12,301 matches
-
ministru Lord Rosebery, însă fără a avea mare succes. Gran a fost evaziv, iar Rosebery direct: „Niciodată nu a putut să-mi pese de poli nici cât negru sub unghie”. A primit mai mult ajutor de la William Speirs Bruce, liderul Expediției Naționale Scoțiene în Antarctica din 1902-04, care, la rândul său, plănuia o traversare a Antarctidei încă din 1908, dar care abandonase proiectul din lipsă de fonduri. Bruce l-a lăsat bucuros pe Shackleton să-i adopte planurile, deși planul final
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Bruce. La 29 decembrie 1913, după ce a obținut câteva promisiuni de susținere financiară, printre care și o garanție de 10.000 de lire de la guvernul britanic, și-a publicat anunțul într-o scrisoare către ziarul "The Times". Shackleton a dat expediției sale pomposul nume de "" (în , și, cu scopul de a stârni interesul publicului larg, a publicat un program detaliat la începutul anului 1914. Expediția avea să constea în două grupuri și două vase. Grupul de la Marea Weddell avea să călătorească
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
guvernul britanic, și-a publicat anunțul într-o scrisoare către ziarul "The Times". Shackleton a dat expediției sale pomposul nume de "" (în , și, cu scopul de a stârni interesul publicului larg, a publicat un program detaliat la începutul anului 1914. Expediția avea să constea în două grupuri și două vase. Grupul de la Marea Weddell avea să călătorească în "Endurance" și să meargă în zona Golfului Vahsel, unde paisprezece oameni aveau să coboare la țărm, iar din aceștia, șase, în frunte cu
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
ca traversarea să aibă loc în primul sezon, 1914-15. Mai târziu, a înțeles cât de improbabil era acest lucru, și urma să-l informeze pe Mackintosh, care se ocupa de grupul Marea Ross, de schimbarea de plan. Din păcate pentru expediție, conform corespondentului "Daily Chronicle" Ernest Perris, telegrama nu a mai fost trimisă, o omisiune care a complicat inutil munca din primul sezon a grupului de la Marea Ross. Shackleton a considerat că are nevoie de cel puțin de lire (sumă echivalentă
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
încă din 1913, neavând inițial prea mare succes. Prima reușită semnificativă a venit în decembrie 1913, când guvernul i-a oferit de lire, o sumă utilă, dar numai jumătate din ce se obținuse pentru a plăti datoriile lui Shackleton de la Expediția Nimrod. Majoritatea banilor strânși în Anglia pentru finanțarea Expediției Nimrod au venit sub formă de împrumuturi rambursabile. Shackleton nu avea fonduri care să îndeplinească aceste obligații, de unde necesitatea grantului de la guvern. Societatea Geografică Regală Britanică, de la care nu aștepta niciun
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
reușită semnificativă a venit în decembrie 1913, când guvernul i-a oferit de lire, o sumă utilă, dar numai jumătate din ce se obținuse pentru a plăti datoriile lui Shackleton de la Expediția Nimrod. Majoritatea banilor strânși în Anglia pentru finanțarea Expediției Nimrod au venit sub formă de împrumuturi rambursabile. Shackleton nu avea fonduri care să îndeplinească aceste obligații, de unde necesitatea grantului de la guvern. Societatea Geografică Regală Britanică, de la care nu aștepta niciun ajutor, i-a dat 1000 de lire—conform Huntford
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
a declarat Shackleton pentru "Morning Post". Shackleton avea acum bani pentru a demara proiectul. Pentru de lire a achiziționat o goeletă de 300 de tone cu trei catarge numită "Polaris", construită la comanda exploratorului belgian Adrien de Gerlache pentru o expediție la Spitsbergen. Proiecul belgianului căzuse, iar nava devenise disponibilă. Shackleton i-a schimbat numele în "Endurance", cu referință la motto-ul familiei sale, "By endurance we conquer" (în ). A achiziționat, pentru 3200 de lire, și nava expediției lui Douglas Mawson
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Gerlache pentru o expediție la Spitsbergen. Proiecul belgianului căzuse, iar nava devenise disponibilă. Shackleton i-a schimbat numele în "Endurance", cu referință la motto-ul familiei sale, "By endurance we conquer" (în ). A achiziționat, pentru 3200 de lire, și nava expediției lui Douglas Mawson, "Aurora", care se afla în portul Hobart, Tasmania, pentru a fi vasul grupului de la Marea Ross. Nu se știe cu exactitate suma totală strânsă de Shackleton, deoarece nu se cunoaște dimensiunea donației Stancomb-Wills. Totuși, lipsa banilor a
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
se afla în portul Hobart, Tasmania, pentru a fi vasul grupului de la Marea Ross. Nu se știe cu exactitate suma totală strânsă de Shackleton, deoarece nu se cunoaște dimensiunea donației Stancomb-Wills. Totuși, lipsa banilor a fost o grijă constantă a expediției. Ca măsură economică, proporția fondurilor alocate grupului de la Marea Ross a fost înjumătățită, ceea ce comandantul navei, Aeneas Mackintosh, a aflat doar când a sosit în Australia să preia comanda. Mackintosh a fost obligat să se roage să primească bani pentru
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
grupului de la Marea Ross a fost înjumătățită, ceea ce comandantul navei, Aeneas Mackintosh, a aflat doar când a sosit în Australia să preia comanda. Mackintosh a fost obligat să se roage să primească bani pentru a face viabilă partea sa din expediție. Lipsa banilor avea să întârzie și operațiunile de salvare a grupului de la Marea Ross atunci când acest lucru a devenit necesar în 1916. Shackleton a găsit o metodă de a recupera costurile după întoarcere: a vândut drepturile exclusive pentru povestea expediției
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
expediție. Lipsa banilor avea să întârzie și operațiunile de salvare a grupului de la Marea Ross atunci când acest lucru a devenit necesar în 1916. Shackleton a găsit o metodă de a recupera costurile după întoarcere: a vândut drepturile exclusive pentru povestea expediției către "Daily Chronicle", și a înființat "The Imperial Trans Antarctic Film Syndicate", pentru a profita de drepturile cinematografice. Chiar când Shackleton a plecat către Georgia de Sud în vasul "James Caird", el a lăsat instrucțiuni lui Frank Wild privind programul
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Chiar când Shackleton a plecat către Georgia de Sud în vasul "James Caird", el a lăsat instrucțiuni lui Frank Wild privind programul turneului de prelegeri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors. Au fost mulți voluntari pentru expediția lui Shackleton. Peste 5000 de cereri l-au asaltat pe Shackleton, inclusiv una de la „trei fete de treabă”. În cele din urmă echipajul a fost redus la 56 de oameni, 28 pentru ficare ramură a expediției. Ca secund, Shackleton l-
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
fost mulți voluntari pentru expediția lui Shackleton. Peste 5000 de cereri l-au asaltat pe Shackleton, inclusiv una de la „trei fete de treabă”. În cele din urmă echipajul a fost redus la 56 de oameni, 28 pentru ficare ramură a expediției. Ca secund, Shackleton l-a ales pe Frank Wild, care fusese cu el atât în expediția "Discovery" cât și în "Nimrod", și care făcuse parte din grupul care se apropiase cel mai mult de Polul Sud în 1909. Wild tocmai
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
inclusiv una de la „trei fete de treabă”. În cele din urmă echipajul a fost redus la 56 de oameni, 28 pentru ficare ramură a expediției. Ca secund, Shackleton l-a ales pe Frank Wild, care fusese cu el atât în expediția "Discovery" cât și în "Nimrod", și care făcuse parte din grupul care se apropiase cel mai mult de Polul Sud în 1909. Wild tocmai se întorsese din Expediția Australiană Antarctică a lui Mawson. RN Chief Petty Officer Tom Crean, un
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
l-a ales pe Frank Wild, care fusese cu el atât în expediția "Discovery" cât și în "Nimrod", și care făcuse parte din grupul care se apropiase cel mai mult de Polul Sud în 1909. Wild tocmai se întorsese din Expediția Australiană Antarctică a lui Mawson. RN Chief Petty Officer Tom Crean, un erou de la "Terra Nova", a fost numit al treilea ofițer, urmat în ierarhie de Alfred Cheetham, un ofițer experimentat în explorările antarctice. Doi alți veterani ai expediției "Nimrod
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
din Expediția Australiană Antarctică a lui Mawson. RN Chief Petty Officer Tom Crean, un erou de la "Terra Nova", a fost numit al treilea ofițer, urmat în ierarhie de Alfred Cheetham, un ofițer experimentat în explorările antarctice. Doi alți veterani ai expediției "Nimrod" au fost delegați la grupul de la Marea Ross, Aeneas Mackintosh care avea să fie comandant, și Ernest Joyce. Shackleton îl dorea pe John King Davis, care fusese căpitan pe "Aurora" în timpul Expediției Australiene Antarctice, să fie căpitan pe "Endurance
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
în explorările antarctice. Doi alți veterani ai expediției "Nimrod" au fost delegați la grupul de la Marea Ross, Aeneas Mackintosh care avea să fie comandant, și Ernest Joyce. Shackleton îl dorea pe John King Davis, care fusese căpitan pe "Aurora" în timpul Expediției Australiene Antarctice, să fie căpitan pe "Endurance". Davis a refuzat, considerând că expediția era „sortită pieirii”, astfel că Shackleton l-a numit pe Frank Worsley, despre care se spune că a cerut să facă parte din expediție după ce a aflat
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
grupul de la Marea Ross, Aeneas Mackintosh care avea să fie comandant, și Ernest Joyce. Shackleton îl dorea pe John King Davis, care fusese căpitan pe "Aurora" în timpul Expediției Australiene Antarctice, să fie căpitan pe "Endurance". Davis a refuzat, considerând că expediția era „sortită pieirii”, astfel că Shackleton l-a numit pe Frank Worsley, despre care se spune că a cerut să facă parte din expediție după ce a aflat de ea într-un vis. Echipa științifică de șase persoane care a urcat
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
pe "Aurora" în timpul Expediției Australiene Antarctice, să fie căpitan pe "Endurance". Davis a refuzat, considerând că expediția era „sortită pieirii”, astfel că Shackleton l-a numit pe Frank Worsley, despre care se spune că a cerut să facă parte din expediție după ce a aflat de ea într-un vis. Echipa științifică de șase persoane care a urcat la bordul lui "Endurance" era compusă din doi chirurgi, Alexander Macklin și James McIlroy; geologul James Wordie; biologul Robert Clark; fizicianul Reginald James; și
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
a urcat la bordul lui "Endurance" era compusă din doi chirurgi, Alexander Macklin și James McIlroy; geologul James Wordie; biologul Robert Clark; fizicianul Reginald James; și meteorologul Leonard Hussey, care mai târziu aveau să editeze cartea lui Shackleton bazată pe expediție și intitulată "Sud". Fotograful Frank Hurley și artistul George Marston aveau să se asigure că se obțin imagini din expediție. Compoziția finală a grupului de la Marea Ross a fost alcătuită în grabă. Unii care au plecat din Anglia spre Australia
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Robert Clark; fizicianul Reginald James; și meteorologul Leonard Hussey, care mai târziu aveau să editeze cartea lui Shackleton bazată pe expediție și intitulată "Sud". Fotograful Frank Hurley și artistul George Marston aveau să se asigure că se obțin imagini din expediție. Compoziția finală a grupului de la Marea Ross a fost alcătuită în grabă. Unii care au plecat din Anglia spre Australia pentru a urca pe "Aurora" au renunțat înainte ca aceasta să plece spre Marea Ross, iar completitudinea echipajului a rămas
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Dintre cele aproximativ 550 plăci fotografice Hurley le-a ales cele mai bune 150, maximum cât putea fi cărat, și le-a distrus pe celelalte. Odată cu pierderea navei, gândurile la o călătorie transcontinentală a trebuit să fie abandonate, iar obiectivul expediției a rămas supraviețuirea. În acest scop, Shackleton intenționa să meargă cu echipajul fie spre Insula Snow Hill, baza expediției suedeze a lui Otto Nordenskiöld din 1902-04, unde puteau fi găsite provizii de urgență; fie spre Insula Paulet, unde Shackleton știa
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
și le-a distrus pe celelalte. Odată cu pierderea navei, gândurile la o călătorie transcontinentală a trebuit să fie abandonate, iar obiectivul expediției a rămas supraviețuirea. În acest scop, Shackleton intenționa să meargă cu echipajul fie spre Insula Snow Hill, baza expediției suedeze a lui Otto Nordenskiöld din 1902-04, unde puteau fi găsite provizii de urgență; fie spre Insula Paulet, unde Shackleton știa că există un post cu provizii substanțiale, a cărui înființare el însuși o ordonase cu 12 ani în urmă
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Nordenskiöld din 1902-04, unde puteau fi găsite provizii de urgență; fie spre Insula Paulet, unde Shackleton știa că există un post cu provizii substanțiale, a cărui înființare el însuși o ordonase cu 12 ani în urmă, când organiza ajutoare pentru expediția lui Nordenskiöld. sau Insula Robertson. Shackleton credea că vor putea traversa Țara Graham de pe oricare dintre aceste insule pentru a ajunge la avanposturile vânătorilor de balene din golful Wilhelmina. Distanța până la Insula Snow Hill de la poziția inițială era, după calculele
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
baleniere și se puteau găsi provizii acolo. Toate aceste destinații necesitau o călătorie periculoasă în bărcile de salvare, odată ce banchiza pe care pluteau s-ar fi spart. Înainte de această călătorie, bărcile de salvare erau fiecare denumite după sponsorii principali ai expediției: "James Caird", "Dudley Docker" și "Stancomb Wills". Sfârșitul Taberei Răbdarea a fost anunțat în seara zilei de 8 aprilie, când banchiza s-a rupt. Tabăra se găsea acum pe o mică plută triunghiulară de gheață; o spargere a acesteia ar
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]