13,008 matches
-
254 și 184 î.Hr. se referă la sistemul de canalizare cu expresia “in medio propter canalem” a fost considerat de unii istorici ca o dovadă suplimentară că Cloaca maxima era descoperită pe vremea lui Plautus și acoperită abea ulterior. Studiile arheologice arată că din secolul VI î.Hr. până în perioada imperiului, și chiar mai târziu, au fost executate numeroase lucrări de refacere, mai mult sau mai puțin radicale. Studiile au aratat existența diferitor tehnologii de lucru și a unor materiale specifice diferitelor
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
ori și permite datarea aproximativă a lucrărilor. Nu există o evidență a tuturor acestor modificări, dintre care unele aveau un caracter local, iar altele erau mai radicale. Multe părți ale sistemului de canalizare nu au făcut încă obiectul unor studii arheologice detaliate și este posibil ca viitoare excavații să scoată în evidență noi detalii. Lucrări importante de refacere a canalului Cloaca Maxima au fost întreprinse în 184 î.Hr., când Cato cel Bătrân era cenzor, pentru aceste merite ridicându-i-se o
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
apare un cult (Agarhe) Tyche, în Antiohia pe sculptura lui Eutychides (vezi imaginea) apare zeița împreună cu "zeul fluviilor" Orontes care apare la picioarele zeiței. In cinstea zeiței s-au ridicat numeroase temple. Astfel de temple s-au descoperit prin săpături arheologice în orașele Argos, Mégara, Theba, Bupalos, Smyrna, Elis, Korinth, Megalopolis, Sikyon. În perioada helenistică Tyche a devenit patroana orașului Antiohia și această inclinație apare și în mitologia romană. În secolul al IV-lea d.C. împărații romani Julian și Theodosius I
Tyche () [Corola-website/Science/304661_a_305990]
-
roșie sau neagră, formând modele geometrice, romburi, pătrate concentrice de diferite culori. Locuitorii Urukului ocupau un loc restrâns, ceea ce ducea la dificultăți ce erau rezolvate prin investiții în infrastructură sau în crearea de locuri de muncă în construcție. Conform dovezilor arheologice, civilizația a fost expusă violențelor și conflictelor cu alte orașe-state. În războaie era utilizate arcul și alte arme din bronz. Orașele erau cucerite sau incendiate, iar prizonierii erau legați, orbiți, li se puneau căluș în fața noilor stăpânitori. Malurile fluviilor Eufrat
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
responsabili pentru săparea solului și însămânțare, alții erau responsabili cu săparea și curățarea canalelor sau cu construirea digurilor și caselor, sau producerea uneltelor. Un alt leagăn important al civilizației este în Siria, în orașele nou descoperite situate lângă site-ul arheologic Tell Brak din nordul Mesopotamie, de o suprafață totală de 130 de hectare, cu o movilă centrală, unde s-au găsit fragmente ceramice vechi de șase milenii și boluri de lut, ce oferă indicii despre modul de organizare a societății
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
sau Republica Bașcortostan (în limbile rusă: "Республика Башкортостан" sau "Башкирия"; bașchiră: "Башҡортостан Республикаһы") este un subiect federal al Rusiei (o republică). Teritoriul Bașcortostanului a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Există dovezi arheologice ale locuirii umane încă din paleolitic. Perioada epoca bronzului este cea în care teritoriul a fost puternic colonizată. Când triburile culturii Abașevo au început să se așeze aici, ei au adus și deprinderi înaintate în ceea ce privește prelucrarea bronzului (fabricarea de unelte
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
Uaxactún, Copan, Bonampak, Dos Pilas, Calakmul, Palenque și Bec Río; fiecare oraș a avut o populație cuprinsă între 5.000 și 50.000 de oameni. La momentul de vârf, populația maya ar fi atins 2.000.000. Săpăturile de pe siturile arheologice Maya au scos la iveală piețe, palate, temple și piramide, precum și terenurile jocurilor cu mingea. Orașele Maya erau înconjurate și susținute de o populație mare de fermieri. Au fost descoperite dovezi care atestau că maiașii utilizau metode agricole avansate, cum
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
a evenimentelor dintre retragerea Romei din Britania, și întemeierea regatelor anglo-saxone. Geoffrey de Monmouth relatează în lucrarea sa, "Historia Regum Britanniae", plecarea trupelor romane din Anglia, dar mare parte din conținutul acesteia este catalogat de istorici ca simplă legendă. Rapoartele arheologice privind ultimele decenii ale stăpânirii romane demonstrează urme evidente ale decăderii în lumea urbană, monedele turnate după anul 402 fiind destul de rare. Astfel, momentul în care Constantin al III-lea, proclamat împărat de către trupele sale în 407, a trecut Canalul Mânecii
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
livadă de pomi plantați deasupra mormântului să-l ascundă. Potrivit legendei, escorta funerară a executat pe loc pe oricine a întâlnit pe drum, pentru a păstra secretul locului de îngropăciune pentru a face imposibilă descoperirea lui. În 2004, un dig arheologic a descoperit ceea ce se crede a fi ruinele palatului lui Genghis. Speranța rămâne faptul că mormântul său ar putea fi încă găsit. Despre personalitatea hanului mongol au circulat diferite versiuni și legende. Potrivit unor izvoare, că i-ar fi dat
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
creând o mitologie hibridă, greco-romană care a inspirat poeții și pictorii din antichitate și până azi. Majoritatea faptelor cunoscute despre vechea mitologie romană provin din scrierile scriitorilor antici, din operele de artă care au supraviețuit până azi și din descoperirile arheologice. Romanii credeau că practicile lor religioase mențineau așa zisa „pax deorum” sau pacea zeilor - care asigura prosperitatea continuă a comunității. Fiecare loc, împrejurare sau obiect avea propriul zeu ocrotitor și existau foarte multi zei cu atribuții mărunte, dar importante pentru
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
în regiunea numită "Pont" a avut loc, probabil, în jurul anilor 1000 î.Hr., în timp ce stabilirea lor acolo și îtemeierea unor orașe, s-ar fi produs numai către al VIII-lea și al VII-lea secole î.Hr. cum este remarcat prin documentele arheologice. Acest lucru se potrivește bine cu o dată a fondării în ani 731 î.Hr. precum raportează Eusebiu din Cezareea pentru cetatea Sinopolis, probabil, cea mai veche dintre coloniile grecești în regiunea ce avea să fie mai tarziu numită "Pont". Legendele grecești
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede (o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domițian, un denar din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar. Situl arheologic din punctul “Dealul Alb” este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. În Cheile Turzii există aproximativ 1.000 de specii floristice, printre care piciorul cocoșului, odoleanul
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
Balcani către Dobrogea, cuprinzând litoralul cu cetățile Callatis, Tomis, Histria, Argamum și Aegyssos. Totuși linia nu reflectă realitatea, existând numeroase minorități latinofone (aromâni ș.a.) ocupând spații importante în Grecia, Albania, FYROM (Macedonia) și Bulgaria. Amplasarea liniei se bazează pe descoperirile arheologice : majoritatea inscripțiilor descoperite la nord de linie erau scrise în latină, iar majoritatea inscripțiilor din sud erau în greacă. Această linie este importantă pentru stabilirea locului unde s-au format popoarele balcanice. De asemenea, ajută la clarificarea formării și originii
Linia Jireček () [Corola-website/Science/303664_a_304993]
-
aceste locuri primejdioase, s-a înființat un corp de piloți speciali, de stat, care conduc toate vapoarele pe această porțiune. Pe malul românesc, la Cazanele Mici, Statuia lui Decebal a fost sculptata în piatră între 1994 și 2004. Alte descoperiri arheologice au fost făcute în defileul mai puțin spectaculos Gospodin Vir (Vârtejul Domnului): în anii 1960, situl arheologic Lepenski Vir (Vârtejul Teiului) a fost studiat, adeverindu-se cel mai important din Europa de sud-est. Statuile din gresie din neoliticul timpuriu sunt
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
pe această porțiune. Pe malul românesc, la Cazanele Mici, Statuia lui Decebal a fost sculptata în piatră între 1994 și 2004. Alte descoperiri arheologice au fost făcute în defileul mai puțin spectaculos Gospodin Vir (Vârtejul Domnului): în anii 1960, situl arheologic Lepenski Vir (Vârtejul Teiului) a fost studiat, adeverindu-se cel mai important din Europa de sud-est. Statuile din gresie din neoliticul timpuriu sunt în special de o mare valoare. Această și alte descoperiri indică faptul că regiunea Porților de Fier
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
fost pierdute pentru totdeauna în fața Dunării. Construcția barajului a avut de asemenea un impact major asupra mediului, spre exemplu traseele de înmulțire a mai multor specii de sturioni au fost întrerupte permanent. În afară de asta, floră și fauna, precum și comorile geomorfologice, arheologice și culturale au fost protejate de ambele țări de la construcția barajului prin crearea Parcului Național Đerdap (începând cu 1974, 636,08 km²) în Șerbia și a Parcului Național Porțile de Fier (din 2001, 1.156,55 km²) în România. Insula
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, înființată la 23 noiembrie 1859, dispunând de colecții bogate de de antichități, mineralogie, botanica, o pinacoteca, o colecție etnografica și zoologie. Societatea Muzeului Ardelean a reușit să constituie o colecție de pește 24.000 de piese arheologice, numismatice și alte piese din diverse domenii cum ar fi botanica, zoologie sau mineralogie. Aceste colecții au fost preluate de universitatea clujeana odată cu înființarea ei, în 1872. Din 1929 colecția de antichități a trecut la Institutul de Studii Clasice, insă
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei () [Corola-website/Science/303686_a_305015]
-
a fost un vânător al cuiburilor de albine, ci și unele mamifere ca cimpanzeii care au fost observați folosindu-și mâinile sau bețe pe care le introduceau în cuib pentru a le scoate unse cu miere. Cea mai veche dovadă arheologică asupra vânatului albinelor melifere (Apis mellifera) este un desen de pe o piatră din epoca mezolitică care a fost găsit în estul Spaniei și datează din perioada 6000 î. Hr. În acea perioadă, nu la mult timp după ultima Eră glaciară care
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
de plută, sau mică transparentă. Stupii erau orizontali și aveau dimensiunile de 30 X 30 X 90 cm. În America Centrală, populația maya practica în mod tradițional apicultura, în stupi orizontali, cu albine care nu înțepau, din specia Melipona beecheii. Săpăturile arheologice din 1970 au scos la iveală stupi folosiți în urmă cu câteva secole care se aseamănă foarte mult cu cei folosiți în prezent. În nordul munților Alpi și în Caucaz erau utilizați bușteni așezați vertical, în unele zone existând chiar
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
Hitit în secolul al XIV-lea î.Hr. iar în India începând cu 1800 î.Hr. În jurul anului 1200 î.Hr. utilizarea fierului a devenit uzuală în Orientul Apropiat însă pentru o scurta perioadă de timp, materialul dominant ramânand bronzul. În unele situri arheologice din India cum ar fi: Malhar, Dadupur, Raja Nala Ka Tila și Lahuradewa în statul Uttar Pradesh s-au descoperit obiecte de fier și urme ale activității metalurgice între 1800 î.Hr.- 1200 î.Hr. Una din cele mai importante culturi arheologice
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
arheologice din India cum ar fi: Malhar, Dadupur, Raja Nala Ka Tila și Lahuradewa în statul Uttar Pradesh s-au descoperit obiecte de fier și urme ale activității metalurgice între 1800 î.Hr.- 1200 î.Hr. Una din cele mai importante culturi arheologice este cultura Black and Red Ware. Datată în perioada timpurie a epocii fierului are o arie de răspândire mare și este datată între secolele XII - IX î.Hr. fiind precursoarea civilizației Vedice. În jurul anului 300 î.Hr. în această regiune a lumii
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
în mormântul faraonului Tutankamon (mort în anul 1323 î.Hr.). De asemenea o spadă având inscripționat numele faraonului Merneptah și un topor de luptă au fost descoperite în orașul Ugarit datate în jurul anului 1400 î.Hr. Civilizația Nok a fost prima cultură arheologică din Africa de vest care a utilizat tehnologia fierului înainte de anul 1000 î.Hr. Metalurgia fierului a continuat să se răspndească în Africa împreună cu metalurgia cuprului ajungând în sudul continentului în jurul anului 200 d.Hr. Răspândirea fierului a revoluționat comunitățile Bantu
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
Acest sistem descrie evoluția societății europene și a fost criticat ca fiind foarte strict legat de tehnologia folosită în preistorie. Introducerea acestui sistem este atribuită cercetătorului danez Christian Jürgensen Thomsen în anii 1820 care încerca să clasifice colecția de materiale arheologice a Muzeului Național al Danemarcei. Thomsen nu a fost primul care încerca să clasifice societățile preistorice după tipul de tehnologie folosită; cercetătorul francez Nicholas Mahudel a propus un sistem similar la începutul secolului XVIII. Thomsen a argumentat sistemul său că
Sistemul celor trei epoci () [Corola-website/Science/303718_a_305047]
-
argumentat sistemul său că o evoluție socială logică, astfel presupunea că nimeni nu ar utiliza unelte de piatră dacă ar exista deja tehnologia bronzului și ulterior a fierului. Sistemul creat de el a stat la baza primelor datări de piese arheologice și situri. În 1865 Epoca Pietrei în Eurasia a fost împărțită în paleolitic și neolitic după publicarea de către John Lubbock a lucrării sale "Prehistoric Times". Alte subdiviziuni au fost adăugate spre a împărți fiecare epoca în trei perioade: timpuriu, mijlociu
Sistemul celor trei epoci () [Corola-website/Science/303718_a_305047]
-
a împărți fiecare epoca în trei perioade: timpuriu, mijlociu și târziu. Mai exista de asemenea mezolitic sau epipaleolitic între epoca paleolitica și cea neolitica în anumite regiuni, perioade intrate în literatura de specialitate începând cu 1930. În unele regiuni descoperirile arheologice au făcut necesară introducerea unor alți termeni că epoca cuprului sau calcolitic între neolitic și epoca bronzului. Termenul megalitic nu se referă la o epocă a preistoriei ci definește folosirea unor blocuri de piatră de mari dimensiuni în anumite construcții
Sistemul celor trei epoci () [Corola-website/Science/303718_a_305047]