11,853 matches
-
ușa peste tine..." Condamnat la 20 de ani de închisoare, va executa 13 fără o lună, fiind eliberat în 1964. Din condamnare, aproape 8 ani a "petrecut" la Gherla. "Aici, își amintește, se bătea fără milă. Erai bătut cu parul, călcat în picioare, pus la carceră, iar de era cumva iarna, plăcerea lor era să te lase la izolare, în pielea goală. Tatăl meu a avut, săracul, acest nenoroc." Constantinescu apreciază ca necesar un proces al comunismului: Această doctrină trebuie înfierată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
odihnesc pentru refacerea forțelor și reiau interogatoriul. "Locotenentul-major Onea, dintre "metodele de simplă securitate", cu mine, descrie autorul Principiilor clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, a preferat-o pe a îndelung repetatelor loviri cu capul de pereți; alteori sînt călcat în picioare (poartă cizme). Mai e și tovarășul maior Jack Simon, mustăcios și rece, cu glas cristalin, care-mi pune în vedere că a hotărît, în calitatea mea de ovrei legionar, să mă omoare cu mîna lui. Deocamdată sînt pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Botezul din celula 18 îi va deschide una după alta pușcăriașului, izraelitului în care nu este vicleșug, nesfîrșitul șir al porților în care strălucitoare se arată, în marea lor splendoare, fericirile. Va cunoaște noi și nebănuite tărîmuri ale fericirii, va călca pe încă alte și necunoscute și înalte trepte ale bucuriei. * La 48 de ani Nicolae Steinhardt a primit în pușcărie Sfînta taină a Botezului, renunțînd la Legea Vechiului Testament, spre a se împărtăși în Legămîntul cel Nou. Lungă, șerpuitoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție a continuat să practice metode ilegale de lichidare a oricărei forme de rezistență". În numele unui colectivism oligarhic (sintagma aparține lui George Orwell și apare în romanul 1984) se călca în picioare demnitatea ființei umane și se batjocoreau drepturile sale inalienabile. Este definit ""omul nou" glorificat de propaganda regimului care era de fapt ființa total pliabilă, fără șira spinării și fără un sentiment al responsabilității. Una dintre cele mai grave
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
linia trasată de Partidul nostru. Ia-l pe chiabur nu pentru că este chiabur, dar pentru că duce activitate dușmănoasă împotriva regimului. Nu de multe ori facem așa: luăm pe chiabur pentru că este chiabur, sîntem împinși la stîngism, pornim la desființarea lor, călcăm linia Partidului și ne scapă elementele dușmănoase chiaburești. Or, acest lucru nu trebuie să-l facem. Dacă un chiabur și sînt din aceștia, pentru că altfel ne-am întreba de ce sînt liberi își vede de treaba lui, mai spune în barbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gîndiți-vă nu ați luat nici o măsură, mîine puteți să gîndiți mai puțin, dar acest gînd să meargă pe linia de a scoate din societate toate elementele care trebuie îndepărtate pe un timp mai mult sau mai puțin scurt, elemente care calcă legile noastre, care nu-și văd de treabă". Oricine, pe motive adesea iluzorii, risca să fie scos din societate cu direcția: închisoare, lagăr de muncă, domiciliu obligatoriu etc. Și totul sub semnul arbitrarului. "Noi nu am luat măsuri ca acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu trebuie iertați cu nici un chip, pentru că aceștia, într-un fel, au făcut mai rău decît aceia care au luat ciomagul și te-au bătut la fund și te-au bătut la cap, te-au bătut la palme, te-au călcat în picioare și ți-au pus lanțuri. Fiindcă aceștia ce au făcut pînă la urmă? Fără să te atingă au făcut din tine o persoană căreia, atunci cînd se uită în oglindă, îi este rușine de sine și de copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tineri și l-am aruncat jos. Vă spun, a fost prima Horă a Unirii adevărată pe care am văzut-o în viața mea. Deci, toată lumea se lua de mînă (în primă fază nu i s-a dat foc, a fost călcat în picioare, dar în horă). Cred că și hora este un simbol al nostru, al românilor. Am coborît jos, am făcut din toate lozincile acelea un mare foc de tabără, ne-am simțit foarte bine, a fost extraordinar. Vă spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
funcție eliberatoare, dar nu îi potoli pe deplin furia. Se repezi la plantele ocrotite de sapa lui Sașa și începu să le strivească sub tălpile bocancilor. Firele de stuf, firele de porumb, rîndul lui Ivasiuc, rîndurile din jur, totul fu călcat în picioare, cu o violență ieșită din comun. Frenezia distrugerii părea să nu aibă sfîrșit". Cînd era imposibil de lucrat la îndiguiri deținuții rămîneau în barăci, perioadă benefică pentru susținerea unei conferințe pe diferite teme, dar și de însușire a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Parisul cel mare. Acestea și multe altele erau înlocuite de un fum gros și apăsător, arome de tutun ieftin, care provo- cau crize de tuse în jur, eroi de război pentru care nu băgai mâna în foc că ar fi călcat vreodată pe front, dar aveau traiste întregi de pilde care mai de care mai senzaționale, unii cu un ochi lipsă sau gura puțin mutată din loc, de la un obuz, ți-ar fi spus, tablagii, lichele, dame grăsuțe și necizelate, în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
glumă. — Sunt sigur, domnule, că nu v-am văzut niciodată, poate am eu așa, o figură mai comună. — Sokeres, bari barosan, mă jignești la memorie ? Poraves kames ? Nu te-am io zărit pe la vro secție, undeva, ia zi ? — N-am călcat, domnule, în nicio secție, de când am ajuns în București. Nici nu știu pe unde e vreuna. — Băiat cuminte, a ? Da’ să-nnebunesc de nu te jtiu de undeva, da’ nu ginesc de unde. Domnule Știrbu, poate de la vreun concert, a ? V-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o mie de femei ? E una care să te iubească ? Care să te iubească cu adevărat, pentru cine ești tu, nu pentru trupul tău tânăr și frumos, pentru faimă și banii de palate. Spune-mi, știe vreuna din câte au călcat aici ce e în sufletul tău ? Spune- mi... După câteva secunde de tăcere, Cristi o îmbrățișează. — Nu te mai îngrijora atâta, mamă, c-o să fie bine. O să găsesc o femeie care să mă iubească așa cum spui tu, cu adevărat. Dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a așteptat degeaba la Gambrinus, unde obișnuiau să se mai vadă, înainte ca fiecare s-o ia pe drumul său, Ionel la școala de pilotaj, Cristi hoinărind prin oraș. Alți amici nu l-au găsit nici la Capșa, n-a călcat în vreun local și nu s-a atins de mâncare. Și nici la casele de bilete de la teatre nu a fost zărit și nici în obișnuita sa plimbare prin parcuri. N-a cumpărat ziarul și n-a frunzărit nicio carte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l sacrifice astfel, cu prețul de a rămâne în viață, însă cu oasele zdrobite. Acum te-ai potolit ? era exasperat Cristi, lângă patul său de spital. — A fost cât pe ce, amice, cât pe ce... N-o să mai poți să calci niciodată cum trebuie, o să rămâi șchiop tot restul vieții... — Mi-au spus, mi-au spus... Am comandat deja un cata- log de bastoane, râde Fernic. — N-ai putut să te abții, nu ? Când aproape toți ceilalți parașutiști și-au anulat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spre câțiva miniștri. — De când nu mai poți merge cum trebuie, vorbești cam mult și uneori fără să fii întrebat. — Păi, amice, dacă numai cu gura mai pot face ex-tra-va-gan-țe, râde Fernic, auzi la el, că -mi venea să-l și calc, așa, din greșeală, cu bastonul pe picior. Și acelea au fost printre ultimele zile în care cei doi prieteni s-au mai văzut atât de des, glumind pe seama oricui și hlizindu-se la orice, sfârșitul anului magic pentru unii, blestemat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
afișele și pe toate paginile ziarelor ? Crezi că ține de noroc ? O juca și șansa un rol, nu zic, dar poate nu știi : și la pocher, și la table, cei mai buni jucători sunt aceiași mai mereu, crezi că ei calcă în vreun rahat în fiecare dimineață ? Ce să faci doar cu norocul, dacă nu profiți de el la maximum ? O să ajungi ca în povestea cu broasca-țestoasă care întrece sprințarul iepuraș. Și nu e doar asta, nu e doar muncă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sec, fie cu ură, fie cu teamă, chiar dacă unii ar fi bănuit ceva. Astfel că, ani de zile, Cristi nu va ști ce s-a întâmplat cu bunul său prieten, dacă a apucat să plece din țară, dacă a fost călcat în picioare de gardiști sau dacă s-a ascuns pe undeva. Tot ce putea să facă era ca seară de seară să se roage pentru el, sperând că într-o zi îl va mai întâlni pe cel care compusese cele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe rând, și i-a povestit cine și cum a început să cânte acolo și ce a adus fiecare nou. Toată istoria, scurtă, după război, cât și dinaintea lui, i-a fost prezentată pe viu, și a fost invitat să calce și să atingă locuri și lucruri de care numai în povești auzise. A fost o zi cu adevărat magică, mergând pe urmele unui cântec, despre care Cristi avea să afle că era cu mult mai complex decât bănuise și că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ochi și se făceau rezervări cu săptămâni bune înainte ; patruzeci de zile fără o înregistrare măcar, nicio romanță nouă la radio, niciun disc proaspăt la magazine, orice petrecere privată la care era invitat a fost imediat anulată, nici n-a călcat în acele zile la vreun banchet sau în vreun local din centrul orașului, de parcă ar fi dispă- rut și el de pe pământ odată cu cel mai bun prieten al său. Nu a fost zărit la nicio piesă de teatru, la Operă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme ; călcam cu prudență și ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngro- zitoare ravagii. Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. Ieri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nu se comentează, dar se știe... Și e mai bine să nu deschizi subiectul. — Și Sachi ? Sachi, dragul de el... — Pribeagu a scăpat, e în Israel. Nu cred că ai să-l mai vezi vreodată... — Și Mihail ? — Mort și el. Călcat de camion... — Călcat de camion unde ? În miezul Bucureștiului ? ! — Trebuie să înveți să nu mai pui întrebări și să taci, Cristi ! Atâta timp cât nu vrei și tu să sfârșești ca ei. Asta faceți toți, vă ascundeți ? Îi lăsați să-i ia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dar se știe... Și e mai bine să nu deschizi subiectul. — Și Sachi ? Sachi, dragul de el... — Pribeagu a scăpat, e în Israel. Nu cred că ai să-l mai vezi vreodată... — Și Mihail ? — Mort și el. Călcat de camion... — Călcat de camion unde ? În miezul Bucureștiului ? ! — Trebuie să înveți să nu mai pui întrebări și să taci, Cristi ! Atâta timp cât nu vrei și tu să sfârșești ca ei. Asta faceți toți, vă ascundeți ? Îi lăsați să-i ia pe cei mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fronturilor nu făcuseră decât să accentueze problemele și sensibilitățile lui. A fost respins pe rând de toate localurile centrale care mai rămăseseră în picioare. Izgonit ca un câine păduchios, care le deranja clientela. La Capșa nici nu mai îndrăznea să calce și, oricum, banii pe care-i avea acum abia dacă i-ar fi permis o cafea. Mânca la cantinele săracilor de pe la peri- ferii, căci și el devenise unul dintre ei. Și de-aici începe să cânte din nou. În mahalale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bătrâna. Mai ții minte cum îți alungam admiratoarele înflăcărate care te căutau în fiecare zi ? De când m-ai părăsit, crezând că ai întâlnit marea dragoste, curtea aceea mică de lângă Cișmigiu a fost pustie și nicio femeie frumoasă nu a mai călcat pe-acolo, în speranța că-l va cuceri pe cel mai mare interpret al timpului său. Am ținut la tine ca la copilul meu, m-am bucurat de fiecare reușită, care veneau una după alta, când înregistrai șlagăr după șlagăr
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să încercăm tango ? — L-aș recunoaște și după clape. — Ce nebunie, Cristi, ce nebunie... Într-o zi, și aceasta va dispărea, la fel ca și noi. Oameni ai viitorului vor trece nepăsători, preocupați de problemele lor moderne, neștiind că vor călca peste un loc în care s-au născut atâtea și atâtea melodii. Peste un monument în care s-a scris atâta istorie. — Sunt curios ce s-o fi întâmplat cu domnul Răcaru... Oare o fi viu ? Și cum trăiește acum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]