12,937 matches
-
Bătaia bronzului de miez de noapte mă-ntreabă cu misterioase șoapte, de-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină acei ce-au mers în veșnica vecie. Ep. Ioan Duma Iară tu rânjind cu ură mi-ai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noastră, acum la final, am ales doar câteva, ca pe niște epitafuri eterne și ca pe o floare ce aș dori să o depun, metaforic și de departe, pe mormintele unde acum dorm tăcuți și în pace: Bătaia bronzului de miez de noapte/mă-ntreabă cu misterioase șoapte,/de-s pregătit la cele ce-au să vină.../ Mă-nvață cum să umblu în lumină/acei ce-au mers în veșnica vecie.( Ep. Ioan Duma, S-a dus un an!, Viața, 1927
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noapte, și mai ales noaptea, timp de 18 luni. Am fost bătuți ca hoții de cai cu ciomagul. Am fost supuși la șocuri electrice până n-am mai dat semne de viață. Am fost duși la execuție prin împușcare la miez de noapte(!). Într-o celulă îngustă cu un singur pat unde eram de unul singur a fost introdusă o fată pentru a afla unele lucruri nedescoperite la anchete și pentru a verifica virtutea preotului celibatar. Am fost fără corespondență cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ungariei. În sfârșit ajungem la Budapesta. Centrul orașului și mai cu seamă B-dul Andraszhut sunt luminate ca ziua. Numeroasele reclame luminoase îi oferă orașului pe timp de noapte un aspect deosebit de plăcut. Sâmbătă, 18 aprilie 1992 La ora 03 după miezul nopții intrăm în Austria prin punctul de vamă Zall, fără nici o dificultate. Ajungem la Viena și trecem de ea pe centura exterioară fără a putea vedea mai nimic. În zori ajungem la Salzburg, orașul renumit pentru festivalul Internațional dedicat lui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sau cutare localitate). Trecem prin orașele Lyon, Grenoble, Montpellier, puternic iluminate. Lăsăm în urmă orașele Narbonne și Carcassone și ajungem la Toulouse. Bisericile sunt și ele puternic iluminate. Duminică, 19 aprilie, Sărbătoarea Învierii Domnului În sfârșit, la ora unu după miezul nopții, iată-ne ajunși la Lourdes, frânți de oboseală. Aici coborâm din mașină cu bagaje cu tot și suntem conduși în campingul “S. Bernadeta” de la marginea orașului, situat într-un minunat cadru natural. Oare e necesar să vă mai spunem
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lumea mare... Un an urmând chemării seculare S-a dus, lăsând pe veci robia firii... Cutremure, războaie, nepăsare, Ne cântă-n versuri cântecul sfârșirii; C-aicea jos, în valea surgunirii Suntem ca barca ce plutește-n mare... Bătaia bronzului de miez de noapte Mă-ntreabă cu misterioase șoapte, De-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină Acei ce-au mers în veșnica vecie, Căci pân la anul... poate?! Domnul știe! Pr. Ioan Duma
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de trei ori pe zi mântuitoarea întrupare a cuvântului. Sunetul lui înveselește zorile, luminează amiaza și dă melancolie serii. Ne dă într-un chip deosebit un surâs de dimineață al Mariei, un semn al caldei sale dragoste de mamă în miezul zilei, o asigurare a ocrotirii sale puternice în noaptea care înaintează. Sună, clopotule, vino și trezește în noi evlavia fiiască, vino și înflăcăreaz-o, vino și ne-o păstrează! Sunet al clopotului de „Îngerul Domnului” fii credincios. Nu-i niciodată prea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din nou legat și bătut ca mai înainte... până s-au umflat tălpile din nou... Iarăși dezlegat, alungat prin celulă, și iarăși legat și bătut de circa 6-7 ori, nu pot preciza... Destul că m-au torturat astfel până după miezul nopții. La terminarea bătăii, s-au repetat întrebările tâmpite din ziua de mai înainte, la care n-am răspuns decât „Nu”. Am uitat să amintesc, că pe când eram plimbat prin cameră, la un moment dat am fost prins cu barba
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o dâră, ca și cum ceva a fost târât de la acea cameră până la scările de ieșire afară... Eu auzisem noaptea - căci eram cu patul lângă peretele care mă despărțea de scările de piatră ce coborau din etaj în etaj - auzisem deci pe la miezul nopții cum ceva era târât pe scări: poc...poc... până jos... Apoi s-a auzit căruța care lua morții și îi ducea la cimitirul evreiesc (după cum am fost informat) pentru a-i înmormânta. Am întrebat, se înțelege pe furiș, pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la mine. Era trecut de orele unsprezece când, spre stupoarea musafirilor mei, am început să mă îmbrac pentru a ieși. Aranjuez mai cu seamă a fost vizibil afectat de aceasta și a izbucnit într un fulminant discurs împotriva Portugaliei... Era miezul nopții când am sosit lângă Iubitul meu. 12 iulie 1952 Întors acasă din Portugalia, am înghițit ceva în grabă și am plecat din nou: la frizer, apoi la Aro și, în fine, împreună cu Mihai la ștrand. Soare, apă, fân și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu am fost deloc șocat la gândul a ceea ce aveai să faci marți, te rog să mă crezi, căci altfel amorul meu propriu ar suferi! La un moment dat ți-am propus să mergem la cinema de la nouă seara până la miezul nopții și mi s-a părut că ai ezitat un pic înainte de a accepta. Apoi am plecat. Abia în stradă mi-am dat seama de gafa pe care o făcusem: miercuri pică după marți, ori marți are ședință de lucru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dat seama de gafa pe care o făcusem: miercuri pică după marți, ori marți are ședință de lucru și Dumnezeu știe dacă va putea închide un ochi toată noaptea. Iar eu îl invit pentru a doua zi la cinema până la miezul nopții, ora pro babilă a întoarcerii acasă - unu noaptea! Dar nu mai era nimic de făcut. M-am hotărât să aranjez lucrurile cât voi putea mai bine, invocând mersul la piață joi dimineața și întorcându-mă de la cinema direct acasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
știam la ce să mă fixez, căci nu voiam să fiu pur și simplu un prieten, unul din prieteni - „unul din vechii mei prieteni“. Nu voiam să renunț la acel „cel mai bun“! Pi Er Scrisă luni, 10 noiembrie, la miezul nopții. P.S. Îmi vei răspunde oral la această scrisoare. 12 noiembrie 1952 I-am dat scrisoarea lui Mihai... și am adăugat: — Ai în ultimul timp, văzându-mă, un surâs vinovat. Nu-ți șade bine. Tu nu-mi datorezi absolut nimic
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lucru ce nu se cunoaște pe sine și pe care nu-l poți cârpi decât inegal. Care, în funcție de ceea ce face din noi mersul întâmplărilor și al dorințelor, se îmblânzește sau se sălbăticește. La primul meu revelion în Germania, brusc, după miezul nopții, regele și-a făcut apariția în toiul petrecerii. Invitații au început să toarne forme de plumb 1. Eu doar mă uitam: plumbul topit, răsturnat din linguriță în apa rece, sfârâia încremenind pe fundul vasului într-o figurină neprevăzută. Mi-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din mine nu mă asculta. Poate că era animalul inimii“1. și, mult mai târziu, am alcătuit în așa fel un colaj de cuvinte decupate din ziar încât pietrele mele de râu, cele adevărate, se întrezăresc din cele născocite: în miez de zi Heinrich ieși de la serviciu pe șest în dunga vântului o pasăre cânta sus peste râu înfiptă sta o aluniță-n cer din stâlp se clătina o sârmă semănând cu cusătura de la pantalon pre pietre călcând el umplea nădrag
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
element comun spartul semințelor de floarea-soarelui. Pe jos se formase un strat gros de coji încât ți se afunda talpa ca într-un covor persan. Mă uitam la ei și urmăream cu atenție tehnica folosită pentru a ajunge în posesia miezului râvnit. E necesar să precizez că nu toate semințele erau selectate în acest scop. Am observat că erau folosite de regulă două forme din soiuri diferite: cele mai scurte și bombate, mai boboșcate, asemănătoare corpului de gărgăriță, precum și cele lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gărgăriță, precum și cele lungi, cu vârful mai ascuțit, foarte puțin umflate, aducând mai mult la formă cu insecta căreia în popor i se zice "vaca domnului". Față de toate celelalte surate, acestea două pe care vi le-am amintit aveau un miez mai mare și lucru de loc neglijabil! se spărgeau mai ușor. Tehnica spargerii seminței diferea de la persoană la persoană, în funcție de mai mulți factori: temperament, gradul de înfometare, psihologia personajului, starea sufletească momentană, anturajul, dar mai ales priceperea, dexteritatea. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe o tăbuiață într-un colț sub aplecătoare. În mâna stângă avea semințele, iar cu dreapta lua una câte una din căușul palmei stângi și o așeza între cele două coroane ale dinților incisivi. Apoi, după ce spărgea învelișul seminței, expedia miezul spre râșniță, în timp ce cu vârful limbii împingea ușor coaja spre exterior. Nu o scuipa. Nu o îndepărta printr-un jet scurt și puternic în fața lui. Lăsa cojile să-i cadă singure de pe buza inferioară, de la sine. În acest fel se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sacii ăștia. Ne aflam în interiorul morii, chiar lângă presa de ulei, așezați pe sacii de floarea-soarelui care așteptau să fie decorticați. Leu era cu noi examinând cu atenție noul decor în care ne aflam. Așteptați-mă puțin. Uite, aici sunt mieji de floarea-soarelui. Luați și mâncați fără frică. Mă întorc imediat. Morarul a plecat. În moară era cald. Ușa era închisă, iar motoarele încălzeau spațiul din interiorul morii. Ne uitam uimiți la procesul de obținere a uleiului; semințele erau "dezbrăcate" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru o nouă activitate intensă. Sus, pe firmamentul ceresc, stelele mici și jucăușe își făceau rondul de noapte, supraveghind ca niște bodyguarzi conștiincioși liniștea și integritatea materiei vii de pe pământul nostru zbuciumat de seisme geologice și sociale. Acolo, undeva în miezul pământului, ca și în cele mai de jos straturi sociale, era o stare de agitație și nemulțumire ca un huruit îndepărtat, prelung și rău prevestitor. În această acalmie nocturnă cu consecințe nebănuite, Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am luat chiar și afurisitul acela de examen de DIP (Drept Internațional Public) care ne-a decimat jumătate din grupă. Chef, oriunde ai fi, cineva acolo jos te iubește... Fericitul Augustin: "Iubește și fă ce vrei". Încerc să pătrund în miezul tare al acestei afirmații de geniu. Oricât aș încerca, nu ajung la fructul oprit, la sensul ultim al afirmației sale. Același sentiment de neputință mă cuprindea pe vremuri în liceu în fața problemelor de la olimpiada națională de matematică cu care ne
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sa, La 25-ème heure. Cu toată "dizidența" sa proclamată spectaculos, am uneori impresia că citesc "inversul" în oglindă ideologică al unei cărți din aceeași perioadă istorică de la "Cartea Rusă". Plus tentativele sale chinuite de a găsi în franceză "fraze cu miez" ale unui om care scrie într-o franceză bogată, e drept, dar lipsită de naturalețe. Și încă ceva: cartoanele de cărți din anticariate abundă de romane de Virgil Gheorghiu, la un franc bucata. (Pasaj adăugat ulterior, noiembrie 2008: cărțile lui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
clădire ce găzduiește sediul european al unei multinaționale de cosmetice și produse menajere. De fiecare dată când îmbrac uniforma obligatorie (un tricou larg, cam lălâu, pe care scrie cu verde DOSIM), nu mă pot abține să nu mă gândesc că miezul raportului cu Occidentul se găsește în felul în care izbutești să stăpânești ranchiuna ce se naște în tine, atunci când tu, un sclav modern, trebuie să ceri voie proprietarului biroului, de aceeași vârstă și pregătire cu tine, să te lase să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care ține locul bibliotecarilor în afara orelor de program. Iulie 2004, ora 23.40. Nume de utilizator: Rodica N. Mă gândesc că și necunoscuta Rodica N., încercată de fierul roșu al nostalgiei și al dorului de casă, a împrumutat Moromeții la miezul nopții pentru a călători cu gândul acasă, peste Ocean. Rodica N, necunoscuta mea, frumoasa mea, rănita mea, je t'aime. Rodica, c'est moi, aș putea spune... Pasaj adăugat ulterior, citat din Ernest Jünger: "Bibliotecile noastre te duc cu gândul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Trebuie să recunosc că am rămas și fără glas, și fără soluție. Tot despre vecini și vecinătăți interculturale. Sunt obligat de aproape patru luni să suport zilnic (mai degrabă noptic) chicotelile, urletele, râsul, discuțiile polemice nesfârșite, sunetul de telefon la miez de noapte ale vecinului meu din Coasta de Fildeș. Mă întreb, total incorect politic, dacă africanii nu au cumva o sociabilitate total diferită de a noastră. Se pare că acest lucru l-a înțeles, de o manieră discretă, biroul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]