11,439 matches
-
casă, în oraș. Azi a bătut vântul; am făcut plaje totuși; era o vreme minunată, am mers prin tătărime, cam chinuită de grija proviziilor, încă neachitate. Acum, mi-e egal. Plec cu inima încor dată spre scrisorile tale. Te sărut iubita mea, și toată dragostea închircită în mine de grijă și depărtare se înaripează. Mâine vor pleca spre tine ultimele rânduri din Mangalia, care m’a însănătoșit (touchons du bois). Îți trimet peisajul ei însorit, cu marea de un albastru brumat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi bătea inima când auziam pe sub balcon zgomotele temute; te așteptam, te bombăneam și te iubeam. Monica, fii prudentă. Nu fuma mult. Lasă trupului tău tânăr puterea și mireasma dulce a busuiocului... Monica, Monica... Ce greu îmi e fără de tine. Iubito! Marți seara Zi apăsătoare, de plumb. Azi-dimineață, trezire ca de condamnat la galere, după o noapte de insomnie. Griji și tristețe; o zi în care ți se pare că orașul îți spune cuvinte aspre, în care versurile lui Baudelaire îmi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de a te ști departe de mine, de a te simți în fiecare clipă, de dimineață până seara, chiar în călătoria asta ridicolă făcută ca să fug din casă și să-mi găsesc o liniște de moment. Proiectele tale, scumpa mea iubită, m-au mișcat; nu, draga mea, odaia ta pe care o iubesc fără s-o fi văzut, odaia în care poate îngâni uneori un cântec, nu va vedea niciodată bietul chip bătrân al mamei tale; celelalte, chipurile prietenelor tale pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mon fiston. Și totuși îl vreau, îl doresc fericit; aș vrea să aibă repede mijlocul de a fi liber, fără dependențe, și dacă sufere puțin, aceasta îl va maturiza, îl va face poate un bun tovarăș de viață. Draga mea, iubita mea, gândește-te la tine; învață să fii puțin egoistă. Ne chemi pe toți; ai chema România toată în odăița ta, fără să te gândești că fiecare dintre noi am fi o ghiulea legată de picior; te văd venind val-vârtej
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a doua e complet imbecilă. Mi-e frig și mâinile sunt înghețate. Țevile caloriferului sunt încă înghețate și nu s’a putut da căldură. În Wilson era azi cald și bine, iar la școală avem căldură de 10 zile. Mamie, iubita mea, nu pot vedea pe nimeni. Ieri seară a fost Pauline; era mișcată găsindu-mă atât de anihilată din pricina lipsei tale. Vrea să-mi dea curaj; ea însăși e descurajată și fără nicio speranță. Caută să mai ia ore la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
până la 4½; ai fost tot timpul cu noi și mi-am dat seama de ce calitate e afecția și interesul ce-ți poartă. Sâmbăta viitoare dejunez la ei. Fetița lor e adorabilă; seamănă mult cu Dora Moscuna, vioaie, frumoasă și inteligentă. Iubita mea, e ora cinci, o jumătate de oră mă mai desparte de supliciul ședinței; azi e Sf[ân]tul Dimitrie; Lina și Chirana s’au dus la slujba de la Mitropolie și vor veni la 6; în casă e o liniște
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ți croește acolo o viață cuminte de muncă și mândrie; aici unii din prietenii noștri pronostichează aceeași despărțire care a separat timp de 27 de ani Europa Occidentală de cea Orientală, alții cred într’un război iminent. În orice caz, iubita mea, tu să nu-mi duci grija și să-ți faci acolo o viață demnă de tine și de numele ce-l porți. Eu voi restitui aici lui Rainer banii, cred, săptămâna aceasta; ar fi așa de bine ca sâmbătă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
perechi de pantofi, tot numai câte două. A venit Pauline să ducă rândurile acestea. E deprimată cum nu-ți închipui. În atmosfera în care trăiește, nu-i de mirare că a plâns spunând că ea nu merită să aibe noroc. Iubita mea, Mouetta dragă și mică, cum trăești tu acolo? Ai adevărat atâta hrană cât spui? Nu uita să încerci sistemul cu bouillota pe care noi l’am adoptat aici. Sticla să fie groasă și apa clocotită să nu o torni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
părul și sprâncenele sburlite uneori, ca să le așez. Te iubesc, Mamina 11/1947 I 27 octombrie [1947], luni seara Draga mea, mult iubită, Ți-am scris ieri, prin R[ainer], mult, deșirat, dorind să umplu - poate cu inutilități - paginile obicinuite. [...] Iubito, în casă e un frig infernal și abia pot să țiu tocul... Astă seară am vorbit cu Lisette (cum nu i-ai scris tu ei? stă în Str. Vasile Lascăr 70), care mi-a spus că scrisoarea ta pentru S
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apăr, va avea, dacă vei mai veni, când vei mai veni, o altă culoare - îl voi schimba să-l găsești nou -, dar acum, cu tonalitatea lui de frunză din Luxembourg, e melancolic, nostalgic, cu tonuri șterse de aur vechi îngropat. Iubita mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte. [...] Și totuși, Monica dragă, ce bine-i că tu ești acolo; când va trece și iarna
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s’a tăiat dreptul grijilor mărunte; clocotesc în mine, fierbinte ca într-un cazan cu smoală, grijile mari, spaima că s’ar putea să nu ne mai vedem niciodată, dacă evenimentele ne-ar scoborî o perdea de fierîntre noi. Atunci, iubita mea, nu știu ce aș face; poate m’aș prăbuși; poate ce mai e viu, rezistent și oltenesc în mine ar găsi o soluție între viață și moarte, o luptă pe viață și moarte, ca să te văd. Totul e atât de orânduit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și alean“, „și lasă gândului cărare de abis“. Ți aduci aminte cum țipam: Ferme ces cochonneries!... și acum, iată-mă, ascult. Aștept sau să-mi spui „Vrei să închid?“, sau să-ți aud râsul amuzat. În casă acum e cald, iubito. Aș vrea să te întorci din oraș, înfrigurată. Ți-aș da o ceașcă de ceai, cu unt și marmeladă. Dar acolo, în garde-manger-ul tău, mânuța ta, pe care mama a ferit-o de orice muncă aspră, casnică, își va fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost nimic, / Ochii i-ai deschis un pic, / Ochii mari / Și a venit spre tine lumea toată: / Păsări, păsărari, o gazelă și un lup!“ Păzește-te de lupul parizian, Scufița Roșie! Mamina 12/1947 30 octombrie [1947], joi Mamy, mult iubito, ți-am scris, zilele din urmă, o scrisoare lungă, lungă. Am sperat că ți va ajunge înaintea celorlalte, dar G[aby], care îmi dăduse mari nădejdi, a fost - când a venit să o ia - mai puțin categorică, ba mi-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
piață iar o criză de numerar ca la plecarea ta - și o regret, căci ași fi vrut să-i dau lui R[ainer] banii, cred că ar avea nevoie. Tot nu desperez căci i-am scris categoric adev[ăratului] Curti. Iubito, astă seară voi face o baie, îți scriu puțin. În mine clocote[sc] atâta dor și o imensă jale. Cred că j’ai trop présumé de mes forces... Poate și unde nu am primit nimic de la tine și în jurnale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu imense dificultăți bănești - apa, lumina, întreținerea casei s’au ridicat la sume astronomice... Astă-seară au început marile serbări pentru revoluția octombristă; la radio cântece românești, unele din folclor, altele noui cu splendide îndemnări (sic) la înfrățire internațională. Îți închipui, iubito, ce repercusiuni au în sufletul meu atât de acce sibil marilor mișcări ale țării mele. Mă gândesc cu fervoare la tine ca la un ideal inaccesibil; dorm seara cu fotografiile tale de când erai mică; vai! acum le-aș suporta și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fille; j’en serai fier“. Am stat cu ea de vorbă, aproape un ceas, Bi[emel] era vis-à vis, chemat de Reb. Am vorbit atât de mult de ceea ce ne interesa pe toți; regret că nu ai fost cu noi, iubita mea. O atmosferă de familie: Anne-Marie drăgălașe, intimă, amuzantă; la un moment dat trebuia să conducă un gros-bonnet la concertul de la Ateneu dat de o franceză, Colette (?), și cum i se pusese pe ea o rochie verde de catifea, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un cancan care m’a scârbit de „cei trei C.“, așa cum îi numești tu afectuos în scri sorile tale. Miercuri seara, 5 noembrie [1947] [...] Cum scrisorile fac atâta drum și sunt, poate, atât de nesigure, eu îți scriu astă seară, iubita mea, dorindu-ți din inimă sănătate, cumințenie și noroc. Niciodată - egoistă - nu m’am gândit că va veni o vreme când fetița mea își va sărbători ziua ei, fără ca eu, fiind în viață, să fiu alături de ea, fără happy birthday
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obrajii bruni! Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale, pentru toate bucuriile ce mi-ai dat, pentru mândria cu care trăesc fiindcă sunt mama ta, și pentru că nu am roșit decât de bucurie, de când te am pe tine, iubita mea, dulcea și îndepărtata mea bucurie și raison d’être. Luni, 10 noiembrie [1947] Draga mea, poate că asta e una dintre ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează și puternică. Am să te iubesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pentru ceea ce ne chinuiește. Deci, ma douce grande, să ne lăsăm în voia destinului nostru și a bunului Dumnezeu. Dacă merge totul bine, îți promit că o să fac tot posibilul ca să am hârtia aceea gata în luna iunie și atunci, iubita mea, voi avea imensa, minunata fericire de a te vedea. [...] Sâmbătă, 22 noiembrie [1947] [...] Te rog învinge-ți nostalgia; nu intra în panică atunci când scrisorile mele nu sosesc la timp; nu din cauza vreunei boli nu ți-aș scrie, căci am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se elimine ultimul vestigiu de rău și mâine să mi pot face cursele absolut necesare: poșta, Rainer și școala de la 11 [la] 1. După masă iar lucru la școală - poate îl voi evita pentru că voi argumenta că e ziua mea. Iubito, abia acum a plecat Mihai, care m’a enguelat și m’a certat tot timpul spunându mi că nu ne merităm norocul, că tu ești acolo pentru a-ți desăvârși cariera, că ai plecat pentru doi ani și n’a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în minte, în suflet, în cuprinsul camerei în care stau vremelnic ori mereu, în străzile în care nu te întâlnesc dar în care te port cu mine, credincios, în versetul din Imitation pe care l’am spus aseară, recules. Curaj, iubita mamei, pentru tot ce este, pentru tot ce va veni. Portons la Croix, pentru lunile lungi de iarnă, în care oricând a pândit frigul, boala și mai acerb ca oricând neprevăzutul, pentru zilele de grevă ce mă turbură, ca intensitate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îl plătesc și acum, resemnată. Tu să învingi, tu să fii frumoasă, iubită, admirată și... cuminte. Dimineața de Anul Nou ori de Crăciun să te gân dești, dacă ai avea cumva vreo neplăcere, că ai aici altarul tău, că ești iubită mai presus de iubire și dorită mai presus de dor. [...] Ții tu minte fotografia unde stai pe un scaun de păpușe, în picioare, îmbrăcată în lizeuza roz de lână, vrând să aprinzi tu pomul tău de Crăciun? Dar „Mo-Cătun, Mo-Că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decembrie 1947, miercuri seara În seara de ajun al Anului Nou, ultima scrisoare din acest an. Am primit azi la ora unu scrisoarea ta no. 22 din 15-21 decembrie și telegrama din 30. XII. A bătut 12! La Mulți Ani, iubita mea. Am ciocnit cu tine, pahar lângă pahar, acum! și încă o dată la 11: au fost aici Gaby, Pauline și Maria cu o primavera și un mic tort de ciocolată: am vorbit de tine, Gaby cu humour și afecție, Pauline
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cei din jur (Ileana Pătr[ulescu]); 2) ai cel mai frumos corp, dar dacă ai fi avut 5 cm. în plus etc. A fost indignată de lipsa de pudoare a generației actuale. [...] M. 29/1948 I 11 ianuarie [1948], duminecă Iubita mea, Mouettă neagră, îți scriu cu adevărată desnădejde. Am ajuns la scrisoarea 29 și, prin mama Jaquelinei, aflu azi că de o lună nu ai mai primit nimic de la mine. [...] Mamă, Mouetta mea, îți voi scrie mereu, mereu, și dacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
curățenia și perfecta ordine disciplinată din ea: toate lucrurile sunt la locul lor; mi se pare că această realizare este urmarea încrederii pe care mi o acorzi; măcar de ar dura, măcar de n-ar fi un cântec de lebădă! Iubita mea, îți scriu toate astea din superstiție; mi se pare că, dacă nu ți-aș scrie totul, tot ce pot să-ți scriu, firul viitorului nostru s-ar rupe - și nu vreau să se întâmple asta din vina mea. Mouette
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]