12,849 matches
-
istoria asta? Nu. De atunci n-am mai pescuit niciodată! În cameră se așterne o tăcere nefirească. Seara se lasă încet și umbre abia sugerate apar în apartamentul lui Hans. Halbele rămîn intacte și noi ne evităm privirile. Nu aprindem lumina ca să nu ne vedem fețele. Ne ajunge lumina lăptoasă de la iluminatul stradal. Știi Hans, cred că indianul a dat cea mai verosimilă explicație a nenorocitei noastre istorii. De asta ți-am și povestit-o. Eu tot așa gîndesc încă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu există notă. M-a amînat, suspină el amărît. Deci pierzi bursa... Din nefericire, da. O să mă descurc greu. Mă uit mai atent la tînăr. Mi se pare cunoscut, dar nu studentul cunoscut la curs, ci altul, neclar definit. Mă luminez: Nu cumva mata, atunci la Les Andaluses... Ba da, pune el capul în jos. Alerg la Rotaru, deschid ușa, nu dau bună ziua și strig: L-ai bușit pe tînărul care ți-a salvat fetița! Din cauza ta pierde bursa! Profesorul Rotaru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vorbească. Și eu la fel. Eroare și la Zemun Vuk avea aproape treizeci de ani și era profesor la o școală din Surdulica la vreo cincizeci de kilometri de Leskovac, pe rîul Moravia. În fiecare noapte Vuk vedea explozii care luminau cerul înspre orașul Niș și chiar o dată a fost lovită fabrica de cherestea din Vranje, ceea ce s-a auzit chiar și la Surdulica. Noapte de noapte, Vuk auzea avioanele care survolau sătucul său, golite de bombe. Vuk visa o armă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
natal, pînă la Belgrad era o azvîrlitură de băț. Dar n-a fost nimic. Liniștea apăsa și așteptarea exaspera. Pe înserate, din nou au sunat sirenele. De data aceasta avioanele au sosit și au împroșcat moartea și disperarea. Explozii imense luminau cerul, fum gros otrăvea văzduhuri. Vuk aleargă la postul de jandarmi pentru noutăți. Marița îl roagă să rămînă cu ea, dar Vuk n-aude. Un avion se retrage și mai aruncă o bombă spre ceea ce a rămas din "obiectiv". Mîncarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt mirat de o strălucire ciudată. Pe moment n-am dat atenție, dar pe urmă am așezat din nou ochiul în calea razei. Mă dau la o parte și văd unde cade. Cădea cam la cinci metri de terasă și lumina o porțiune cam cît un ou. Nu mai spune! Da, cît un ou, nu mai mare. Iau scara și urc să văd ce luminează așa puternic în perete. În tencuială era ascunsă o bucățică de oglindă cam de doi-trei centimetri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dau la o parte și văd unde cade. Cădea cam la cinci metri de terasă și lumina o porțiune cam cît un ou. Nu mai spune! Da, cît un ou, nu mai mare. Iau scara și urc să văd ce luminează așa puternic în perete. În tencuială era ascunsă o bucățică de oglindă cam de doi-trei centimetri pătrați. Abia se zărea de jos. Să nu-mi spui că... Ba da, era pusă acolo de mîna unui om. Doar...Nu mă fierbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un lac. Istoria sa merge mult în timp, dar prin secolul al XIX-lea era socotit ca un oraș prea negru. Din acest motiv, s-a facut apel la un francez din Bordeaux, Jean Luis Laurent de Clouet, să mai "lumineze" orașul, pe atunci numit Jagua. Francezul a recrutat imigranți din Bordeaux și de peste tot fondînd orașul actual la 22 aprilie 1819. Numele Cienfuegos nu are nimic în comun cu Camilo Cienfuego, tovarășul lui Fidel. Orașul a fost botezat așa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lemnul cîte un milimetru și era chinuit că nu știa ce are de făcut, nu vedea "diamantul" din surplusul care îl învelea. Se ruga la puternicul Orula, zeul care prezice viitorul și care vindecă și repară toate infirmitățile, să-i lumineze calea către acea desăvîrșire pe care o văzuse, care-l fascinase și care îl îndemnase s-o nască. După ani și ani, señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz a reușit să dea naștere operei care l-a fascinat într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spun nepăsător, poate șoricei. Zilele trec, trec și lunile, vremea se încălzește și, odată cu ea, apa din piscină. Dimineața, pe întuneric încă, o oră de înot este și o plăcere și un exercițiu de sănătate curată. Ziua crește și se luminează la ore incredibile, așa că dispui de o larghețe de timp nemaipomenită. Ai timp să faci de toate! Piscina este aproximativ luminată, dar la ce ar folosi să fie orbitor scăldată în lumină? Cu halatul pe umeri, pe trotuarul îngust care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cheamă-mă...cheamă-mă...” Am rămas singur în crepusculul din jur. Priveam înfrigurat spre locul unde s-a mistuit Spiritul domnesc. Parcă intrase în zidul bisericii...Din crâmpeiul de tablou votiv rămas pe peretele de piatră la care mă uitam - luminat de o rază de soare venită nu știu de unde - mă priveau ochii blajini ai domnitorului Petru Schiopu...In minte au început să-mi zumzăie gânduri fragmentare despre acest tablou votiv, scăpat ca prin minune de vitregiile prin care a trecut
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dar fiind foarte aglomerat a stat pe culoar cu alți călători, « moțăind de somn », până la Mărășești, când eliberându-se un loc într-un compartiment, a fost chemat în interior și mai protejat de curentul ce era pe culoar. Compartimentul era luminat slab, ceea ce făcea ca să nu se observe bine persoanele din el. Pe la Tecuci, o femeie la vreo cincizeci de ani, intră în vorbă cu Săndel, pe care îl face mai atent în cunoașterea ei. Era o femeie voinică, blondă și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nu erau săpate de oameni după cum se-ntâmplă în preajma unor localități, pentru a-și lua pământ de lipit, sau nisip pentru diverse trebuințe. Dar iată soarele din nou se arată, semn că se apropia de creasta dealului. De data aceasta luminează copacii de la rădăcină, tulpină și coroană, până intră în dansul său pe vârful copacilor, apoi tot mai sus pe bolta cerească. Aproape de bifurcația drumului ce ducea către Schitul Mălinești, Săndel află că persoana care o însoțea pe măicuță, era o
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
unor consăteni. - Nu am crezut și nu cred în cei ce vor să facă, oamenii noii orânduiri, se destăinui ea, motivând într-un fel hotărârea ei de-a merge la mănăstire. Mă voi ruga lui Dumnezeu, lui Maica-Domnului să-mi lumineze calea pe care trebuie să o urmez. - Nu știu ce să zic, deocamdată eu sunt elev, la o școală militară. Trebuie să învăț și să respect ordinele primite, răspunde Săndel surprins de fermitatea acestei tinere profesoare, care indiscutabil, își zicea el, poate
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
S-au despărțit. Măicuța o luase înainte, cu vreo șapte opt pași. tinerețea e tinerețe. Își iau rămas bun, privindu-se încrezători în viitor. - Domnul aibă grija de toate, noi suntem prea neputincioși de aceea ne rugăm lui să ne lumineze mintea spre cele bune și frumoase, cu multă sănătate și sărbători fericite să ne dea Domnul, amin. Și s-au despărțit. Săndel a intrat în vorbă, cum se spune, din nou cu gârcenenii, care se cam depărtaseră, dar a mărit
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
spre înflorire, dând parfumul ca răsplată a primirii rugăminții lor... Săndel are motiv de-a privi mai atent și la Dealul Morilor, care se arăta foarte mândru cu diadema sa pe frunte făcută de frumoasa pădure a statului, ce era luminată foarte puternic de ultimele raze ale soarelui, prezentându-se ca o înaltă și măreață personalitate ce trona pe văile: Valea Racovei și Valea Tutovei. Coborând mai la vale, vede aceleași case foarte bine știute de el. La dreapta casa țiganului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
drastică, sub clarul de lună al primei îndrăgostiri sau la capătul unei beții rusești. În Orientul mediu și extrem, accentele se schimbă. Conturul metafizic al tematicii „europene“ face loc fie transcendentului radical, care anulează tot, fie clipei revelatoare, aptă să lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenței sale, sensul ultim. Cu multe decenii în urmă, un autor chinez, Lin-Yu-Tang, avea mare succes în Occident cu o carte intitulată The Importance of Living („Importanța tră irii“, a viețuirii de zi cu zi). Nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a transformării imposibilului în posibil. Dar există și varianta bună. Uneori, neașteptat de des, ceea ce părea de nerealizat, de neînchipuit, de neatins, capătă brusc chip. Obstacolele cad ca prin farmec, puterile făptuitorului se multiplică, drumul spre țintă se netezește, se luminează, devine plauzibil. S-ar zice că miracolul e la îndemână. Pentru generația mea, miracolul a fost căderea comunismului. Urmarea a venit aproape imediat: tot ce plănuisem în spațiul unei utopii juvenile s-a putut preschimba în realitate. Am creat instituții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cele de obște, dată fiind inseparabilitatea fericirii și a binelui individual, față de binele și fericirea comună tuturor. În chestiunile social-politice, iluminiștii germani s-au oprit la deism și reformism, ultimul văzut a fi transpus în viață prin intermediul absolutismului luminat. Absolutismul luminat din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea reprezintă după expresia lui Pierre Chaunu: "o formă a statului care recuperează, o formă adaptată spațiilor destul de slab exploatate, unor structuri economice și sociale arhaice, stat condus de o elită adeseori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
publice din Bucovina. Semnificativ este faptul că aceste scrieri politice din Bucovina, acceptând ideea generală în teoria și practica politică a Europei secolului luminilor, că monarhia rămâne cea mai bună și mai potrivită formă de guvernare, cu condiția să fie luminată 130, dezvoltă, în acord cu ideologia oficială a iosefinismului, tema monarhului bun și luminat, construită în conformitate cu imperativul rațiunii de stat, în care statul nu mai este o proprietate a suveranului, ci un bun comun, căruia suveranul îi asigură gestiunea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Heinrich Joseph Watteroth 217, pe care îl cunoștea din perioada șederii anterioare la Viena, rugându-l să-l ajute să intre în cadrul ordinului francmasonic, ca unul ce făcea parte din acesta. Intenția sa era motivată de dorința de a se lumina și de a-și forma caracterul. Căutarea oportunităților potrivite scopului său l-a condus la descoperirea existenței francmasoneriei, care avea drept scop "desăvârșirea interioară a omului și propagarea iluminismului", dar și a faptului că "cei mai nobili bărbați ai Vienei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
educație și instrucție, prin introducerea unei bune administrări a gospodăriei țărănești etc. În teoria și practica politică, acceptând ideea generalizată în Europa secolului luminilor că monarhia rămâne cea mai bună și mai potrivită formă de guvernare, cu condiția să fie luminată 41 și asimilând ideologia oficială a absolutismului luminat, scrierile politice din Bucovina anilor 1790-1791 dezvoltă tema monarhului bun și luminat, construită în conformitate cu imperativele rațiunii de stat, în care statul nu mai este o proprietate a suveranului, ci un bun comun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sens, constatând din actele de stare civilă înainte de preoți o creșterea îngrijorătoare a numărului de copii născuți nelegitim, autoritățile laice și ecleziastice au intervenit pentru ameliorarea acestor stări de lucruri, cerând parohilor să devină educatorii comunităților rurale, spre a-i lumina pe părinți în ignoranța lor și a-i determina să-și crească și să-și educe copiii "în frica lui Dumnezeu și întru deprinderea năravurilor celor bune"153. În anul 1796, în urma încălcării "poruncilor și pravilelor referitoare la cununie", mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
simple presupuneri, pe care realitatea le contestă pe deplin; ele par să nu provină din principii și experiență și ele presupun în Rusia un trândav guvern neluminat, la fel cu cel turcesc. Ce era sau care este intenția unui stat luminat în navigație? Marina și comerțul. Cum se ajunge la marină? Prin propriile nave de transport comercial. Cum se obține aceasta? Prin import și export de mărfuri pe nave naționale și printr-un comerț activ. Foarte adevărată este propoziția domnului profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
naște dintr-un demers, altfel spus dintr-o metodă, care se vrea a fi totodată o abordare inteligibilă a cotidianului : . Despre acest tip de observație, despre această „practică” a privirii în care ceea ce e departe și ceea ce e aproape se luminează reciproc, este vorba încă din 1952, în „Supliciul lui Moș Crăciun” - un articol scris pentru Les Temps Modernes -, publicat în deschiderea prezentului volum. În acest text, Claude Lévi-Strauss scrie despre un ritual recent în Occident : . Prudent, el adaugă imediat că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
unor societăți foarte îndepărtate de noi în timp sau în spațiu. Între societățile numite complexe sau evoluate și cele numite pe nedrept primitive sau arhaice, distanța nu este atît de mare pe cît se putea crede. Ceea ce se află departe luminează ceea ce este aproape, dar și ceea ce este aproape poate lumina ceea ce se află departe. Proba prin mit nou Adepții analizei structurale știu că sînt expuși unei critici la care, din cînd cînd, sînt nevoiți să răspundă. Li se reproșează ca
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]