10,949 matches
-
conducător, fie el ministru, parlamentar sau ceva și mai mare... trebuie să-și cîștige un ceva..., nu știu cum să-i spun..., o aureolă... un fel de sacralitate, să-i spunem..., adică ceva care să te facă să-l iubești... să-l admiri...; după aia vine și respectul... și încrederea... Adică să știi că e un om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e, totuși, ceva mai mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te-aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu', săracu', n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și i-au băgat pe gît o ideologie aberantă..., patria i-a fost înlocuită cu marele partid..., familia i-a fost strivită sub un patriotism
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului”) Își iau discursul - șarmant de inactual - „În actual”; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă „șarmul” reacțiunii, ci „acțiunea” reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre În atmosfera unei scenei de luptă reprezentate și, acolo, să se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În fructele intelectuale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Încheiat, pentru a relua o comparație a lui Jean Echenoz, ca numărul de strip-tease al unei dansatoare rămase acum nude În fața noastră, căreia, odată tensiunea actului expirată, Începem să-i descoperim defectele. Dansatoarea pe care am avut șansa s-a admirăm s-a dezbrăcat și, de-acum Încolo, pentru cîtăva vreme, nimic nu se mai Întîmplă pe scenă. În sală se declanșează, firesc, glosele spectatorilor, se decantează opinii, se reconstituie comploturile, dejucate acum, se negociază ierarhii, se caută morala. Nu În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care autorul le-a compus În ritm de una, apoi de patru pe zi timp de zece luni și a fost recent recompensat cu premiul France-Culture-Télérama. Tel quel-ist de tînăr, avid așadar de o literatură care se scrie În vreme ce se admiră scriindu-se, Înzestrat cu o curiozitate culturală alternativă, cu un simț bine exploatat al morbidului, animat de crezul Într-o literatură a Părții blestemate, după un celebru titlu al lui Georges Bataille, Régis Jauffret rămâne marcat, mai mult poate decât
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revendică titlurile de noblețe din poezia modernă și/sau suprarealism și se produce ca neîntrerupt act narcisic - Proust, Céline, apoi noii romancieri și oulipienii, iar alături, marii marginali, de la Julien Gracq la Pascal Quignard. În oglindă este chemat cititorul să admire scriitorul, mai puțin căci aproape imposibil să se identifice cu el. Autoficțuinile feminine de astăzi sînt pandante ale oglinzii Încă la mare modă În anii 1970 - niște oglinzi mai mici, mai imediate, sparte din loc În loc de ecrane ficționale cu trimitere
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
canadianul Gaston Miron. Marele pericol al literaturii biografiste (autoficționaliste, si vous preferez) este Însă alunecarea În patetic. Aspirate În vortexul anamnezei, naratoarea romanului lui Camille Laurens (premiat cu Femina În 2000) slăbește pe alocuri frîiele, ritmul frazelor scade, sintaxa se admiră În oglindă atît cît cititorul să-și dea seama de existența unui embarras: ce trăiește mai intens, cuvintele Înseși sau realitatea construită de țesătura lor, să se lase autoarea pradă cuvintelor purtate de gesturile scrierii sau să se concentreze asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru a-și vesti existența și a-și Împlini destinul. Putem acuza o lipsă de vitalitate la Blanchot, scriitor mai În vîrstă decît Barthes căruia autorul Gradului zero al scriiturii pare să-i fie, prin ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita de a-și vedea eșecurile realizate, pe vremea cînd ultimul lucra la efemera revistă Arguments de pildă, sau la Revue internationale, dar admirația lui nu se oprea de bunăseamă aici. Putem acuza la Blanchot o maturizare lentă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceasta, a caracterului exasperant al firului narativ Îl face pe cititor, laolaltă cu naratorul, să ridice ochii, să se oprească din fugă, așa cum În desene animate presupusa victimă scapă de urmăritor pur și simplu ieșind din acțiune, pentru a-l admira pe acesta din urmă cum fuge În jurul unui copac după el Însuși. Există o diferență de netrecut Între narator și restul personajelor. Numai ele aleargă, numai ele se aruncă mereu În vîrtejul acțiunii - este vorba, În poveste, despre un pachet
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la presiunea unei din ce În ce mai acopleșitoare aglomerări cu caracterele celorlalți, a unei alterități alienante. Ceea ce aș avea eu de reproșat minimalismului bonom ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă În gratuitatea creatoare de opere estetice, dar aștept de la motivații mai multă perversitate, mai multă detașare. Nu În ultmul rînd mă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
classique. Există apoi un grup de prozatori de la editura Minuit, care a publicat romanul de debut al lui Emmanuel Adely, specializați În monolog interior: Jacques Serena, Laurent Mauvignier, Tanguy Viel. CÎteva scriitoare: Lydie Salvayre, Christine Angot, o „autoficționalistă” contestată și admirată În egală măsură de critică, Emmanuelle Bayamack-Tam, al cărei roman Pauvres morts se Înrudește și tematic cu cel al lui Emmanuel Adely sau Anne Garréta, al cărei roman Sfinx Întrebuințează În scopuri proprii o tehnică utilizată de autorul lui Mad
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
însuși. Drepturile omului, ca și teoria relativității au fost create plecînd de la nimic. Nu trebuie să explici, trebuie să dai naștere"121. " Se produc astfel plăceri incomparabile, surse de bucurii nenumărate: a schimba viața"122. "Să iubim atunci și să admirăm pe altul, chiar dacă el nu ne iubește. Să ne iubim copiii, chiar în ceea ce nu ne place la ei. Lucrurile sînt cum sînt. Ele sînt perfecte în ele însele"123. Ne putem face aici o idee despre traducerea temelor batesoniene
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
vorbirii, deci a limbajului)], știința (dezvoltarea unor teorii, a unor instrumente de cercetare etc., toate acestea putând cădea sub semnul culturii) și tot ceea ce ține de cultură. În felul acesta ne desfășurăm în continuarea temei hegeliene a Spiritului ce se admiră pe sine în exteriorizările sale. * Esențial pentru un autor este să se situeze în mediul său de gândire, cât mai aproape de contextul ideilor sale. Abia așa scade considerabil riscul (care uneori se poate transforma în șansă) de a se înțelege
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a libertății. Libertatea începe așadar prin a ști cum știi ceea ce știi. Plăcerea somnului poate să semnifice preferința, deseori inconștientă, pentru moarte, ca fugă de zbuciumul vieții, de nereușitele sale. * Din perspectivă evoluționistă frumoasele câmpuri de rapiță pe care le admir declanșează în mine amintirea bucuriei strămoșilor la vederea recoltei înflorind. Altfel spus, frumusețea este legată de retrăirea unei plăceri ce-și capătă sensul în orizontul supraviețuirii. * Religia este cel mai important mediator al comunicării. Înainte de a dezvolta perspective identice asupra
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
naște o lume centrată pe existența sa, în intervalul dintre sine și propria-i reflecție mentală constituindu-se științele. Idealul (constituit ideologic) îl constituie preocuparea omului față de om. Modernitatea este inevitabil narcisistă, petrecându-și timpul (ce capătă numele de Istorie) admirându-și chipurile. Închiderea acestei lumi în propriul mod de-a fi, în obsesia față de propria existență, în finitudinea raportării la Istorie, este dezvăluită de valorile pe care le vehiculează, toate modulate după forma umanului: Raționalitate, Egalitate, Fraternitate, Libertate. Omul modern
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
începe să-i ia aminte că perorează și se grupează încet-încet împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe. (Grupul lui Cațavencu aprobă și admiră, grupul lui Farfuridi și Brânzovenescu, care s-au apropiat și ascultă mai dintr-o parte, dă din umeri.) Ionescu: Asta e așa. Popescu: Nici nu mai încape vorbă. Farfuridi: (înțepat) Da! Progres! Progres fără conservațiune, când vedem bine că Europa
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
liber și conștient de către individ. Rezultă În mod clar faptul că tipurile morale sunt rezultatul imitării unor modele aflate la dispoziția persoanei. Adoptarea unui anumit model presupune, În primul rând, intuiția unei valori ce caracterizează modelul respectiv. Eu ader, accept, admir și doresc să fiu conform cu un anumit model, Întrucât acest model moral reprezintă pentru mine o anumită valoare către care tind, cu care doresc să mă identific și să mi-o interiorizez. Imitația modelului nu este altceva decât „a-fi-conform-cu-oanumită-valoare”, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
îi admir pe cei combativi și bățoși în prefețe. Au alura învingătorilor care înfig steagul victoriei în redutele cucerite. Deși soldat vechi, pe mine mă vizitează încă, destul de des, ideea de vulnerabilitate în viață și în scris. în timp ce ei, la sfîrșitul unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o descriere de naturalist; ceea ce pare exotism e o realitate istorică de puțini cunoscută în datele ei primare: „«Folies Bergères» e un teatru ca «Folies dramatiques», însă mai liber. Adică se fumează, se iau consumații și se primblă spre a admira «cocottes»-le. O expoziție de femei frumoase care se vînd și care astăzi se cheamă «cocottes», cum ieri se chemau «lorettes». «Bullier» e un bal-café, frecventat de studenți și de «cocottes», «grisettes» minorum gentium. «Mabille» este aristocrația: «gommeux», «leișorii» (petits
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în revista „Ateneu”. Cuprindea un fel de „mențiuni critice”, scrise însă de un poet liric cu irepresibile elanuri de solidarizare. Reprezenta o dovadă de atenție față de cărțile prietenilor, dar și de ale posibililor prieteni, de cărțile celor pe care îi admira și îi stima, dar și față de ale celor de care ar fi putut avea nevoie, el sau redacția, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Pe de altă parte, rubrica invita discret la reciprocitate. Radu CÎrneci n-avea un model
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
m.). Atunci ce-am făcut? Volume cum a scris, Bacovia nu va putea scrie multe, Baudelaire n-a scris decît unul . Ce-am făcut? I-am amintit (poetului - n. m.) numai că un prieten întru făurirea versului îl înțelege și admiră’’.1) Deși nu face parte decît ca opțiune din jocul reciprocității, recenzia lui N. Cristoveanu e, la rîndul ei, entuziastă încă din start: „în editura «Culturei Naționale» și deci într-o formă excelentă, apare volumul de versuri «Lîngă Pămînt», al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
culme” - Octavian Goga), vibrația („Poleitu-și-au bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete”12). Despre ei scrie cu o emoție particulară și, dacă pot să zic așa, cu cordialitate, fratern: „De mult, de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre „funcționar”, nu mi-l pot imagina pe Bacovia cu cotiere. De asemenea, deși era pregătit să devină avocat, nu mi-l pot imagina prin sala pașilor pierduți, pîndind clienți. Bacovia folosește despre Eminescu vorbe măritoare. Recurge (fapt ce, cînd admirăm ceva sau pe cineva, ni se întîmplă tuturor), la formule de împrumut: „Ecce homo”, prin care îi evocă suferința și „Era odată un prinț vestit...”, prin care îi exaltă frumusețea. Astfel, îi vine mai ușor să marcheze asemănarea sa (psihică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
totală detașare de toate și lipsa de rost în viață!” „Decembre” (așa pronunța Bacovia) dă o idee despre gradul de confort la care se ajunsese în mediul burghez romînesc, inclusiv în cel din provincie. Și încă o observație: deoarece o admiră, poetul i se adresează „iubitei” ca unei stăpîne care are cui porunci: „Spune s-aducă jăratec”, „Spune s-aducă și ceaiul”, nu, cu familiaritate, „adă jăratec” și „mai adă și ceaiul”! N-am găsit încă explicația cea mai plauzibilă pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
străine, făcea sonete, se distingea prin „ușurința de a inventa cuvîntul și fraza” ( l’invention du mot et de la phrase). Acest Boissard promitea mult în fiecare din domenii, dar nu s-a ilustrat deplin în nici unul. Păcatul său fu că „admirînd intens frumosul, uita de a-l mai exprima” (à force d’admirer le beau, il oubliait de l’exprimer). Surprinzător, diversitatea l-a consumat mai repede. Bolnav de aceeași boală ca Baudelaire (tulburări cerebrale, paralizie, afazie), a murit cu cîțiva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]