11,345 matches
-
Dacă o să veniți pe la mine, să întrebați soția ce-mi place mie cel mai mult să mănânc. Că dacă spun cuiva nu mă poate crede. Eu, după ani de zile, încă mănânc arpacaș, este obligatoriu! Din închisoare am rămas cu foame, frig și frică. Am ieșit din pușcărie cu o frică intrată în reflex. De exemplu, odată conduceam mașina și, la ieșirea din Vaslui, m-au tras pe dreapta niște milițieni de la circulație. Am coborât, am luat poziția de drepți și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ierta fapta, dar dacă va fura ceva mai de valoare, ei vor fi pedepsiți ca hoții; 9. Acelș ce îi redus la cea din urmă extremitate, nu va fi furat decât spre a se îmbrăca și a nu muri de foame, va obține iertarea; 10. Cel ce va fura de la inamici sau de la orice alt nelegiuit va avea iertare; 11. Dacă oameni din serviciul gospodarului (Domnitorului) comit abuzuri, necăjesc pe săracii locuitori și fără știrea stăpânului lor, culpabilii vor fi pedepsiți
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
avem puteri și chip de-acum Să mai trăim cerșind mereu Că prea ne schinjiuesc cum vreu Stăpâni luați din drum Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt Să vrem noi sânge, nu pământ Când nu vom mai putea răbda, Când foamea ne va răscula, Hristoși să fiți nu veți scăpa, Nici în mormânt!" Atent la psihologia maselor, Tudor Arghezi avea să zugrăvească și el fraternizarea cu țăranii a muncitorimii și a intelectualității, scăpându-i de tragerea la răspundere de către justiție: „Doi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mare, din pricina proastei organizații administrative și militare a țării, beciurile și aresturile polițienești erau ticsite de răufăcători de tot soiul, pe care, pentru a-i mai desbăra de năravul lor sau a-i mai... rări, îi lăsau să piară de foame, frig sau de bătăi, în fundul beciurilor în care erau trântiți, și numai la puțini din ei li se făcea cinstea de a fi... spânzurați, după o judecată sumară; aceștia erau negreșit aceia din hoți care, își căpătaseră o faimă mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
răspunde că nu are timp. În schimb, un vițel i-l arată. Zeul pentru a-l pedepsi pe cal îi spune că nu se va sătura niciodată și că va trebui să mănânce tot timpul. Vițelului îi dă pacea, satisfacerea foamei și posibilitatea de a rumega în liniște. Într-o poveste din Saxa, Isus și Sfântul Petru ajung într-un sat și sunt găzduiți de un om sărac care sacrifică pentru ei singura lui oaie. După masă Isus cere oasele și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
s-a întâmplat de mai multe ori la Lyon, dar găseam de cuviință să folosesc cei câțiva soli ce-mi rămâneau plătind mai degrabă o pâine decât un adăpost; căci eram amenințat mai puțin să mor de somn, decât de foame")287. "Tocmai îmi făcusem culcușul pe o bancă de acolo, când un abate, trecând pe stradă și văzându-mă culcat astfel, se apropie de mine și mă întrebă dacă eram lipsit de adăpost. Îi mărturisii toată povestea mea, și el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-o iluzie derizorie? Și totuși acest vis ne este descris, e drept cu oarecare ironie, de către Flaubert în Sfântul Iulian cel Primitor, arătându-l pe Sfântul Iulian primind, după ce a trecut prin multe aventuri, pe cel căruia îi este foame, îi este sete și frig și oferindu-i ca sacrificiu trupul său gol pentru a încălzi lepra celui care se dovedește fi Hristos. Hristos sau diavolul, Flaubert a ezitat, de altfel. Fiindcă în ciorne Flaubert valorifică prezența unui diavol licențios
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fie ființe umane ci făpturi demonice: "O anumită tulburare puse stăpânire pe mine și, din când în când, lucrul acesta mi se părea posibil". Ca și locuința Usher, casa sperată este și o amenințare care irită nervii. "Mușcătura imperioasă a foamei, o dorință nesfârșită de odihnă și de cordialitate umană" se amestecă cu fantasmele unei respingeri, ale unei neospitalități fundamentale, ale unei arhaice ostilități, anticipate de către narator care își imaginează pe locatari că se baricadează împotriva intruziunii sale, el care este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ale arabului îl fac nerăbdător pe Daru, pentru că nu fac decât să-i prelungească porția lui de singurătate și liniște. Dacă împarte mâncarea pe care o pregătește pentru prizonier cu acesta, va spune că o face numai pentru că îi e foame. Răspunsurile la întrebările sale în legătură cu crima nu fac decât să irite în el revolta sa împotriva unui act absurd. Oaspetele arab dorește totuși ca învățătorul să-l însoțească, fără îndoială pentru că a văzut în acest schimb de priviri, în atitudinea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu atât mai puțin progresăm, ca și cum abundența cuvintelor ar acoperi vanitate și puținătatea actelor. Faptul cel mai remarcabil pare a fi sporirea crescândă și regulată a termenilor care evocă oboseala și în special cea a eroului care, după modelul artistului foamei, se îndreaptă către o epuizare totală. Dacă tăcerea Castelului, absența sa totală de reacții, neglijența sa indiferentă fac foarte neverosimile o crimă sau o violență fatală față de K., dispariția sa nu este totuși mai puțin sigură 573. Luându-ne după
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
revendicată apare ca un vid absurd, o sursă de slăbire (86) în fața acestor "misiuni impenetrabile, atribuite de departe de vreun necunoscut" (153) sau de către administrație în inextricabila ei grandoare (228). Kafka a schițat portretul eroului său postind, acest artist al foamei. Cu K. el face portretul eroului oboselii. Amândoi dezvăluie prin foame sau oboseală inexplicabila rezistență de a fi recunoscut și acceptat. "Cum să-mi explic altfel faptul că eram mereu în stradă, ca și cum ceea ce aveam în fața mea nu era o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în fața acestor "misiuni impenetrabile, atribuite de departe de vreun necunoscut" (153) sau de către administrație în inextricabila ei grandoare (228). Kafka a schițat portretul eroului său postind, acest artist al foamei. Cu K. el face portretul eroului oboselii. Amândoi dezvăluie prin foame sau oboseală inexplicabila rezistență de a fi recunoscut și acceptat. "Cum să-mi explic altfel faptul că eram mereu în stradă, ca și cum ceea ce aveam în fața mea nu era o casă ci un foc. Când ești invitat în lume, este clar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fără destinație. Dezvoltarea tehnicilor moderne nu încetează să pervertească iremediabil ceea ce ar fi putut fi un mesaj, ceea ce ar fi putut să aibă un sens. După poștă el a inventat telegraful, telefonul, telegraful fără fir. Spiritele nu vor muri de foame, dar noi vom pieri"633. Ea este totodată neîmplinitul corpului, când este pusă în legătură cu animalele, după cum este și neîmplinitul Erosului. Piuitul viorii surorii lui Gregor este Unisono-ul dorinței 634, sunet fără mediere, fără scop pe care nu ar putea să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
casei". Omul de lume trebuie să-și anunțe întârzierea sau absența (dacă nu tacâmul lui este păstrat până când pierdem orice speranță a vizitei sale). Este un semn de considerație față de invitații prezenți (cărora se poate să înceapă să le fie foame). Dacă "e un dar al cerului să ai priceperea de a primi în casă un străin în trecere", după cum o reamintește Antoine de Courtin în Nouvelle civilité qui se pratique parmi les honnêtes gens (1671), primirea oaspetelui este descrisă cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și pe Tacit și apoi să intre întro facultate, unde învață a traduce institutele lui Iustinian, vă puteți mira că pe urmă vin părinții lor, rudele lor, toți alegătorii, ca să ne ceară să le dăm vreo funcție că mor de foame, că noi trebuie să ajutăm tinerimea, că români sunt și ei, și așa mai departe? Și așa se face o atmosferă complexă, compusă din toată tinerimea și toți părinții acestor tineri, din toate rudele și toți amicii lor, care împinge
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperării”... Alții, și am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de îndată sosiți în Occidentul liber și prosper, s-au repezit la bunătăți și „am mâncat ca sparții”. Adio, spectrul foamei, adio, cozile la pâine, adio, dosarul de cadre. Doar după aceea a survenit confruntarea cu realitățile Occidentului, cu obligația de a se conforma cu civismul Occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decât dacă muncești, cu ideea că în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în echipă și rezultatele erau măsurate ca atare. Cu toate acestea, deportații nu erau întotdeauna astfel. Deși mulți bărbați își exprimau uimirea la aflarea veștii că femeile erau nevoite să muncească în mine sau în construcții, unii bărbați, poate din cauza foamei sau preocupați fiind de propria lor supraviețuire, nu își ofereau ajutorul femeilor atunci când acestea aveau nevoie. Frau W. povestește: Când una dintre noi i-a implorat pe bărbați, „ajutați-ne”, aceștia ne-au refuzat, răspunzând: „primim aceeași mâncare pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aveau nevoie. Frau W. povestește: Când una dintre noi i-a implorat pe bărbați, „ajutați-ne”, aceștia ne-au refuzat, răspunzând: „primim aceeași mâncare pe care o primiți și voi”... ceea ce pentru mine a fost foarte șocant. 7. „Cinci ani foame”. Mâncarea la Donbas în lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atât de puternic trăite de deportați, încât ele sunt reflexiv aduse în memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pe bărbați, „ajutați-ne”, aceștia ne-au refuzat, răspunzând: „primim aceeași mâncare pe care o primiți și voi”... ceea ce pentru mine a fost foarte șocant. 7. „Cinci ani foame”. Mâncarea la Donbas în lucrarea sa despre Donbas, Radosav afirmă că „foamea și disperarea erau atât de puternic trăite de deportați, încât ele sunt reflexiv aduse în memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
afirmă că „foamea și disperarea erau atât de puternic trăite de deportați, încât ele sunt reflexiv aduse în memorie”. El susține mai departe că relația deportaților cu hrana se manifesta pe două niveluri, primul fiind „obsesia de a trăi cu foamea”, iar al doilea obsesia privind „procurarea hranei”. Pentru unii, prima experiență a înfometării a început devreme, o dată cu călătoria lor spre est, dat fiind faptul că nu își aduseseră mâncare sau, dacă au avut-o, le-a fost confiscată, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
schelete, înțelegi? Piele și os. Fiindcă seara, când ne dădea pâinea aia, 200 de grame, stăteam pe priciu’ ăla și spuneam „te mănânc, nu te mănânc, te mănânc, nu te mănânc”. Dacă puneam numa’ o fermitură în gură, înghițeam de foame ce-mi era, ați înțeles? Și ziua cealaltă lucram iară fără pâine, și sigur că n-a fost plăcut. Cantitatea de mâncare primită depindea nu doar de locul unde deportații munceau, ci și de cât de bine munceau, așa cum povestește
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a conferit o mai mare rezistență în fața bolilor. în plus, femeile puteau coase și croșeta fie pentru ele, fie pentru a vinde rușilor. în afară de asta, rolul tradițional al femeii în ierarhia familiei le-a făcut mai puternice în a îndura foamea și, în cele din urmă, în a supraviețui. Cum femeile, nu doar din România, au avut o poziție inferioară în fața bărbatului care aducea pâinea acasă - fie el tată, frate sau fiu - au învățat să se sacrifice, fiind astfel capabile în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu lăsa timp opoziției să se organizeze, tactică al cărei exemplu fusese dat de FSN în România. Lupta cea mai grea s-a dat în februarie 1991, când, la Tirana, în Piața Skanderbeg (Piața Universității!), studenții au intrat în greva foamei, cerând ca Universitatea lor să nu mai poarte numele fostului dictator. Confruntarea pe această temă simbolică a culminat în ziua de 20 februarie, cu dărâmarea statuii lui Hoxha. La București, evenimentul a fost salutat în 22 cu un articol intitulat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că nu poate fi mai rău, dar azi îmi dau seama c-ar fi fost mai bine să ne fi omorât atunci pe toți, la noi în casă, decât să ne fi trimis în pustiu, să murim de frig și foame, căci acesta e scopul ce-l urmăresc cei ce ne-au trimis aici. Ar fi fost mai uman. Dar se vede că ne e dat să ne zvârcolim în spasme, și nu un minut, ca la zid, ci luni și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în perpetuarea culpabilității: „Nu putem continua și rezista cu pete albe în trecut sau cu etape depășite cu discreția vinovată. Premisele false duc la rezultate false” (p. 5). Deturnarea îndelungată a istoriei în anii comunismului a provocat nu numai o foame de trecut, dar și nevoia de sinceritate izvorâtă din istoria trăită, convingătoare, acele life stories dătătoare de modele. Este invocată valoarea educativă și morală a istoriei, aptă să constituie un ghid individual, dar și să reconstruiască solidaritatea socială. în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]