19,920 matches
-
că nu citise niciodată măcar un vers nici din unul, nici din celălalt. Voi renunța, așadar, să mă opresc asupra imensului număr de studii în care sînt prezentate astfel de explicații. Le amintesc doar de dragul memoriei și ca să nu fiu acuzat că le-aș fi ignorat. Se pare că sfatul e valabil și în cazul științei: mai curînd te adresezi lui Dumnezeu decît sfinților lui. Sau exegeților. II Dar să începem prin a accepta evidența așa cum este ea. Prin eseul publicat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimilor care a insistat cel mai mult asupra rolului conducătorului și l-a descris cu cel mai mare lux de amănunte. I-a dedicat, acestuia din urmă, capitole întregi din scrierile sale. Fără el, mulțimea nu poate acționa. Psihologul francez acuză societățile contemporane de o greșeală tragică: lipsa conducătorilor. Ele lipsesc mulțimile de acest element indispensabil stării lor de normalitate. Și în acest punct Freud îl urmează pe Le Bon, cu o anumită reticență totuși. Dar, în ciuda tuturor datelor, analiza francezului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întrucît actorii sînt chemați să mărturisească o greșeală și să ceară ispășirea acesteia de către nevinovați. Fiecare apare aici în felul lui ca martir al unei cauze: cel care ia asupra lui o crimă nefăptuită de el și cel care îl acuză de nelegiuiri imaginare pentru a salvgarda valorile comune ale unei revoluții înfăptuite împreună. Un măreț sacrificiu, spun în mod firesc unii. O represiune funestă, răspund ceilalți. Dar de ce oare acuzații nevinovați mărturisesc vinovăția? De ce le este frică? Cu siguranță, nici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
răspunzători de actele lor sau de cele care li se atribuie. Ca și cum nevinovații ar fi vinovați în vreme ce fiecare dintre ei ar putea răspunde acuzatorului care stigmatizează repetîndu-i "tu ești vinovat" prin replica dată lui Oedip de Tirezias: "Tu care mă acuzi și care te crezi nevinovat chiar tu ești, o, minune, cel vinovat. Cel pe care-l urmărești nu este altul decît tu însuți". O astfel de logică desprinde soluția problemei pe care și-o pune fiecare. Ea furnizează interpretări ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
măciucă” atunci când au asistat la profanarea steagului PCR și că mișcarea muncitorilor este o „rușine” care se cuvine sancționată în mod exemplar (pentru întreaga ședință, vezi Arsene, 1997, vol. 1, pp. 47-52). Ședințele vor fi reluate ritualic pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce acuzații absurde? Pentru că, după cum
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ucigătoare, valorile deformate” (Tökes, 1996, p. 31). În mărturiile sale scrise, Tökes nu creditează vreo conspirație, dar vorbește despre revoluția „răpită”, iar într-un text intitulat „Răpirea și «curățirea» revoluției române”, scris în decembrie 1994 (inclus în Tökes, 1996), îl acuză pe Ion Iliescu în mod direct că este „hoțul care strigă «hoții»” în chestiunea revoluției române, pe care și-a însușit-o uzurpator. Tökes îl incriminează pe Iliescu și grupul său de încercarea de „a purifica etnic” momentul decembrie 1989
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și organismelor de stat solicitate. Deși susține tranșant, cum spuneam, ideea de revoluție pură, Marius Mioc este contrariat și indignat de faptul că în Procesul de la Timișoara, majoritatea celor care fuseseră identificați că au împușcat protestatari au fost achitați. El acuză, în general și în particular (pe studii de caz), manipularea proceselor revoluției, absolvirea celor vinovați pentru reprimarea violentă din decembrie 1989. De aceea, recunoscând statutul de revoluție, Mioc creditează, ulterior, și o lovitură de stat, dar numai după consumarea revoluției
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
tinerilor) tinde să se permanentizeze (în acest punct, Marino intuiește fenomenul „Piața Universității 1990”, care a semnificat tocmai permanentizarea revoluției de jos în sus). Horia-Roman Patapievici consideră reală starea de revoluție în decembrie 1989, dar constată trădarea ei ulterioară. El acuză un pact între noua și fosta Putere, dar nu indică vreun puci: „Faptul că nu a fost găsit nimeni vinovat pentru represiunea din Decembrie nu este, cum s-a spus, consecința modului haotic în care s-au desfășurat evenimentele: este
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
etapa transferului de putere, au câștigat opozanții din fosta Putere (foști demnitari comuniști, vârfuri ale armatei și administrației), și nu anticomuniștii. Tănase respinge varianta unui complot KGB, precum și teoria lui Ceaușescu (și mai târziu a facțiunii naționaliste a Securității), care acuza mai multe „agenturi străine” că ar fi urmărit dezintegrarea României. „Revoluția română a fost o combinație între o revoltă a populației câtorva mari orașe cu preluarea puterii politice de către forțe din eșaloanele secunde ale vechiului regim” (Tănase, 1999, p. 273
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
direcția instaurării democrației” (p. 274). Desigur, Stelian Tănase nu trece cu vederea unicitatea revoluției române, marcată de faptul că a fost cea mai ambiguă și mai sângeroasă din Europa de Est. Dar apoi politologul se concentrează tocmai asupra trădării ulterioare a revoluției, acuzând prestația primului organism politic constituit după căderea regimului Ceaușescu. Astfel, Frontul Salvării Naționale a fost vinovat nu pentru că a preluat puterea, ci pentru că a apelat la tehnica dictatului după instalarea sa la putere, folosind statul „ca instrument al impunerii autorității
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
acțiunii ce a dus la transformarea unei explozii sociale într-o cucerire cu caracter politic” (p. 17). Consideră că a fost creditat în revoluție datorită faptului că românii îl cunoșteau ca opozant al lui Ceaușescu, încă din 1971, când fusese acuzat de „deviaționism intelectualist”, întrucât criticase regimul din Coreea de Nord, care îl entuziasmase pe dictatorul român. Este de acord că în 1989, în România, ar fi fost de-ajuns și o „scânteie” pentru ca nemulțumirea generală să coaguleze într-o explozie, ceea ce s-
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
vreme, încep împușcăturile din după-amiaza zilei de 22 decembrie, pornite, afirmă Iliescu, din „elanul revoluționar” al celor obsedați de „teroriști”. Nu poate preciza cine au fost presupușii „teroriști” și consideră confuză identitatea acestora; dar îi critică pe cei care îl acuză că prin intermediul lor „ar fi simulat un început de război civil pentru a prelua puterea” (p. 61). Totuși, în cele din urmă propune câteva ipoteze: aceștia ar fi fost cazuri izolate ale unor fanatici ai regimului Ceaușescu sau persoane din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în acest context, să-și facă autoportretul de „disident”: prima dispută și ruptură cu Ceaușescu a avut-o în 1971, după vizita acestuia în Coreea de Nord, vizită în urma căreia Iliescu a criticat societatea coreeană dezumanizată. Din cauza acestei reacții, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism”, retrogradându-l și sugerându-i să se instruiască în sens comunist. „A aplicat cu mine metoda chinezească, a trimiterii la reeducare”, precizează Iliescu în mod hiperbolic și inadecvat (p. 33). După care ar fi urmat diferite stadii ale
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
5. în privința „teroriștilor”, emite ideea că aceștia ar fi putut fi elemente fidele din Securitate, dar mizează și pe teoria „teroriștilor întâmplători”; 6. refuză culpabilizarea Armatei pentru represiunea din decembrie 1989; 7. refuză termenul „restaurație” referitor la prestația sa politică acuzată de „neo-” sau „criptocomunism”. Spre finalul cărții, Ion Iliescu își publică discursurile legate de revoluție, ținute cu diferite prilejuri. Citez aici din alocuțiunea rostită la TVR, în 26 decembrie 1989, în calitate de președinte al Consiliului FSN, când, doar la patru zile
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
concluzie certă asupra dimensiunii și rolului jucat de acestea” (p. 32). Iritat însă de susținătorii categorici ai teoriei conspirației (externă sau internă), autorul afirmă din nou că FSN a fost „emanația” revoluției și nu a precedat-o pe aceasta, și acuză seria de „fabulații” și „scenarii care mai de care mai fanteziste”, de tipul complot, lovitură de stat, revoluție furată, confiscată etc. (p. 109). El consideră că scopul acestora este „delegitimarea revoluției și transformarea ei într-un simplu vehicul pentru accederea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
reconcilierea - între victime și călăi, se presupune. În amplul interviu pe care i-l ia politologul Vladimir Tismăneanu (Marele șoc. Din finalul unui secol scurt, 2004), Ion Iliescu recapitulează succint așa-zisa sa disidență: în anii ’70, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism” și l-a trimis la „reeducare” la Timișoara și Iași (unde a ocupat tot funcții de apparatcik!). Ideea și conceptul de revoluție din decembrie sunt apărate cu mai puțină vehemență ca în celelalte cărți, dar la fel de ferm: „Contestarea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
bună caracterizare a rolului jucat de Iliescu este făcută în „Declarația manifestanților din Piața Universității 1990”, din 25 aprilie: „Ion Iliescu este principalul vinovat de deturnarea caracterului anticomunist al revoluției începute în decembrie 1989” (Ștefănescu, 1995, p. 64). Ion Iliescu acuză cu obstinație opoziția din 1990 că ar fi încercat „destabilizarea tinerei democrații”, tocmai fiindcă el însuși era trădătorul idealurilor revoluției române. Or, una din tacticile sale a fost aceea de a acuza prin exact acuzațiile care îi erau aduse. Iliescu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
decembrie 1989” (Ștefănescu, 1995, p. 64). Ion Iliescu acuză cu obstinație opoziția din 1990 că ar fi încercat „destabilizarea tinerei democrații”, tocmai fiindcă el însuși era trădătorul idealurilor revoluției române. Or, una din tacticile sale a fost aceea de a acuza prin exact acuzațiile care îi erau aduse. Iliescu a clamat mereu programul democratic al FSN - într-adevăr, acesta era democratic, numai că Iliescu a aplicat prea puțin din schimbările susținute în platforma-program; de la teorie la practică erau destule inconveniente pentru
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
proaspăt instalat după căderea lui Ceaușescu, cea mai importantă fiind mentalitatea pur și fidel comunistă a liderului noului regim (doi dintre colaboratorii săi direcți, într-o primă fază, Dumitru Mazilu - pentru o mai scurtă perioadă - și Alexandru Bârlădeanu, îl vor acuza pe Iliescu, ajuns lider FSN, de practici autoritariste bolșevice). În mod concret, regimul Iliescu din 1989-1990 nu a pus capăt sistemului pe care îl reprezenta comunismul, ci l-a reformulat în termeni gorbaciovieni. De aceea demersul lui Ion Iliescu din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
gorbaciovieni. De aceea demersul lui Ion Iliescu din cele trei cărți ale sale este imoral, iar teoria prin care vrea să-și lege numele definitiv de evenimentele din decembrie 1989 indică un complex de vinovăție, dar și un narcisism autoprotector. Acuzându-l pe Ceaușescu că l-ar fi supus unei „reeducări” după metoda chinezească, Ion Iliescu este hilar, dar în grotescul afirmației sale există și un sâmbure de adevăr, în alt sens însă decât cel dorit de Iliescu: spre deosebire de deținuții politici
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
stabilindu-ne partitura și momentul când vom intra în scenă. Această vastă conjurație, atât de secretă, încât nici noi nu știam că facem parte din ea, este conspirația destinului” (Ardeleanu, Savaliuc și Baiu, 1996, pp. 111-112). * Sergiu Nicolaescu (Un senator acuză!, 1996) preia majoritatea informațiilor prezente în cartea sa de la Direcția de Contrainformații a Direcției Securității Poporului, adică de la serviciile de contraspionaj românesc. De aceea, el consideră că serviciile de spionaj străine au urmărit din timp înlăturarea lui Ceaușescu, drept care, în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Comisiei de Cercetare a Adevărului despre Revoluția din Decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu face multă paradă verbală în stil cinematografic, dar nu mai mult de atât (nu în zadar, cartea sa are ca titlu o pastișă după filmul său Un comisar acuză!). Mare parte din cartea lui Nicolaescu mizează pe ideea de complot extern ramificat; dar cum aceasta nu ar fi fost corectă politic față de poporul pe care îl reprezenta în calitate de senator, autorul se repliază și afirmă răspicat ideea de revoluție nealterată
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
se revoltase împotriva lui. Cum dictatorul era cuprins, în ultima fază a regimului său, de paranoia naționalismului furibund, cea vizată în mod aparte ca fiind intrigantă și spioană era Ungaria (de aici, una din formulele predilecte ale lui Ceaușescu care acuza „cercurile revanșarde, revizioniste” sau „iredentiste, șoviniste”, în timp ce Occidentul era catalogat ca fiind reprezentat în complot de „cercuri imperialiste”). Deși nu face referință directă la KGB, Ceaușescu acuză limpede un amestec al Uniunii Sovietice, fiindu-i cunoscut chiar și lui faptul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
spioană era Ungaria (de aici, una din formulele predilecte ale lui Ceaușescu care acuza „cercurile revanșarde, revizioniste” sau „iredentiste, șoviniste”, în timp ce Occidentul era catalogat ca fiind reprezentat în complot de „cercuri imperialiste”). Deși nu face referință directă la KGB, Ceaușescu acuză limpede un amestec al Uniunii Sovietice, fiindu-i cunoscut chiar și lui faptul că Mihail Gorbaciov nu îl agrea între liderii est-comuniști, considerându-l neostalinist și arătându-se adesea iritat de prestația retrogradă a lui Ceaușescu în cadrul tendinței reformatoare a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
generalizează se bazează pe o ficțiune” (p. 53). Lovitura de stat se definitivează în perioada 21-22 decembrie 1989. În 21 decembrie are loc mitingul „sinucigaș” al dictatorului (sfătuit probabil de Securitate), care încă din 20 decembrie (dar și mai devreme) acuza o conspirație străină și o încercare de lovitură de stat. Boicotul mitingului s-ar fi datorat următoarei situații: manifestația s-a spart și oamenii au fugit, întrucât prin difuzoare s-ar fi auzit, la un moment dat, zgomot de focuri
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]