucovina austriacă - 469 m, în același ținut existau de asemenea, mai multe înălțimi de peste 320 m. Situate mai la sud, ținuturile Soroca, și Iași (ulterior ținutul Bălți) erau mai puțin ridicate, dar totuși aveau un relief
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
special zona de mijloc a provinciei era una foarte inegală, cu numeroase văi adânci și ravene abrupte. Cel mai înalt punct al guberniei se situa în nord-vestul extrem, în ținutul Hotin, la granița cu Bucovina austriacă - 469 m, în același ținut existau de asemenea, mai multe înălțimi de peste 320 m. Situate mai la sud, ținuturile Soroca, și Iași (ulterior ținutul Bălți) erau mai puțin ridicate, dar totuși aveau un relief pe alocuri abrupt. Altitudini mai mari erau în partea de sud
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]