11,388 matches
-
ortodocși refugiați din Imperiul Otoman pe teritoriul Regatului Maghiar, controlat la acea vreme de Casa de Habsburg. În anul 1690 episcopul Isaia Diacovici primise de la împăratul Leopold I de la Viena „privilegiile ilirice”, prin care a fost acordată sârbilor ortodocși libertate bisericească și autonomie politică pe teritoriul aflat sub administrare imperială, fapt ce a dus la stabilirea a ca. 40.000 de familii de sârbi părțile Banatului și Crișanei, ei fiind însoțiți de un cler numeros. Pe 15 aprilie 1706 episcopul sârb
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
lui Mocioni a fost adoptată ca decizie generală la conferința românilor bănățeni, care a avut loc la Timișoara în data de 21 ianuarie 1862. Cei 14 deputați români, aleși în eparhiile Arad, Timișoara, Vârșeț, au participat la toate festivitățile congresului bisericesc de la Carloviț, deschis pe 1 august 1864. În ziua de 5 august, când se împlinea actul alegerii noului patriarh, ei s-au înfățișat comisarului regal Joseph Philippovich von Philippsberg, înmânându-i o declarație de abținere, în care motivau că populația
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
ci posedă biserica sa proprie, românească «...după ființa-i externă, cu totul deosebită de cea sârbească». După alegerea noului patriarh, în persoana episcopului Samuil Mașirevici, sinodul întrunit în data de 26 august 1864, s-a pronunțat în principiu pentru separarea bisericească a sârbilor și românilor din Banat și Ungaria. Rescriptul imperial din 24 decembrie 1864, al lui Francisc Iosif, a confirmat această înțelegere și a încuviințat înființarea unei mitropolii ortodoxe române, cu sediul la Sibiu, în fruntea căreia era numit arhiepiscop
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
Prima mențiune despre viața bisericească din Racovița este diploma emisă de principele Gheorghe Rákóczi I în 8 iulie 1647, prin care l-a numit pe preotul Ion din Țichindeal protopop peste 17 sate din jurul Sibiului, printre care se numără și Racovița. Din conținutul acestei diplome
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
diplome reiese că, la acea dată, biserica din Racovița era supusă superintendentului calvin, cu toată împotrivirea mitropolitului Simion Ștefan, care îl împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care îi fuseseră acordate. Primul slujitor cunoscut al altarului, menționat în documente bisericești în anul 1698, este controversatul protopop Toma, care a semnat „Manifestul de unire cu Biserica Romei” sub numele de "Pater Thomas de Rakowice". În perioada 1698-1765, premergătoare înființării graniței militare, populația s-a confruntat cu puternice conflicte interconfesionale cauzate de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
atestare documentară oficială este de dată recentă: 1942. Documentul atestă prezența în sat a unei „Asociații baptiste” încă din 1918, deși protopopul Valeriu Florianu consemnează înființarea acesteia de abia în 1921. Ca și în alte domenii, mărturiile scrise despre viața bisericească a satului până în anul 1700 sunt încă nedescoperite, situație întâlnită și prin satele din jur. Biserici mai vechi decât cele cunoscute din documentele conscripțiilor ce au urmat anului 1700, nu pot fi identificate documentar ci doar arheologic sau din tradiția
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Europei, încep să pătrundă și pe teritoriul Transilvaniei. Mai moderați decât ungurii, sașii își încep activitatea lor de prozelitism prin tipărirea la Sibiu în 1544 a Catehismului luteran, prima carte tipărită în limba română, urmată după aceea de alte tipărituri bisericești, prin care căutau să răspândească învățăturile protestante în rândurile credincioșilor ortodocși. Ungurii, calvini, mult mai meticuloși și mai interesați în atragerea românilor ardeleni la credința lor, având sprijinul principilor țării, cunoscuți sub denumirea de ""principi calvini"", își încep propaganda prin
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
și se întărea unirea, acordându-se bisericii unite drepturile, privilegiile și scutințele celei romano-catolice, clerul unit fiind și el scutit de sarcinile iobăgești și dotat cu sesii parohiale, completată prin alta din 26 august 1699. Privitor la Racovița, în documentele bisericești s-a păstrat numele protopopului Toma, primul slujitor al altarului cunoscut al satului, care a semnat și el "Cartea de Mărturie". La data de 4 si 5 septembrie 1700 se ține tot la Alba Iulia un nou sinod în care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
pe lângă pereți. Enoriașii în vârstă, care nu aveau strane, ascultau slujbele sprijiniți în cârje de lemn în formă de T, care se păstrau în tinda bisericii, după ușă, practică întâlnită și în alte biserici din Transilvania. Altarul, potrivit canoanelor arhitecturii bisericești ortodoxe, era îndreptat spre răsărit și avea forma unei abside semicirculare, fiind despărțit de naos printr-o catapeteasmă care forma iconostasul. Acesta avea la rândul său trei uși, cea împărătească fiind formată din două aripi. Masa din altar era zidită
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
aere publico erecta est"”. Noua casă parohială, existentă și astăzi cu aceeași destinație, a funcționat și ca școală sub numele de Școala Grănicerească subvenționată din fondurile Fondului Școlastic al Regimentului I de Graniță de la Orlat. Prima mențiune despre acest lăcaș bisericesc, uitat astăzi cu desăvârșire, se datorează canonicului și istoricului blăjean Augustin Bunea În 1919 apare un alt studiu, de Zenovie Pâclișanu, în care se precizează că Schitul Racovița a fost ridicat de către călugărul unit Oprea Doican, pe moșia proprie. Cele
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
nici anul edificării acestui modest lăcaș de închinăciune. C.Lupea în studiile sale referitoare la acest subiect, face următoarele precizări: Asemenea altor lăcașuri de cult din România, biserica din Racovița a fost și încă mai este păstrătoarea unor vechi cărți bisericești. Câteva dintre acestea, provenite din tiparnițele de peste munți, au fost menționate într-un substanțial studiu publicat de N.Tudor. Titlurile exemplarelor de carte veche bisericească ce au aparținut în decursul anilor bisericii din sat, locul și anul lor de apariție
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
din România, biserica din Racovița a fost și încă mai este păstrătoarea unor vechi cărți bisericești. Câteva dintre acestea, provenite din tiparnițele de peste munți, au fost menționate într-un substanțial studiu publicat de N.Tudor. Titlurile exemplarelor de carte veche bisericească ce au aparținut în decursul anilor bisericii din sat, locul și anul lor de apariție, cu precizarea că aceste date nu sunt meticulos cercetate, sunt: Potrivit obiceiurilor vremii și la Racovița se consemnează moștenirea preoției din tată în fiu, uneori
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
familii, tatăl era întotdeauna și dascălul fiului său, pe care îl pregătea să-i ia locul în sat sau în altă parte. Adeseori însă, preoții se recrutau și din rândurile dascălilor sau cantorilor care dovedeau sârguință și pricepere în tipicul bisericesc. În cazul când aceștia erau iobagi, trebuiau să se răscumpere în prealabil din iobăgie, plătind în acest scop o anumită sumă de bani domnului de pământ pe proprietatea căruia trudeau. Preoții se alegeau de către obștea satului, cu aprobarea stăpânilor, care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
compus dintr-o sală de învățământ și un coridor. În anul 1899 școala confesională se închide și se va redeschide abia în anul 1901, când învățătorul Tomșa Vasile predă scrisul și cititul, operațiile aritmetice și-i învață pe elevi cântece bisericești. În anul 1900 s-a construit localul pentru școala de stat și grădiniță de copii, ambele destinate învățământului în limba maghiară. Din anul 1919 începe învățământul de stat în limba română, primul dascăl fiind Panorariu Teodor, care a activat la
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
retras din scaun. IPS Atanasie a trăit apoi pentru restul vieții la Mănăstirea Cernica. Mitropolitul Atanasie a trecut la cele veșnice la 9 octombrie 1931, în București, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. A scris sau a tradus lucrări de Istorie bisericească și de Morală, articole în "Biserica Ortodoxă Română" și "Cuvântul Adevărului" de la Râmnic, pastorale, conferințe și cuvântări. Dintre acestea menționăm următoarele:
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
ortodox român, care a deținut funcția de mitropolit al Ungrovlahiei (1850-1865) și apoi de mitropolit-primat al României (1865-1875). Nicolae Rusailă s-a născut în anul 1789 (1797 după Dimitrie R. Rosetti), în București, din părinți români. A urmat cursurile școlii bisericești Oțetari, iar în 1809 se duce la Mănăstirea Cernica unde îmbrățișează schima monahală cu numele de Nifon. A fost hirotonit ierodiacon la Mitropolie, iar în 1826 ieromonah. Este promovat la 1 februarie 1827 ca iconom stavrofor și protosinghel la Episcopia
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
Mitropolitul Nifon a îndeplinit funcția de președinte al Divanului Ad-hoc din București la 29 septembrie 1857 și al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859. În timpul păstoririi lui, au avut loc cunoscutele reforme bisericești ale lui Alexandru Ioan Cuza (secularizarea averilor mănăstirești, Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliți și episcopi eparhioți). În 1865 este numit primat al României. La 10 mai 1866 întâmpină pe prințul Carol care depune, în aceeași zi, jurământul de
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
la Institutul Teologic Universitar din București. Ca profesor de teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom" (1939-1941); "Originalitatea parabolelor Mântuitorului" (1944-1945); Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena" (1946); "Ierarhia bisericească în epoca apostolică. Anexă: Texte biblice si patristice despre pace și muncă" (Craiova, 1955); "Simbolica lui Hristu Andrutsos, traducere din grecește" (Craiova, 1955); "Sfântul Pavel și viața celor mai de seamă comunități creștine din epoca apostolică" (1951); Temeiurile lucrării Bisericii
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
Iustin Moisescu a intrat în monahism, la 23 februarie 1956 a fost hirotonit diacon de către episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, a doua zi celălalt episcop-vicar patriarhal, Antim Nica, l-a hirotonit preot, iar a patra zi, 26 februarie 1956, Adunarea Națională Bisericească, constituită în colegiu electoral potrivit statutului, l-a ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului. Și-a rezervat apoi zece zile de meditație, înainte de a cere ca Domnul să-i deschidă brațele părintești și să-l primească în rândurile
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
practic, a construit în plin comunism trei mari clădiri la Centrul eparhial (două corpuri administrative și un cămin preoțesc), peste 70 de biserici și capele noi, 52 de case parohiale, 5 sedii de protopopiat. A înființat 10 muzee de artă bisericească, obținând fonduri de la Stat și cheltuind bani dăruiți de credincioși. De asemenea, a restaurat, integral sau parțial, peste 20 de mănăstiri și schituri: Putna, Sucevița, Moldovița, Voronet, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovăț, Cetățuia, Râșca, Neamț, Sihăstria, Secu, Bistrița, Văratec. A condus
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
1984). A primit vizita unor întâistătători de Biserici, precum și a numeroși reprezentanți ai altor Biserici și confesiuni creștine din lumea întreagă în calitate de patriarh. În calitate de patriarh, a acordat o atenție deosebită activității editoriale. A inițiat marea colecție intitulată "Părinți și scriitori bisericești", proiectată în 90 de volume, precum și colecția "Arta creștină în România", în 6 volume. S-a tipărit o nouă ediție sinodală a Sf. Scripturi (1982), o nouă ediție a Noului Testament (1979), manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
volume. S-a tipărit o nouă ediție sinodală a Sf. Scripturi (1982), o nouă ediție a Noului Testament (1979), manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărți de cult. Și-au continuat apariția revistele centrale bisericești și cele mitropolitane, ca și buletinele, comunităților ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică și pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii. A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
și cele mitropolitane, ca și buletinele, comunităților ortodoxe române de peste hotare. Prin bogata sa activitate cărturărească, ecumenică și pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii. A contribuit la restaurarea marilor noastre monumente bisericești, reluându-și la București vechea osteneală de la Iași, din Moldova și Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeș, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigănești, Caldărușani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe și însăși Catedrala patriarhală, și altele. A decedat la data de
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
Refuză să meargă la Craiova, fiind îndurerat de desființarea de la 7 noiembrie 1939 a Episcopiei Râmnicului. Ca o recunoaștere a meritelor sale, depuse în timp de douăzeci de ani de preoție, autoritățile eparhiale vâlcene l-au cinstit cu toate rangurile bisericești (sachelar, iconom și iconom stavrofor cu drept de a purta brâu roșu), fiind ales în paralel ca membru în Consiliul Central al Asociației Generale a Clerului din România. Ministerul Cultelor, la propunerea Mitropoliei Craiovei, i-a acordat răsplată Meritul cultural
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
numit locțiitor, până la alegerea titularului, pe arhiereul-vicar Justinian Vasluianul. Întrunit la București, în ziua de 19 noiembrie 1947, sub președinția mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului, în absența patriarhului Nicodim, care se afla pentru refacerea sănătății la Mănăstirea Neamț, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei pe arhiereul . A fost instalat în scaun la 28 decembrie 1947, în Catedrala mitropolitană din Iași, în cadrul slujbei Sf. Liturghii, săvârșita de un sobor de arhierei, de preoți și
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]