10,713 matches
-
modernității. Postmodernitatea include un accent pe condiția sociologică, tehnologică sau celelalte condiții care disting Epoca Modernă de tot ce a urmat după ea. ul, pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postmodernității. Un alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
construcției și a consensului este adesea folosită pentru a ataca știința, vezi spre exemplu celebra afacere Sokal. Postmodernismul este folosit și în sens foarte larg desemnând cam toate curentele de gândire de la sfârșitul secolului XX, dar și realitățile sociale și filosofice ale perioadei. Criticii marxiști consideră în mod polemic faptul că postmodernismul este un simptom al “capitalismului târziu” și al declinului instituțiilor și apoi a statului națiune. Alți gânditori afirmă că postmodernitatea e reacția naturală la transmisii mediatice și societate. Abilitatea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
David Bohm. Ultima expresie a amestecului dintre filosofie și matematică este matematica cognitivă, care dorește să demonstreze că exact ca orice știință umană, matematica este totuși subiectivă. Wittgenstein, prin discursul său autoritar, paradoxal, dezordonat, contradictoriu este un pionier al posmodernismului filosofic. Analizând esența postmodernismului, noi afirmam, și vom argumenta în continuare, că postmodernismul reprezintă filosofia societății postmoderne. Pentru început, menționăm că reprezentanții postmodernismului, precum: G. Pracasch, J. Latuz, J. Walerstain, B. de Souse Santus, D.R. Griffin, H. Smith, P. Rosneau, J.
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
și față de idealurile și normele științei clasice, ale științei epocii moderne, în genere. În loc de aceasta, ei proclamă multiplicitatea și diversitatea, varietatea și concurența paradigmelor, coexistenta elementelor heterogene, recunoașterea și stimularea unei varietăți de proiecte contemporane de viață, interacțiuni sociale, învățături filosofice și concepții științifice. Aceasta presupune reevaluarea fundamentalismului, recunoașterea aspectului multidimensional al realității și a unei mulțimi de tipuri de relații de aceeași esență, recunoașterea multiplicității de neevitat a descrierilor și a punctelor de vedere, a relațiilor de complementaritate și interacțiune
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
față de conceptul de obiectivitate evidentă în multe din teoriile critice moderne, acesta este punctul de atac pentru toți dușmanii postmodernismului. Mulți critici caracterizează postmodernismul drept un fenomen efemer, care nu poate fi definit datorită faptului că, din punctul de vedere filosofic, nu reprezintă mai mult decît o serie de coniecturi disparate, care au în comun numai resentimentul față de Modernism. Această antipatie a postmodernității față de modernism, și tendința lor consecventă de a se defini în pofida acestuia, și-a atras, de asemenea, numeroși
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
1957, pp.134-148. PERPESSICIUS 1967: Perpessicius, Ștefan Petică: Cavalerul negru, în „Opere”, II, București, Ed. pentru Literatură, 1967, pp. 78-80. PETCU 2012: Marian Petcu, "Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică", Editura Polirom, Iași, 2012 PETROVICI: I., Petrovici, "Fulgurații filosofice și literare", Editura Biblioteca pentru toți, nr. 1543-1546, Ateliere grafice, Socec & Co., pp. 309-310. PILLAT 1999: Cornelia Pillat, "Voluptatea lecturii, "în „România literară”, nr. 35, 1999 PIRU 1981: Alexandru Piru," Istoria literaturii române de la început pînă azi", (Cap. „Simboliștii. Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
din Uvertura Suitei în si. În cele mai sobre compoziții polifonice, întrezărim și freamătul patetic al improvizatorului, iar în cele libere descifrăm logica sa componistică. Tributar vechii polifonii, el îmbină limbajul muzical al trecutului cu noul stil armonic. Conținutul generalizat, filosofic al muzicii sale, depășește formele create de predecesori, pe care le desăvârșește. În operele sale a sintetizat împlinirile muzicale anterioare, făurindu-și un limbaj inconfundabil și atingând una dintre culmile muzicale universale. Ca toate geniile umanității, el se ridică deasupra
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
studiile la "Facultatea de Litere și Filosofie" din București, ale cărei cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie. În anul 1912, este numit profesor la "Liceul Matei Basarab" din București. După o vreme în care colaborează la "Studii filosofice" sau la "Noua Revistă Română", pleacă în Germania, la Göttingen, în vederea desăvârșirii studiilor. Aici îl prinde Primul Război Mondial. Revine în România și își satisface stagiul militar la Brăila. Pe 25 noiembrie 1915 se căsătorește cu Elena Margareta Fotino. În
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
celei de a IV-a proporționale: Sărmanul Dionis de Eminescu" - tipărită în "Noua Revistă Română" la 22 februarie 1911 (debutul publicistic avusese loc, probabil, în 1909). La 23 septembrie 1912 publică în "Noua Revistă Română", sub pseudonimul Mihai Tonca, "Preocupările filosofice ale geometrului Poincare"; ulterior va fi cooptat ca redactor la respectiva revistă. În octombrie susține examenul de licență la Facultatea de Litere și Filosofie din București cu teza "Istoria argumentului ontologic" (magna cum laude; certificat nr. 152, din 11 decembrie
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
de vară de la Vălenii de Munte (15 iunie - 15 august) ține prelegerea "Contribuția latină în filosofie", iar în noiembrie deschide cursul de Istorie a logicii (până în februarie 1925). În anul universitar 1924-1925 propune ca temă de seminar crearea unui dicționar filosofic românesc (încercare de precizare a câtorva noțiuni filosofice fundamentale, precum și a unei terminologii filosofice românești). În noiembrie - în "Gândirea" se publică "Individualismul englez" - cuvânt introductiv la o traducere din Herbert Spencer "Individul împotriva statului" (Cultura Națională; trad. I. Olimpiu Ștefanovici-Svensk
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
15 august) ține prelegerea "Contribuția latină în filosofie", iar în noiembrie deschide cursul de Istorie a logicii (până în februarie 1925). În anul universitar 1924-1925 propune ca temă de seminar crearea unui dicționar filosofic românesc (încercare de precizare a câtorva noțiuni filosofice fundamentale, precum și a unei terminologii filosofice românești). În noiembrie - în "Gândirea" se publică "Individualismul englez" - cuvânt introductiv la o traducere din Herbert Spencer "Individul împotriva statului" (Cultura Națională; trad. I. Olimpiu Ștefanovici-Svensk; reed., 1996). La 14 februarie 1925 încheie cursul
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
în filosofie", iar în noiembrie deschide cursul de Istorie a logicii (până în februarie 1925). În anul universitar 1924-1925 propune ca temă de seminar crearea unui dicționar filosofic românesc (încercare de precizare a câtorva noțiuni filosofice fundamentale, precum și a unei terminologii filosofice românești). În noiembrie - în "Gândirea" se publică "Individualismul englez" - cuvânt introductiv la o traducere din Herbert Spencer "Individul împotriva statului" (Cultura Națională; trad. I. Olimpiu Ștefanovici-Svensk; reed., 1996). La 14 februarie 1925 încheie cursul de "Istorie a logicii" (litografiat; tipărit
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
roului titanic ori demonic din poezia eminesciană dacă n-ar interveni paginile cu motivări ample și coerente adânc din Geniu pustiu ori Sărmanul Dionis? Sau cum s-ar pătrunde în lupta eroului cu categoriile de spațiu și timp fără elucidările filosofice din Sărmanul Dionis? Trecerile de la o ipostază filosofică la alta, modificările în concepția despre lume și erou a poetului, raportul dintre gândul filosofic și ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai luminate de proză, care oferă adesea și valori estetice
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
n-ar interveni paginile cu motivări ample și coerente adânc din Geniu pustiu ori Sărmanul Dionis? Sau cum s-ar pătrunde în lupta eroului cu categoriile de spațiu și timp fără elucidările filosofice din Sărmanul Dionis? Trecerile de la o ipostază filosofică la alta, modificările în concepția despre lume și erou a poetului, raportul dintre gândul filosofic și ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai luminate de proză, care oferă adesea și valori estetice de mâna întâi.” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu-cultură și creație
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Dionis? Sau cum s-ar pătrunde în lupta eroului cu categoriile de spațiu și timp fără elucidările filosofice din Sărmanul Dionis? Trecerile de la o ipostază filosofică la alta, modificările în concepția despre lume și erou a poetului, raportul dintre gândul filosofic și ideea mito-poetică sau imagine se limpezesc numai luminate de proză, care oferă adesea și valori estetice de mâna întâi.” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu-cultură și creație) Primul traducător al lui Mihai Eminescu a fost scriitorul maghiar József Sándor, care a publicat
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
1905-1906). A întocmit numeroase volume de izvoare, documente ("Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au XV-e siècle", 6 vol., "Studii și documente cu privire la istoria românilor", 31 vol. ș.a.). Deși structural refractar subordonării faptului istoric unui sistem filosofic, a îmbogățit gândirea istorică cu o nouă viziune, dominată de factorul spiritual și întemeiată pe unele "permanențe", coordonate ale dezvoltării istorice. În domeniul istoriei naționale, a elaborat monografii și sinteze de mare valoare ("Istoria lui Mihai Viteazul, Istoria bisericii românești
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
urmăresc protejarea moștenirii lor lingvistice. Uniunea Europeană este un organism secular fară nici o conexiune formală cu vreo religie, dar art. 17 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene recunoaște „statutul sub legile naționale a bisericilor și asociațiilor religioase” precum și organizațiile non-confesionale și filosofice”. Preambulul Tratatului Uniunii Europene menționează „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”. Discuțiile asupra textelor Constituției Europene și mai târziu a Tratatului de la Lisabona a inclus si propuneri referitoare la menționarea creștinătății sau „Dumnezeu” sau ambele în preambulul textului, dar
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
cele mai importante instituții culturale din istoria civilizațiilor: celebra „Casă a înțelepciunii” (ar: "baytu-l-hikma" بيت الحكمة), care îndeplinea mai multe funcții: bibliotecă, instituție de învățământ, oficiu de traduceri. Aici se desfășoară o intensă activitate de traducere a moștenirii științifice și filosofice a antichității. Se traduc lucrări de medicină (Galenus, Hippocrate, Dioscoride), astronomie, matematică, fizică, geografie (Ptolemeu, Euclid, Arhimede), drept. Epoca abbasidă a traducerilor, inaugurată în anul 750, a durat aproape un secol. În această perioadă, arabii au jucat un rol fundamental
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
de proza și idile I au fost scrise că polemici.Voltaire a respins filosofia pesimista și a încercat să orienteze un curs de mijloc în care omul a fost capabil să găsească virtute morală prin rațiune. Cea mai mare lucrare filosofica a lui Voltaire a fost "Dictionnaire philosophique" ( "filozofica dicționar") Publicat în 1764. Criticile se îndreptată către instituțiile politice franceze, dușmani personali, Biblia și Biserica Romano-Catolică. El este amintit și onorat în Franța că polemist Curajos care a luptat neobosit pentru
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
de (după un libret exclusiv grecesc). La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, teatrul atenian a fost dominat de teatru de revistă, comedii muzicale, operete și nocturne, iar dramaturgi remarcabili au fost , , și alții. Tradițiile filosofice occidentale au început în Grecia Antică în secolul al VI-lea î.e.n. Primii filosofi sunt denumiți „presocratici”, ceea ce arată că au fost înainte de Socrate, ale cărui contribuții marchează un punct de cotitură în gândirea occidentală. Presocraticii proveneau din coloniile estice
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
un punct de cotitură în gândirea occidentală. Presocraticii proveneau din coloniile estice și vestice grecești, și s-au păstrat doar fragmente din operele lor originale, în unele cazuri doar câte o singură propoziție. Odată cu Socrate a început o nouă perioadă filosofică. Ca și sofiștii, el respingea întru totul speculațiile fizice pe care le lansau predecesorii săi, și a pornit de la gândurile și părerile oamenilor. Aspecte din filosofia lui Socrate au fost unificate de Platon, care le-a combinat cu numeroase principii
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
filosof al antichității. Dar în timp ce Platon încercase să elucideze și să explice lucruri din punctul de vedere suprasenzorial al formei, elevul său a preferat să înceapă de la faptele provenite din experiență. Cu excepția acestor trei mari filosofi greci, alte mari școli filosofice grecești cu alți fondatori au fost în antichitate stoicismul, epicurianismul, scepticismul și neoplatonismul. În perioada modernă, (în , „iluminarea”) a fost expresia greacă a iluminismului și a ideilor sale filosofice și politice. Reprezentanți notabili au fost , și . Literatura greacă poate fi
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
din experiență. Cu excepția acestor trei mari filosofi greci, alte mari școli filosofice grecești cu alți fondatori au fost în antichitate stoicismul, epicurianismul, scepticismul și neoplatonismul. În perioada modernă, (în , „iluminarea”) a fost expresia greacă a iluminismului și a ideilor sale filosofice și politice. Reprezentanți notabili au fost , și . Literatura greacă poate fi împărțită în trei mari categorii corespunzând a trei mari perioade: antică, bizantină și modernă. La începutul literaturii grecești stau cele două opere monumentale ale lui Homer: "Iliada" și "Odiseea
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]