11,537 matches
-
Contaminați de sensibilizarea bruscă a lui Mircea, ca o reacție în lanț propagată pe căi nevăzute, l-am îmbrățișat spontan pe fratele nostru cu toată forța de care dispuneam, formând un grup statuar viu, dar nemișcat, simbol al iubirii frățești eterne, plângând de bucurie și de fericire ca urmare a unui gest uman și creștinesc impresionant. Mircea, cel mai mare și mai puternic frate al nostru, coordonatorul tuturor acțiunilor noastre avea fața udată de lacrimi. Extraordinar! Măi băieți, măi băieți, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-șef ca pe un apostol al vremilor îmbelșugate ce va să vină, ținând sus de tot cu palmele desfăcute pâinea proaspătă, aburindă și bine mirositoare, ca pe pruncul născut într-o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea "celui mai păcătos dintre pământeni" pe drumul fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cernite gânduri se aștern Peste dorințe însingurate, Ducând cu ele în etern, Clipe de vis înfrigurate. Iubind, adânc ne scufundăm, Cătând mereu speranta-raza, Si suferind o-nmormantam, Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un vechi ecou Întors, pribeag din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un vechi ecou Întors, pribeag din alte zări. Privind cum frunzele aștern Cărări prin codru-nsingurate, Gândim ce-i viața, ce-i etern, Căci mâine toate sunt uitate...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
vechi și pare o casă din povești, așa cum este ea înecată în ghivece de flori roșii și albe, dublate de obloane alb-negre, culorile orașului Fribourg. "Les chagrins éternels sont l'occupation de ceux qui n'ont rien à faire" (Suferințele eterne sunt ocupația celor care nu au nimic de făcut), Mme Aubernon de Nerville, patroană a unui celebru salon literar parizian de la sfârșitul secolului XIX. 27 octombrie 2001 Împlinesc 30 de ani. O zi petrecută într-o inconștiență căutată, într-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
O mică precizare de final: până în acest moment, nu am zărit picior de handicapat și nici spiță de roată de scaun rulant prin zonă. 27 aprilie 2005 După ce am căutat cu disperare o pâine care să fie comestibilă, alta decât eterna pâine toast (un produs ce se lipește ca aracetul de cerul gurii, nu se poate consuma decât prăjită, conține mai multe E-uri decât făină), mă întreb: ce fel de societate este aceea în care mărcile de automobil și derivatele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Nu mai am nici o bucurie la apropierea vacanței, ba din contră, ceasul meu biologic a început să dea semne de uzură. Exuberanța acestor tineri-adolescenți îmi face aproape rău, mă comport ca un spectator în fața bucuriei de a trăi a altora. Eternul și complet inutilul ritual al schimbului de numere de telefon sau de adrese e-mail, notate în grabă pe bucățele de hârtie uitate prin buzunare, mă indispune. Ce rămâne însă ? Imensul regret al despărțirii de unii oameni cu care știu sigur
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă nasc în altă epocă, pe vremea lui Proust sau în saloane rococo - știu, sunt o incorigibilă romanțioasă bătrână. Deși sunt convinsă că, pe sub peruci, fracuri și crinoline, oamenii erau aceiași: duplicitari, ipocriți, viciați. Cred, după cum vedeți, în universalul și eternul uman. Și-apoi, dac-aș fi trăit atunci, n-aș mai trăi astăzi. Or, fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n era ta. E mai bine să fii decât să nu fii, grăit-a Gâgă, hamletianul. R.P. Decât
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
biblioteci - slavă Domnului, de data asta n-am mai făcut-o eu. După evenimentele din 1989, Iarna decanului a fost prima carte pe care am tradus-o. Dar în legătură cu Bellow apare un alt as pect interesant, legat și el de eternul și universalul uman. În Iarna decanului, Bellow vorbește în termeni entuziaști, de îndrăgostit, despre soția lui româncă și des pre marele ei prieten, devenit și prietenul lui, filozoful Mircea Eliade. De altfel, el și-a exprimat înalta părere despre Mircea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
da, sub ce forme se manifesta? A.R. Fără îndoială că exista kitsch și în anii patruzeci și cincizeci, dar nu aveam organ să-l sesizez. Cred că de fapt kitsch-ul face parte din ceea ce eu numesc universalul și eternul uman. Cred sau bănuiesc că și printre picturile rupestre a existat kitsch. Probabil pictură de gang rupestru. Când eram în America, mi s-a părut de prost-gust faptul că numeroase colegii universitare, în special din orașele de provincie - nu vorbesc
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
n-are cum să îngălbenească, „nu are moarte!” - după cum urlă triumfal prospectul. Dar dacă n-are moarte, atunci ce, Doamne iartă-mă, are? Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba etern verde, mi-a crescut barbă urâtă și aspră ca un glaspapir. N-aș îndrăzni să sărut o femeie. 3: Televiziunea franceză prezintă o ediție a telejurnalului de noapte veche de o sută de ani - „Actualitatea la 3 noiembrie 1868”: în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care țin - omul scapă. Încă trei săptămâni și se fac nouă ani de când Camus s-a lovit cu mașina de un parapet. Număr anii rotunzi și nerotunzi... În cimitirul eternității literare, cavourile sunt ocupate pe aleile principale, literatura mare și eternă s-a scris, și gata. Faulkner nu era un extravagant spunând că dacă Shakespeare, Balzac și Homer ar fi trăit o mie sau două mii de ani, editorii n-ar fi avut nevoie să publice pe nimeni altcineva. Cu Cervantes, Tolstoi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
englez. Sigur că sunt oameni serioși care susțin că Sherlock Holmes e depășit, plicticos, lipsit de profunzime, căci azi crimele nu se mai dezleagă repede, cu fleacuri, pornind de la nasture, de la un fir de păr etc. Metoda lui - bazată pe eternul amănunt - n-ar mai fi modernă. Vorbe. În domeniul crimei nu există «clasic» și «modern». Nu există nimic «profund» și nimic «superficial» în desfășurarea unui asasinat. Nu există nimic «plicticos» sau «antrenant» în descoperirea unui asasin. Crimele sunt așa cum sunt
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
azi o nimeresc, mâine plictisesc, poimâine nu mai au nici un haz, iar la sfârșitul vieții nu mai au nimic „de spus”? Nu vine o vreme când ceea ce sacrifici omenește - vremelnice iubiri, trecătoare devotamente, provizorii elanuri, fără importanță în planul artei eterne - se plătește tocmai în planul artei? Nu vine o vreme când o lașitate - rapidă cât cauterizarea unui neg - se transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloșie de azi, dacă porcăria de mâine, dacă simpla lașitate de la sfârșitul săptămânii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mass-media. Ar trebui să ne amintim că Paul Everac a fost, după revoluție, președintele Televiziunii Române, același Everac care, în deceniile comunismului, în piese submediocre, înfiera emigrația românească și glorifica realizările socialismului. Cât despre Ion Cristoiu, Mihai Tatulici, Dan Pavel sau (eternul) Adrian Păunescu (ca să-i enumerăm doar pe cei amintiți de Virgil Ierunca din epoca neagră a gazetăriei românești), aceștia au continuat cu nonșalanță, și mizând pe memoria scurtă a românului, cariere de succes în presa românească, unii ajungând chiar importanți
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
prin inima mea, Îmi pulsează sângele-n artere Adânc fremătândă viziune Îmi toarnă frumusețe și vrere Din partinica dimensiune.“ („Osie roșie de stea“, Săptămîna culturală a Capitalei, 6 august 1971) „Reavăn chip al țării noastre dragi, Iar pe obeliscul ei etern, Sculptural, înalt profil modern, Are nmiresmări de brazi și fragi. Iar partidul, omenescul far Și-l vădește în stindardul solar.“ („Patrie și partid“, Familia, august 1972) „În pisc se-nalță, dominând, molidul, Privighetoarea trilu-și suie-n ulmi. În jertfă văd
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de partid.“ (Scînteia, 1 mai 1973) GRIGORIU George „Am compus Partidul, Ceaușescu, România convins fiind că nimeni și nimic nu poate despărți aceste realități. Este, deci, un cântec dedicat unității monolitice a poporului nostru, singura lui șansă de a fi etern dincolo de întâmplarea și încercarea istoriei. Nu mi-am dorit altceva decât să-mi pun talentul în slujba acestei idei majore: Partidul și conducătorul lui iubit se identifică cu țara, știind, așa cum știm cu toții, că vom fi puternici, atâta timp cât vom fi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
șefilor de state ca și cetățenilor simpli, larga audiență a ideilor sale scrise sau rostite sunt fapte cu care ne-au obișnuit abundente mărturii și cuvinte de o caldă sinceritate. Dar ele invită la o meditație, căci în spatele lor stă eterna temă a personalității umane, pe care Marx o vedea împlinită atunci când cucerea dimensiunea universalității. Când se adresează lumii, tovarășul Nicolae Ceaușescu o face întotdeauna în numele poporului său, exprimând voința acestuia, întruchipând tradiția culturii și gândirii acestui popor, oglindind vasta muncă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fost înlăturate clasele exploatatoare, a fost instaurată puterea populară și, sub conducerea Partidului Comunist Român, s-a trecut la înfăptuirea revoluției socialiste.“ („Independența și suveranitatea națională - rod de încununare a unei lupte milenare“, Cântarea României, aprilie 1987) MUTAȘCU Dan „În eterna noastră Românie ne numim cu nume de partid și tot ce istoric reînvie stă în jurul nostru ca un zid. În eterna noastră Românie Soarele pe care îl slăvesc, Soarele e-un imn muncitoresc.“ („În eterna noastră Românie“, Scînteia, 23 august
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
socialiste.“ („Independența și suveranitatea națională - rod de încununare a unei lupte milenare“, Cântarea României, aprilie 1987) MUTAȘCU Dan „În eterna noastră Românie ne numim cu nume de partid și tot ce istoric reînvie stă în jurul nostru ca un zid. În eterna noastră Românie Soarele pe care îl slăvesc, Soarele e-un imn muncitoresc.“ („În eterna noastră Românie“, Scînteia, 23 august 1973) „Sensul activ al poeziei patriotice românești e unul al acțiunii, al echilibrului între o conduită dreaptă și muncă, între visare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aprilie 1987) MUTAȘCU Dan „În eterna noastră Românie ne numim cu nume de partid și tot ce istoric reînvie stă în jurul nostru ca un zid. În eterna noastră Românie Soarele pe care îl slăvesc, Soarele e-un imn muncitoresc.“ („În eterna noastră Românie“, Scînteia, 23 august 1973) „Sensul activ al poeziei patriotice românești e unul al acțiunii, al echilibrului între o conduită dreaptă și muncă, între visare și luciditate, între învățătura istoriei și exigențele dialectice ale prezentului așa cum ne-a fost
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un om, e însă puțin pentru o țară. Puținul acestei vârste - 25 de ani - măsoară o epocă, pe care cei mai tineri o numesc eră. Eu i-aș spune vârsta noastră republicană, de fapt cea mai tânără vârstă a României eterne.“ (Tribuna României, 1 ianuarie 1973) NICOLESCU Vasile „Nu vă cunosc, dar știu: sunteți de-o rasă, Centurioni ai urii ce v-apasă, Privind spre noi sunteți doar o grimasă, Dacă ați putea, ne-ați sta sub pat, pe masă Și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
privire și în cugetul nostru. Suntem aceeași lumină.“ (Scînteia, 30 august 1972) „Și fu dat neamului acestuia să-și nască în împrejurările cele mai dramatice, întotdeauna, bărbați care au știut să-i prefacă fapta de restriște în gest istoric și etern. Așa fu Decebal, așa Ștefan și Mihai, Tudor și Iancu. Așa e conducătorul partidului și statului nostru. Prin bărbați ca Nicolae Ceaușescu, un popor își dovedește virtuțile sale de nemurire, eternitatea lui demnă în fața istoriei.“ (România literară, 26 ianuarie 1978
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pământ care regăsesc în cuvântul rostit de strălucitul conducător al neamului românesc gândurile, problemele și năzuințele lor.“ (Contemporanul, 9 decembrie 1977) DRĂGĂNESCU Ion „Când pe buze înflorim cuvântul Ceaușescu, contopim în el Tot ce e mai scump: urmași, pământul, Comunism, eternul nostru țel.“ („Din pridvorul țării de la mare“, Tomis, 25 ianuarie 1973) „Și tot în cumpen, în restriști, S-a scurs istoria cea mare Prin fiii țării, comuniști Și-a fost un AUGUST în dogoare.“ („Fii preaslăvită, libertate!“, Tomis, august 1976
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
o torță, crezu-ntr-o mai dreaptă Orânduire. Și ne-am definit: Republica e noua țării treaptă, Iar cerul ei, Conștiința de Partid.“ („Țară și cer“, Astra, februarie 1973) STOE Nicolae „Cuvinte multe-n limba românească sunt Curate ca izvorul, eterne ca și glia, Dar numai trei din ele-s supremul legământ: Partidul, Ceaușescu, România!“ („Partidul, Ceaușescu, România“, Astra, septembrie 1977) STOICA Gh. „Libertatea de creație, potrivit concepției partidului nostru, presupune înțelegerea necesităților sociale, realizarea unor opere în spiritul ideologiei și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]