11,414 matches
-
ultimii ani, pentru vânzarea integrală sau a unei părți importante a unui teren sau a unei ferme moștenite din multe țări europene este nevoie de acordul altor moștenitori (dacă există) care au un tip de drept de preemțiune. Dreptul succesoral evreiesc prezenta anumite trăsături care decurgeau din caracterul familiei patriarhale ce se consolidase definitiv încă înainte de epoca întăririi statului. La moștenire veneau numai fiii, iar mai târziu și fiicele. În cazul în care defunctul nu avea copii moștenirea era culeasă de
Moștenire () [Corola-website/Science/325802_a_327131]
-
a contestat autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh căruia i s-a opus permanent. De asemenea, a luptat împotriva superstiției calomnioase referitoare la sângele evreiesc în timpul procesului Hilsner din 1899. Masaryk a fost deputat în "Reichsrat" (Parlamentul Austriac) din 1891 până în 1893 din partea Partidului Tinerilor Cehi și din nou din 1907 până în 1914 ca reprezentant al Partidului Realist (pe care l-a fondat în 1900
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
în organizația evreiască-național-academică a studenților, "Hasmonäa", rămânând până la bătrânețe fidel obiectivelor acesteia. În Primul Război Mondial a fost înrolat în armata chezaro-crăiască. După încheierea războiului, s-a întors la Cernăuți unde, împreună cu prietenul său, jurnalistul Julius Weber, a înființat ziarul evreiesc liberal de limbă germană Czernowitzer Morgenblatt. După intrarea Armatei Roșii în Cernăuți, la 28 iunie 1940, ziarul și-a încetat apariția. În continuare, Dr. Weinstein a lucrat o vreme la editura "Schalom-Aleichem" (Șalom Aleihem), unde, sub supervizarea sovieticilor, a publicat
Elias Eliahu Weinstein () [Corola-website/Science/325829_a_327158]
-
hainelor sale"”? Cu ajutorul pilotului și al co-pilot-ului, robotul o convinge pe Gloria să rămână la bord și face sex cu ea. Gloria, fără tragere de inimă, este de acord să se căsătorească cu robotul (cu condiția să aibă o nuntă evreiască) deși îi este teamă „"să nu o înșele cu vreun prăjitor de pâine"”. Între timp, echipajul se droghează cu o cantitate uriașă de nyborg plutonian, prin curaj și zboară spre planeta de origine printr-o zonă ocolită de obicei a
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
în mod miraculos din Egipt (eveniment cunoscut ca Exodul) și s-au întors în patria lor ancestrală, Canaanul. Acest eveniment marchează formarea Israelului ca națiune politică în Canaan, în 1400 î.Hr. Istoria evreilor, din perioada antică, e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea. Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie, dar perioada mai veche, a primului Templu, nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască 12 triburi de evrei, formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi, după fiii lui, Menașe și Efraim), au cucerit Țara Israel, au colonizat-o și, după o perioadă în
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
pe suveranul învins, pe familia acestuia, pe ofițeri, soldați, oameni bogați și cunoscătorii unor tehnici rare în metal. Mai mult de 10.000 de oameni au părăsit atunci Ierusalimul. Nabucodonosor instalează pe tronul lui Iuda un membru al familiei regale evreiești, Sedecias, care revoltându-se și el după câțiva ani, face ca Ierusalimul să fie din nou asediat de babilonieni. În 587, după un asediu de mai bine de un an de zile, Ierusalimul se predă. Conform Bibliei, șeful trupelor babiloniene
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
Templul cu ajutorul visteriei persane. În 515, Templul este terminat și se reia cultul în mod firesc. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia. Pentru a vedea împărțirea populației evreiești pe țări în istorie și în contemporaneitate, vezi Evrei după țări. Pentru a vedea populațiile evreiești istorice și contemporane pe țări, vezi Evrei după țări.
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia. Pentru a vedea împărțirea populației evreiești pe țări în istorie și în contemporaneitate, vezi Evrei după țări. Pentru a vedea populațiile evreiești istorice și contemporane pe țări, vezi Evrei după țări.
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
dreptul de proprietate asupra zidului și a zonei vecine de către mai mulți evrei, dar toate încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
încercările au eșuat din cauza împotrivirii musulmanilor. O dată cu apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost supuse la numeroase restricții din partea autorităților de cult musulmane, proprietare ale locului. Chestiunea Zidului a fost ridicată tot mai des de către liderii mișcării naționaliste
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
liderii mișcării naționaliste arabe palestiniene, mai ales de către Muftiul Ierusalimului, Hadj Amin al Husseini, drept motiv pentru agitarea maselor musulmane împotriva evreilor, suspectați că ar vrea sa distrugă sanctuarul musulman de pe Muntele Templului, pentru a-l înlocui cu un Templu evreiesc. Creșterea violenței din cauza litigiului zidului a dus la întrunirea unei comisii internaționale în 1930 pentru a determina drepturile și revendicările musulmanilor și evreilor referitoare la zid. În urma războiului arabo-evreiesc în Palestina în anii 1948-1949 Orașul Vechi împreună cu Zidul de apus
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de reculegere pentru înalții oaspeți care vizitează Israelul și un loc de atracție pentru sute de mii de turiști de toate originile și confesiunile. În fața Zidului au loc și ceremonii de jurământ ale soldaților Armatei de apărare a Israelului. Textele evreiești timpurii fac referire la un „zid de apus al Templului” (midrashul „Shir Hashirim Raba” sau Midrash Hazita cap.2), în midrashul „Bamidbar Raba” cap.2 și în Shemot Raba , cap.2 și în cartea ח "ב, ה „Zohar” dar nu
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
mare de oameni strânși la adunările de rugăciune a dus la apariția de tensiuni între evreii care doreau un acces mai ușor și mai mult spațiu și rezidenții care se plângeau de zgomotul produs. Acestea au dat naștere la încercările evreiești de a obține dreptul de proprietate asupra terenului adiacent zidului. La sfârșitul anului 1830, un evreu bogat pe nume Shemarya Luria a încercat să cumpere case de lângă zid, dar nu a avut succes. La fel, un alt evreu, Abdullah din
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
aplicată în mod rigid, și existau situații în care se aducea un paravan separator atunci când numărul de credincioși era mai mare. La 24 septembrie 1928, în ziua de Yom Kippur sau Ziua Ispășirii, cea mai importantă dată a calendarului religios evreiesc, poliția britanică (se pare, foști membri ai unităților „Black and Tans” care au acționat în trecut în Irlanda) a recurs la forță pentru a înlătura paravanul (mehitzá) adus de credincioșii evrei pentru a separa femeile de bărbați. Femei care s-
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
care o mulțime mânioasă de evrei ultrareligioși au atacat un post de poliție, unde se credea ca s-a ascuns ofițerul britanic responsabil. Comisarul Keith-Roach, a afirmat că paravanul reprezenta o violare a statu quo ului și a informat comunitatea evreiască că îndepărtarea lui a fost efectuată din ordinul său, după ce a primit o reclamație din partea Înaltului Consiliu Musulman. Arabii suspectau ca evreii vor să-si extindă drepturile la Zidul Plângerii, să transforme ulița din fața lui într-o veritabilă sinagogă, și
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
sioniste și au cântat imnul mișcării sioniste la Zid. Următoarea zi, pe 16 august, o adunare organizată de 2000 de arabi musulmani au coborât la Zidul Plângerii, spărgând sinagoga și arzând cărțile de rugăciune. Revolta sa extins în zona comercială evreiască din oraș și a fost urmată după câteva zile de masacrul de la Hebron unde au fost omorâți 67 de evrei în 23 și 24 august 1929. În întreaga Palestină tulburările arabe au dus la omorârea a 133 evrei și rănirea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Vechiul Oraș împreună cu Zidul a fost ocupat de trupele iordaniene. Articolul VIII din Acordul de Armistițiu din 1949 acorda acces evreilor israelieni la Zidul Plângerii. Totuși, în următorii 19 ani, în ciuda mai multor cereri din partea oficialilor israelieni și a grupurilor evreiești de la Națiunile Unite și alte organisme internaționale care doreau aplicarea acordului de armistițiu, Iordania a refuzat să respecte acest articol. Nici arabii israelieni și nici evreii israelieni nu au putut vizita locurile sfinte din teritoriile iordaniene. O excepție a fost
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
am decis să o îndepărtăm și am ajuns la concluzia că putem evacua întreaga zonă din fața Zidului de Apus...o oportunitate istorică ce probabil nu mai avea să apară. Știam că în sâmbăta următoare, la 14 iunie avea loc Sărbătoarea evreiască Shavouot și era posibil ca unii să vrea să vină să se roage... trebuia să terminăm până atunci.” Zona îngustă care era pavată și putea primi maxim 12.000 de oameni pe zi a fost transformată într-o imensă piață
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
să terminăm până atunci.” Zona îngustă care era pavată și putea primi maxim 12.000 de oameni pe zi a fost transformată într-o imensă piață care putea aduna 400.000 de oameni. Piața se întindea de la zid la Cartierul Evreiesc. Secțiunea Zidului dedicată rugăciunilor a fost extinsă spre sud pentru a dubla lungimea sa inițială de la 30 la 60 de metri, în timp ce spațiul de 4 metri din fața zidului a fost crescută la 40 de metri. Astfel, cei 40 metri de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
metri pătrați. Noua esplanadă creată în 1967 este folosită pentru rugăciune și adunări publice, inclusiv festivități de Bar mitzvah și ceremonii de depunere a jurământului pentru noii soldați israelieni. Zeci de mii de evrei vin la Zid cu ocazia sărbătorilor evreiești și în special cu ocazia postului de Tisha B'Av, care marchează distrugerea Templului și de Ziua Ierusalimului, care comemorează reunificarea Ierusalimului din 1967 și căderea zidului în mâinile evreilor. La 10 mai 2013, pentru prima dată în istorie, activiste
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
protecția poliției, în fața Zidului Plângerii. După războiul arabo-israelian din 1967, Rabinul Yehuda Meir Getz a fost numit să supravegheze procesiunile de la Zidul de apus. După moartea Rabinului Getz în 1995, funcția a fost preluată de rabinul Shmuel Rabinowitz Conform Legii Evreiești, fiecare este obligat să deplângă și să-și sfâșie hainele atunci când vizitează Zidul de Vest și vede locul dezolant al tempului. Yoel Sirkis (secolul XVI) menționează în mod explicit „"Kotel ha-Ma'aravi"”, atunci când expune modul în care s-ar
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
ha-Ma'aravi"”, atunci când expune modul în care s-ar putea întâlni ruinele Templului de la Ierusalim. Astăzi, unii cercetători sunt de părere că sfâșierea hainelor nu este necesară la Ierusalim, având în vedere că orașul se află acum sub suveranitate evreiască. Alții nu sunt de acord, invocând faptul că Muntele Templului în sine este controlat de Waqful musulman și nu există nici o posibilitate de a îndepărta moscheea de pe munte. În plus, existența moscheii „pe locul Templului ar trebui să sporească sentimentul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
unde se află astăzi Mistabba - bănci scunde pentru ședere din perioada mamelucă. El nu se găsește în centrul esplanadei, ci în partea lui de vest, alcătuind podeaua naturală a sanctuarului islamic Cupola Stâncii, pe care o înconjoară vizitatorii. După tradiția evreiască, aceasta este Even Hashtiá, din care a fost creată lumea. După scriptura biblică, episodul Sacrificiului lui Isaac s-a desfășurat pe Muntele Moria, care este identic cu Muntele Templului. Când a fost împărțită Țara Canaanului între triburile israelite, Ierusalimul, inclusiv
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]