11,879 matches
-
a fost greu de aprobat de la primărie racordul În curte dar a trebuit să cumpărăm boilere pentru apa caldă iar pentru scurgerile de la bucătărie și WC am făcut o fosă mare, zidită. Înainte de a pleca, i-a făcut bărbatului meu cadou 3000 de euro pentru că știa că se apropie ziua lui de naștere și i-a zis: “ De ăștia să- ți cumperi Îmbrăcăminte și să faci școala de șoferi”. Data viitoare Îți aduc o mașină.” După ce au plecat m-am dus
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
primește președintele la Cotroceni. Mergem cu trenul, că este mai sigur; cu mașina, de emoții, mi-e, să nu ajungem la morgă. - Mărine, tu ce zici, luăm cu noi și o damigeană cu zaibăr să o ducem domnului președinte, așa, cadou, că ne bagă În seamă? Întrebă Stănică. - Și o curcă grasă, să fie cadoul mai consistent? adăugă și Dumitrică. - Mă’, ia ascultați acilea; să nu vă pună necuratu'’ să faceți așa ceva, că la intrare În Palat poate avem surpriza să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
emoții, mi-e, să nu ajungem la morgă. - Mărine, tu ce zici, luăm cu noi și o damigeană cu zaibăr să o ducem domnului președinte, așa, cadou, că ne bagă În seamă? Întrebă Stănică. - Și o curcă grasă, să fie cadoul mai consistent? adăugă și Dumitrică. - Mă’, ia ascultați acilea; să nu vă pună necuratu'’ să faceți așa ceva, că la intrare În Palat poate avem surpriza să ne caute ăia până la piele, să nu avem arme la noi! Băgați-vă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
strălucit Însă părinții erau În relații bune cu Învățătoarea și profesorii În așa fel Încât Gigilică era printre cei cinsprezece din clasă. Nu a reușit să ia vreun premiu În toți acești ani, cu toată strădania părinților de a face cadouri profesorilor, doar de vreo două ori a luat mențiune. Nici frumos nu era; avea o uitătură cam sașie Însă era un bărbat norocos. Nu știu cum făcea că avea totuși lipici la fete dar nu s-a putut hotărî pe care dintre
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
aibă și un serviciu: credea că dacă el aduce bani În casă, dar și ăia calculați ca Hagi Tudose, la sânge, este de ajuns. - Nicio femeie nu o să stea cu tine În condițiile acestea! O femeie trebuie plimbată, răsfățată cu cadouri, nu numai să muncească. Iată, ce Înseamnă să fi fost burlac până acum! Și bag mâna În foc că nu prea ai avut femei la viața ta! Tu le impui să se căsătorească de la prima Întâlnire. Lasă-le libertatea să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de ciudă când mă vor vedea alături de el. Cu Dana cum o să te descurci? E șefa ta de nivel. N-o să-ți facă necazuri? Dacă se bagă peste noi, am s-o sap. Doamna pedagogă pune botul la micile mele cadouri. Tata lucrează-n Egipt și o să mi trimită de acolo cafea și țigări. Ai să vezi că știu să mă descurc chiar dacă sunt departe de casă. Îmi ajunge să știu că tu mă susții. Ce-aș fi putut să-i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pentru unii, cinasem și nu voiam ca monotonia să-și facă loc printre noi. Epuizasem cam toate bancurile, nimeni nu mai avea chef de povestit, așa că cineva a venit cu o idee: Hai să mergem la fete, să le ducem cadouri! Am uitat să vă spun că stăteam cu toții întinși în paturile noastre, îmbrăcați, fumând ca tătarii și așteptând parcă să se întâmple ceva extraordinar. Hai! se auziră reacțiile celorlalți ca un ecou. Trebuie să vii în seara asta și tu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acordam zilnic cam o oră petrecută seara alături de el. Când dăduse la facultatea de teatru, tata nu se gândise deloc la cum Îi va afecta asta viața. Era plecat des În turnee și cu toții din familie Îi simțeam lipsa, În ciuda cadourilor drăguțe pe care ni le aducea de fiecare dată. Când fusese adolescent, tata era chiar mai zăpăcit decât mine sau Maria. Părinții lui ar fi vrut ca el să devină medic și probabil ar fi fost unul grozav, Însă teatrul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de fustă și haide. M-am uitat nemulțumită la ea. Purta un top negru și o geacă de piele, o pereche de blugi Închiși la culoare - blugii mei, de fapt - și niște cizme Îngrozitor de scumpe pe care i le făcuse cadou un pretendent urât și scund. Părul Întunecat și lung i se revărsa pe spate În bucle lejere, iar buzele de un roșu aprins oftau nemulțumite pe chipul ei perfect. Arăta atât de bine, Încât prin comparație eu păream complet ștearsă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
din cameră, nu mi-am putut reprima zâmbetul. Deși nu recunoșteam asta, Îmi plăcea la nebunie felul ei de a fi. Mi-am pus blugii și o cămașă primită de la Victor. Nu ar fi trebuit să mă mai ating de cadourile de la el, dar cămașa aceea era pur și simplu superbă. Evident, una din prietenele mele fusese cu el la cumpărături, așa că puteam considera că nici măcar nu era cu adevărat de la el. Asta mă făcea să mă simt mult mai bine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
e vina mea că... ― Răsucești cuțitul În rană! ― Ba nu... Bine. Poate făceam asta puțin. ― Îmi place fusta ta, am spus după câteva clipe, Încercând să schimb subiectul. ― Normal că-ți place! mă mustră ea. Tu mi-ai făcut-o cadou! ― Nu țipa la mine! Încerc doar să te fac să te simți mai bine. ― Ei bine, eșuezi. M-am ridicat de pe canapea. Era mai bine dacă o lăsam să se calmeze. ― Alisia! Maria veni și mă prinse de braț. ― N-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu fă asta! Nu! L-am Împins În timp ce el Îmi căuta lacom buzele. Râdeam fără să vreau de cât de mult părea să-și dorească acel sărut. ― A trecut o lună, șopti el. ― Dar ți-am spus că nu vreau cadouri, am izbucnit eu, Încă zâmbind. ― Nu-mi poți refuza o mică plăcere, spuse el. Și, oricum, nu e chiar un cadou. Mă sărută ușor pe obraz, dar tot mi-am ferit buzele. Îmi plăcea să mă joc și el știa
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
părea să-și dorească acel sărut. ― A trecut o lună, șopti el. ― Dar ți-am spus că nu vreau cadouri, am izbucnit eu, Încă zâmbind. ― Nu-mi poți refuza o mică plăcere, spuse el. Și, oricum, nu e chiar un cadou. Mă sărută ușor pe obraz, dar tot mi-am ferit buzele. Îmi plăcea să mă joc și el știa asta. ― Mă Întorc imediat, spuse el. ― Bine, am spus, strângându-mi fusta lila În jurul gleznelor. Te iubesc, am adăugat, mișcând buzele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
propus de nenumărate ori să mă mut cu ea. ― Și de ce n-o faci? ― Știu că sună tentant, dar am prea multe motive să rămân, spuse el și mă sărută. Am zâmbit. Eram perfect de acord. ― Pot să-ți dau cadoul acum? mă Întrebă. ― Nu e chiar un cadou, i-am amintit. Chicoti și mă sărută pe păr. ― Este, În orice caz, special. Mă trase pe canapea și mă puse să Închid ochii. Mă simțeam ca un copil de șase ani
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ea. ― Și de ce n-o faci? ― Știu că sună tentant, dar am prea multe motive să rămân, spuse el și mă sărută. Am zâmbit. Eram perfect de acord. ― Pot să-ți dau cadoul acum? mă Întrebă. ― Nu e chiar un cadou, i-am amintit. Chicoti și mă sărută pe păr. ― Este, În orice caz, special. Mă trase pe canapea și mă puse să Închid ochii. Mă simțeam ca un copil de șase ani, dar nu mă deranja. Îmi puse În mâini
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în tehnica, ba chiar arta căratului. Până și băbuța a spus că ar fi mers la piață cu o pungă așa ușoară. Cum tot mai multe vecine plecau în Germania cu familiile lor, visul meu de domnișoară era să primesc cadou de Paști și de Crăciun, când unele se mai întorceau în vizită la rude, săpun Fa verde și cât mai multe pungi de plastic colorate. Abia după ce au început să apară și pungile românești, albe, albastre sau gri, cu modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Dragomir), Fucsik (Mitropolit Varlaam, după 1990), Bulevardul Victoriei (devenit C.D. Loga), parcul Pionierilor (acum al Copiilor) și podul Michelangelo, care a rămas tot Michelangelo. 4 dec. Seară de coșm. în drum spre A. Las cașc. lui Teri și iau murăt. + cadouri Germ. Groapa!! Cad. Întuneric. Scenă horr. cu ochelarii și nevăzăt. 1 ou spart. Picior praf. Cu A. pe pod târâș ½ porc în sac. sport. Copita pe asf. Tranșare în bucăt. Mama nervi. Mai pe larg, povestea sună așa. Înainte de Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și o iau prin parcul Crucii spre Turgheniev, la Anda, pe partea opusă casei lor, fără să înțeleg nici până azi de ce fac așa. Recapitulez: în mâna stângă abia duc cele două plase, una cu mere, alta cu borcanul și cadourile nemțești, iar ]n dreapta țin cofrajul de ouă. E noapte-noapte și, pentru cine a uitat, nici un bec aprins pe stradă. Merg tropotind prin beznă cu cizmulițele gri de la Modern refuzate de la export, dar calde și comode, fără nici o grijă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga țin strâns plasa cu borcanul și cadourile de la Fodori. Așa cobor de la etaj, șontâc-șontâc, împreună cu Vulturaș. Fără să scoatem vreun cuvânt, străbatem ca două fantome cocârjate Parcul Crucii cufundat în beznă, apoi strada Triumfului, un pic din Bulevardul Eroilor, până ieșim pe Podul Michelangelo, slab luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nici teracote nu mai sunt. Căldura e puțină, drămuită, mai mult noaptea, iar, când se ia curentul, ne vine să dăm de pereți cu cele două radiatoare mici care mai dezmorțesc aerul. Ca să ne ajute, Fodorii și Kety ne fac cadou câte o sobiță de tuci: una neagră, alta vopsită cu ceva argintiu. Fără să fac mofturi, în toamna lui ’87 îl chem pe meșterul Hansi de la Giarmata, care sparge cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
celelalte daruri (în special de hârtia de clo de la tanti Marietta). Se fac cozi interminabile la șampon, detergent, deodorant, hârtie higienică - produse intrate relativ recent în viața noastră, dar la fel de căutate ca și vitalele alimente. Și care, uite, pot fi cadouri prețioase. M-am străduit să pregătesc o masă de sărbătoare, procurând din timp bunătăți: pui congelați, din care am făcut supă și friptură, brânză și smântână pentru sufleul de conopidă, până și cafea naturală. Tata decretează, cu o plăcere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aici pentru „afară“. Am luat de la el cu 25 de lei The Complete Works of William Shakespeare, un volum cartonat de peste o mie de pagini pe două coloane, și i-am mai comandat lui Hoțulică încă unul, ca să îl facem cadou de Crăciun doctorului tatei. 20 noiembrie Văd persoane „bine“ gudurându-se, umilindu-se pe lângă vânzătoarele de la alimentara și măcelari, cultivând „relații prețioase“ cu precupeți ilegali de tot soiul: chelneri și bucătărese hoațe, muncitori din fabrici de confecții și medicamente, aviatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate exacerbată, cum nu-mi stătea în fire. Azi am râs atât de ascuțit, încât mi s-a făcut mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
moașe, doftoroaie, doctori, mătuși, infecții, salvări, septicemii, procurori. În 1989, m-am decis (deloc ușor) să aduc pe lume un copil. De ce-l aduceam? Ce se va întâmpla cu el? Dar cu mine? Cu un șir întreg de relații și cadouri, urma să cumpăr cât mai multe luni de concediu medical, să rămân cât mai mult acasă, să nu mă întorc la postul meu din Covasna. Era de preferat să nu mă gândesc la asta. Aveam scutece, ceai de anason, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mine din spate și or să vadă cât sunt de diformă în uniforma aia care stătea pe mine ca pe gard. În afara școlii, vreo câțiva ani, de pe la 15 până pe la 17 ani, am purtat cu fală și mândrie boarfe date cadou de niște amici de-ai lui taică-meu din Germania. După aceea însă s-au terminat, nu mai știu de ce. Așa că trebuia să inventey. Am încă poze de pe vremea aia, pe care mi-e jenă să le arăt - uneori, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]