11,231 matches
-
regulă mai mică decât dărabul și formă mai regulată . -"cu litera Ș" -șiubăr=ciubăr,=șaf,=vas confecționat din doage cu două urechi găurite pentru transport, de capacitate 30-80l; șină=cină; șcergari=prosop; șcearț=dispozitiv de iluminat în timpul deplasării de regulă, confecționat din metal (fier,bronz), cu o toartă, dar și din lut ars(cu două toarte) care are forma aproximativă de ?(semnul intrebării) răsturnat și care are o tăviță(farfurioară) fixată în varful cârjei în(pe) care se pune cenușă cu
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
nimic; șires=cireș; șoaric=șoarece; șingătău=clopotel de bronz; șăitău=teasc din lemn care se folosește la stors uleiul din semințe de dovleac, cu ajutorul:sacului de pănura, penelor și a maiului; șubi=țesături din lână, aba, pănură din care se confecționează: șube, ciaoreci,cergi, desagi, străiți, laibere, lăibăruțe; sârbituri=țesături din in ori cânepă făcute la războiul de țesut; șărămpău= șanț mai mărișor făcut de regulă de torenții ploilor repezi ori de roțile carelor împedicate; șciofârnog= ființă cu defecțiuni la unul
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
cu litera Z" -zdrăvuie=strănută ori vântură semințe de cereale, dovleac, cânepă prin aruncare din troc în sus si apoi prindere; zogoni=alunga, speria pe cineva ori ceva; zbici (cu accent pe primul "i")= instrument de mânat animalele (vaci, boi) confecționat din fâșii de piele împletite, sau din sfori de ață, tort, cu codorâșce (=codirișcă) din lemn scurtă (=cca 40cm); zbici (cu accent pe ultimul "i"= svânta, usca superficial (ex. pământul este "zbicit" putem merge la arat). -DEX-ul actual; -Dicționar de
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
cu orașele Reghin și Târgu Mureș, în care s-au dezvoltat meșteșugurile, au influențat evoluția portului popular, prin apariția fabricilor de confecționare a rochiilor, sorturilor, bluzelor, vestelor și implicit al îmbrăcămintei. Portul popular a fost încet schimbat cu aceste haine confecționate de către fabrici. De- a lungul istoriei în localitatea studiată au trăit împreună două naționalități, români și maghiari. Fiecare naționalitate avea portul sau specific și tradițional. Portul național românesc a fost bogat în elemente trediționale. Ornamentarea costumelor de muncă a fost
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
primăverii este un obicei legat de învierea timpului anual. La acest ritual participa feciorii și fete care poartă diferite măști, care parodiază în principal nuntă și logodna. Măștile sunt animaliere (urs, lup) și umane (doctor, ghicitor, preot, țigan, mire, mireasa), confecționate după imaginația fiecăruia. Această perioadă de distracții se încheie în așa numita "miercure cenușie", în data de 21 februarie, odată cu intrarea în Postul Paștelui cu organizarea unui Bal de Farsang . Petrecerea de Farsang își are originea într-un ritual medieval
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
să se extindă cu un „târnaț” (terasă în fața casei) sau „filigorie” (hol) și câte o cămară. Construcția era așezată pe un fundament de piatră, interiorul și exteriorul erau lipite cu lut și văruite într-o nuanță de alb-albastru. Acoperișul era confecționat din șindrilă. Cea mai veche casă de acest fel aparține familiei Sava, casă construită prin anii 1880-1890 de către Sava Luca. În 2006 casa era încă în picioare, deși la începutul anilor 1980 a fost schimbat acoperișul de șindrilă, și montat
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
la început era cuptorul, apoi soba de gătit. Mobilierul era compus din paturi de lemn, masă, scaune sau bănci numite „laiță”, o ladă de zestre, una mai lungă numită „canapeu”, iar pe perete un „blidar” (dulap de bucătărie), mobilierul era confecționat de către bărbații din familie. Pereții erau împodobiți cu „peretare” țesute din lână colorată, icoane pe sticlă, „blide” (farfurii din lut) și ștergare (prosoape brodate din cânepă sau in). După icoane se țineau actele de valoare, testamente, certificate, contracte și uneori
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
ceaptă”, un fel de voal cu zgardă de bănuți din argint, iar în picioare opinci sau ghete înalte. Fetele își împleteau părul în cosițe, iar nevestele își transformau cosițele într-un coc numit „conei”. Ambele costume în mare parte erau confecționate în casă, costumul de sărbători deosebindu-se de cel de „purtat” prin ornamente țesute sau cusute în culori. Până la vârsta școlară copii erau îmbrăcați într-o cămașă largă din pânză, atât fetițele, cât și băieții. Cu ocazia sărbătorilor erau îmbrăcate
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
satului se poartă tot ca mai sus. La sătenii care nu se poarte ca ei,li se zice Munteni,pe când lor își zic Corbeni." Costumul femeiesc cu "catrințe" este reflexul vestimentar al originilor ardelenești a unora dintre locuitoarele satului Corbi. Confecționate din lână,catrințele se disting prin repertoriul cromatic: catrința din față este neagră,iar catrința pandant,din spate,este vărgată prin dispuneea paralelă a unor benzi formate din culorile verde,albastru,alb și negru. Găteala capului,diferențiată în raport cu vârsta,constituie
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
lucrări în lemn de acoperișuri și anexe gospodărești). Constructorii cunoscuți din secolul XX au fost familiile Stoica / Ianăș, Lascu / Naia, Mihai Lupșa, Iancu Betii, Popescu Iacob și Beni Șupănău. Mai erau în sat una sau două persoane numite cojocari, care confecționau cojoace și pieptare. Referitor la alimentația locuitorilor din Livadia, trebuie amintite posturile care erau respectate până în primele decenii ale instaurării regimului comunist. Astfel credincioșii, de religie greco-catolică, țineau posturile din calendarul creștin și zilele de vineri ale fiecărei săptămâni. În
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
au fost făcute din fier, - grapa, pentru fărâmițatul pământului după arat, - coase, - sape, - greble,etc. Înainte de apariția grapei de fier la sfârșitul secolului XIX, între uneltele agricole folosite în Livadia, aceasta era din lemn cu ,târși”, asemănătoare unei greble, fiind confecționată din crengi de mesteacăn cu ramuri bogate, trase de animale prin < târâre> pe pământul arat. La începutul secolului XX, înainte de apariția batozelor, grâul era bătut cu ,înblăciu”,după seceriș. Această unealtă era confecționată din două bucăți de lemn, una mai
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
lemn cu ,târși”, asemănătoare unei greble, fiind confecționată din crengi de mesteacăn cu ramuri bogate, trase de animale prin < târâre> pe pământul arat. La începutul secolului XX, înainte de apariția batozelor, grâul era bătut cu ,înblăciu”,după seceriș. Această unealtă era confecționată din două bucăți de lemn, una mai lungă și alta mai scurtă, legate cu o curea de piele, având de secole o formă comună, în toate satele. Subsemnatul a putut vedea în copilărie (deceniul anilor '30), folosirea înblăciului pentru desprinderea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
terminarea operației de extragere a untului în < bădăni> rămânea laptele bătut < zara>, care este foarte gustos (se folosește și în prezent). Pentru pelucrarea lânii și cânepii, tors, în vederea folosirii la împletit diverse confecții se foloseau furci și fuse, care erau confecționate din lemn de păr sau brad. Accesorii pentru transportat hrana, la locul de muncă, erau folosite: - < spene> un coș rotund sau dreptunghiular, purtat de femei pe cap pentru dus mâncarea caldă la câmp, - traiste confecționate din țesături frumos colorate, - desagi
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
săteni cu obiecte de îmbrăcăminte sau produse alimentare. Ambele familii de fierari executau toate uneltele din fier pentru uz gospodăresc (coase, sape, componente ale căruțelor, etc.). De asemenea unul dintre rezultatele principale ale muncii fierarilor era ,potcovirea cailor” cu potcoave confecționate de ei sau din comerț. În atelierele de fierărie se găsea o forjă (cu lemne sau cărbuni ) și o nicovală pe care se prelucra fierul înroșit în forjă. Funcționarea forjei era realizată prin suflarea aerului în arzător, peste materialul combustibil
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
lemn bătute între stâlpi), învălitul urzelii pe sulul războaielorde țesut, năditul cu ițele și spata, în final țesutul la război. Produsele obținute prin țesut erau: covoare, desagi, straițe pentru merinde, ștergare, pături, < pricoițe> pentru învelit în pat, stofe (pănuri) pentru confecționat haine, pantaloni, șube, etc. De asemenea trebuie menționată munca desfășurată în cadrul echipelor de întreținere ale celor două fire ale căii ferate care traversează satul (la sfârșitul secolului XIX și prima jumătate a secolului XX. În acest capitol au fost prezentate
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
că satele Livadia, erau curat românești, neexistând nici o persoană de altă etnie (exceptând acea Ludovica, fiica învățătorului Balasz din timpul stăpânirii maghiare). Bărbații fumători foloseau tutun vărsat, păstrat în tabachere de argint, iar aceștia șezând pe băncile din fața caselor își confecționau singuri țigările. Operația propriu zisă consta din răsucirea tacticoasă și pe îndelete a foițelor, umplerea acestora cu tutun, umezirea acestora cu buzele și în final aprinderea, folosind amnarul și iasca. Uneori în loc de foițe se mai folosea și hârtia de ziar
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din solul din jurul satului, erau stivuite într-un anumit fel sub forma unui cuptor, cu spații interioare în care se introduceau bucăți de calcar și se ardeau reușindu-se obținerea a două propduse: var și cărămida arsă. Fundația casei era confecționată din piatră poncé, de tip burete, care se preta la o fasonare mai ușoară după dorința proprietarului. Acest lucru avea inconvenientul că datorită structurii spongioase a pietrei fundația absorbea apa și întreținea igrasia, lucrucare era totuși neglijat de localnici. Alte
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
prea făcea aerisirea. Mobilierul din cameră era completat de bufet (părsătiul), care avea două părți: jos uși pentru pus vasele mari și sus vitrină pentru căni, pahare, etc. La capătul patului se găseau vasele (cănți) pentru păstrat apa, care erau confecționate din tablă sau lemn. Pe pereții camerei erau icoane de sticlă, iar de la începutul secolului XX au început să apară fotografii de familie. În unele case pe perete era pus un ceas de lemn, tip orologiu, care suna sau cânta
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
secolului XX au început să apară fotografii de familie. În unele case pe perete era pus un ceas de lemn, tip orologiu, care suna sau cânta din oră în oră. Lenjeriile de pat și cuverturile cu care erau acoperite se confecționau toate în gospodărie, cum sunt de exemplu: cearșafuri (lepedeie), pături (pricoițe), perine, covoare frumos colorate, etc. Camera de locuit se ,văruia” de două ori pe an (la Paște și la Crăciun), care era în acelaș timp o curățenie și dezinsecție
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Livadia purtau haine făcute în casă, după specificul locului. Portul bărbătesc. Bărbații purtau haină treisferturi, de culoare gri, numită , căput”, care avea guler deschis la gât și trei buzunare: unul sus și două mai jos, până deasupra genunchilor. Căputul era confecționat din pănură, sură sau neagră, țesută în casă. Unele haine aveau un cordon mic la spate, fiind decorate cu catifea neagră la guler și la manșete. Sub haină în funcție de anotimp se purtau flanele și laibăre. Flanelele-,sfetărele” erau confecționate din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
era confecționat din pănură, sură sau neagră, țesută în casă. Unele haine aveau un cordon mic la spate, fiind decorate cu catifea neagră la guler și la manșete. Sub haină în funcție de anotimp se purtau flanele și laibăre. Flanelele-,sfetărele” erau confecționate din lână, cu sau fără mâneci, fiind purtate la muncă și la sărbători. Laibărele erau confecționate din pănură albă sau gri fiind lungi până la brâu. Lenjeria de corp era confecționată din țesătură de cânepă sau bumbac ( mai recent) și în
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
la spate, fiind decorate cu catifea neagră la guler și la manșete. Sub haină în funcție de anotimp se purtau flanele și laibăre. Flanelele-,sfetărele” erau confecționate din lână, cu sau fără mâneci, fiind purtate la muncă și la sărbători. Laibărele erau confecționate din pănură albă sau gri fiind lungi până la brâu. Lenjeria de corp era confecționată din țesătură de cânepă sau bumbac ( mai recent) și în special de sărbători. Cămașa era largă și lungă, cu poala despicată în părți sau nu, asemănătoare
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în funcție de anotimp se purtau flanele și laibăre. Flanelele-,sfetărele” erau confecționate din lână, cu sau fără mâneci, fiind purtate la muncă și la sărbători. Laibărele erau confecționate din pănură albă sau gri fiind lungi până la brâu. Lenjeria de corp era confecționată din țesătură de cânepă sau bumbac ( mai recent) și în special de sărbători. Cămașa era largă și lungă, cu poala despicată în părți sau nu, asemănătoare portului dacilor de pe columna lui Traian. De asemenea cămașa scurtă cu mânecă largă se
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pentru aprins țigara sau ceasul de buzunar. Izmenele aveau un croi specific, asemănător pantalonilor, fiind ajustate pe picior și prevăzute la partea de jos cu vânări pentru a fi legate de picior sub genunchi. Cămașa și izmenele de lucru erau confecționate în totalitate din fire de cânepă, iar cele de sărbători erau țesături lucrate la război din „urzeală" cu fire de bumbac și beteală cu fire de cânepă. Pantalonii (cioarecii) erau confecționați din țesătură de lână, făcută la războiul din gospodăria
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
picior sub genunchi. Cămașa și izmenele de lucru erau confecționate în totalitate din fire de cânepă, iar cele de sărbători erau țesături lucrate la război din „urzeală" cu fire de bumbac și beteală cu fire de cânepă. Pantalonii (cioarecii) erau confecționați din țesătură de lână, făcută la războiul din gospodăria proprie. Localnici mai vârstnici purtau cioareci pe picior din țesătură albă sau sură. Iarna bunicii noștri purtau peste aceste haine,șube, niște tunici, țesute tot în casă, lungi până la glezne (ca
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]