11,805 matches
-
depășirii diferențelor dintre Est și Vest. „E un mare potențial creator în Est, nu trebuie neglijat”, spune doamna Kalinina și are dreptate. Grecul e antiglobalist, militant pentru valorile europene, care trebuie apărate în fața invaziei culturii populare americane. Nu mă mai miră că scriitorii greci (cei prezenți în Trenul Literaturii) gândesc la fel ca oficialii lor... Se vorbește mult, în registre diferite, și devine plicticos... Votăm constituirea unei Rețele Internaționale Literare, care să ajute scriitorii (scrisul în general) să reziste invaziei mass-media
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcând parte din același context creștin-european, fondul de care vorbeam mai sus. Problema reală sunt cele două milioane de islamici din Turcia, care nu sunt numai turci, sunt și kurzi printre ei, însă germanii nu realizează această diferență. Ei încă se miră că „turcii” se ceartă între ei. Astea sunt doar câteva detalii care arată că germanii n-au sensibilitate pentru minorități. Ei au fost, mai sunt încă crescuți și educați ca o societate omogenă. Fiind așa, ei nu pot înțelege nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
negative, de pe urma acestei călătorii? - În mod egoist, aș vrea să spun că una dintre cele mai plăcute emoții a fost aceea că Expresul Literar m-a făcut să mă simt mai puțin singur în lume ca scriitor. Eu am fost mirat (și foarte încurajat) de faptul că în cele patruzeci și una de țări, pe majoritatea nu le-am vizitat niciodată, sunt persoane angajate în aceleași dezbateri în care sunt prins și eu în Irlanda de Nord. În particular, eram curios să compar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare poet tocmai prin această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave, decisive. Sau... mai știi, mă înșel eu acum, la rândul meu - cu întreaga critică literară care, postum, nu îl așază pe Grigore printre vârfurile generației și nu îi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mult prea aproape ca să mă vezi, dar și aceasta este altceva decât nimic Mă voi face depărtare ca să-ți încap în ochi, ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii, ca să-ți încap în gură. Pipăie-ți urechea și râzi și miră-te că poți pipăi. Pe mine însumi mă dor, în scurta trecere. Mi-am întins privirea și ea a întâlnit un copac, și el a fost! (Iată poziția idealistă certă: copacul există doar când privirea poetului îl „întâlnește”, ea îl
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Și eu, bineînțeles, dar el, cu o copilărească vanitate, ținea să-mi sublinieze uneori: - Știi, eu țin mult la prietenia ta, dar marele meu prieten este Nicki! Adică Manolescu și, imediat după revoluție, în primii ani, pe mine m-a mirat adesea faptul că excelentul critic, care mi-a fost și mie amic devotat o lungă perioadă, nu scoate o vorbă despre Ivasiuc, ba, se pare, în vreo două rânduri, i-au scăpat și câteva remarci răuvoitoare despre omul și „conformistul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
azi care, în graba de a-și face un nume în literatură, vor să arunce la coșul de gunoi al istoriei întreaga creație, bună-rea, de o jumătate de secol a unui popor aflat în plină efervescență națională și culturală ne miră mai puțin, dar însuși „actorii” acelei epoci, din neglijență sau mai degrabă din neonestitate culturală o fac. Dovadă însuși P. Dumitriu care, în câteva largi interviuri acordate unor gazetari și scriitori români după revoluție (Eugen Simion, printre alții!Ă, vorbind
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de munca mea, m-au informat cu generozitate, mi-au pus la dispoziție o escortă și nu m-au lăsat niciodată pradă descurajării. Fiecare meserie cu demonii săi. Am fost filosof. Haosul din consemnările făcute pe parcurs nu trebuie să mire. Odată cu înaintarea în vârstă, comentariul de text și momentul redactării între patru pereți îmi inspiră o invincibilă neplăcere chiar și atunci când nu sunt expus imediat curentului de aer sau unor vizite inoportune. Filosofia mea e impresionismul. Îmi instalez șevaletul afară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
autohtoni ai primei comunități din Ierusalim sunt unși în străinătate (în vreme ce patriarhia din Antiohia s-a arabizat cu mult timp în urmă) nu-i oare un cui în plus bătut în sicriul Bisericilor locale? Refrenul Bysance first continuă să-i mire pe occidentali, care au uitat că Evangheliile sunt scrise în greacă, că părinții creștinismului gândeau în greacă (sufixul-ism însuși este un elenism). Lumea romană și limba latină n-au preluat ștafeta decât târziu; iar permanența limbii liturgice trebuie să fie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
face casă bună. Așa cum îmi spunea colega mea egipteancă: "Și eu sunt fundamentalistă, numai că fundamentele mele nu sunt cele pe care mi le bănuiți dumneavoastră. Iertarea, toleranța, dreptatea se află și în bagajele noastre. Poate că asta o să vă mire." Dacă va exista un postislamism, el va datora mult antenelor parabolice și telefoanelor mobile. Nenumărate mici semne de iritare în rândul tinerilor, în timp ce șeicii mă apostrofează, îmi dau a înțelege că o nouă generație este pe cale de a se afirma
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe creștini pentru că îi consideră complici cu Occidentul care i-a bombardat, iar acesta nu ține cont de victimele colaterale. Printr-o rară ironie a istoriei, prima putere creștină din Occident desăvârșește opera de decreștinare a leagănului creștinismului. Te poți mira că nu mai auzi niciun muftiu sau sayed condamnând răpirile, decapitările, monstruoasele atrocități ale căror victime au fost creștinii din Irak; dar și că vezi cum papa însuși îl primește pe domnul Bush, primul autor al acestei crime contra păcii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a pionierului. Dominația este inclusă în transport, iar lucrurile militare în lucrările publice. Șarpele de asfalt neted care-și desfășoară zigzagul fără prea multă considerație pentru mediul înconjurător, sfidând curbe de nivel și falii geologice murmură la urechea conducătorului auto mirat poate câteodată de faptul că vede atât de puțină lume pe drum: Noi nu ne aflăm doar în trecere, noi suntem la noi acasă, această Iudee-Samarie este coloana vertebrală a memoriei evreiești, eu sunt acasă la mine, vedeți doar. Tai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care-i străină de a lor. Ba chiar o limbă nefastă, gândesc ei. Cei mai ortodocși dintre ei ne consideră a fi un fel de coadă a cometei păgânismului greco-roman. Niște idolatri, periculoși și impuri în același timp. S-au mirat nespus, alaltăieri, când le-am spus că noi, benedictinii, ne rugăm și cântăm intonând psalmii lui David". Obișnuita genuflexiune schițată la adresa "credinței părinților noștri" devine, la copiii mici, o chestiune serioasă. De altfel și la musulmanii din apropiere, cea de-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Sionului", care a înființat primele ferme pe la 1880, a precedat și a permis avântul sionismului politic al lui Herzl. Cucerirea pământului garantează și cucerirea drepturilor. Pământul și plugul mai întâi. Suflecarea mânecilor pentru punerea în valoare. Voltaire ar fi tare mirat dacă ar veni să vadă poporul evreu la el acasă. Zisa lui cam disprețuitoare: "A promite și a te ține de cuvânt sunt două lucruri diferite, bieții mei evrei" l-ar face să se simtă foarte încurcat. Făgăduiala privind Pământul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ochii beliți Cu ochii de steclă Cu dinții de greblă Când te uitai la dânsul Te bufnea râsul. A făcut niște secerele Cu mănunchi de floricele Și cu dinți de viorele Ca să tae grâu cu ele. Iară dumnealui că se mira Că cine l-a săcera S-au aflat niște fetișele Ochișele Cu inele-n degițele Ca să tae grâu cu ele Că ele ar săcera Dar nimica nu făcea Că fetele râdea Să secere nu putea. Dar s-a aflat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dreapta secera Cu stânga lega Cu spinarea la clăi mi-l turna Zi de vară până-n sară Stăteau poloagele Ca schelele Și snopii Ca trunchii. Ș-a făcut un stog Cu burdufu-n nori Cu vârfu-n cer. Dar dumnealui Iar se mira și se văicăra Cu ce l-ar treera, A vârât mâna-n buzunar Ș-a scos cheile, A descuiat odăile A ales 19 epe suruepe de 9 ani sterpe Cu caica** -ntoarsă Să nu se prindă pleava groasă Cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În cantonament la Zlatița stăm la un Bulgar bai Ivan, care are o femeie Maria Ivanova, un suflet nobil, cum n-am mai văzut în Bulgaria. Ne-a primit bine, ne-a pregătit pat, ne-a ospătat, plângea și suspina; Mir, brate, mir! și-și frângea mâinele, dădea tot ce avea la soldați; n-a vrut să ia dela noi plată, și ne-a sărutat mânele când am plecat. Un suflet Tolstoian. La 16 venind de la Zlatița la Mircovo și bivuacăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câștigă dar se chiamă că are un comerț și-i om onorabil. Istoriile cu Bulgarii dela Bazargic. Locuiesc în case mari, n-aveau la venirea Românilor, nici mobilă, nici veselă și tacâmuri. Mâncau cu mâna sau cu aceiași lingură. Se mirau că li se fac vizite notabililor: ce-i asta, bre? Soția unui morar care a făcut vreo douăzeci de milioane e cam suferindă și se duce, cu automobil propriu, la dispensarul comunal ca să fie cercetată de doctor și să capete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ivane, zice ea față cu toată lumea, în grădină; ascultă Ivane, ți-aș face voia, dar află că m-am îmbătat cumplit. Am băut rachiu și vin cam mult și-s bată. Trebuie să mă duc să mă culc. Așa? se miră Ivan. Te-ai îmbătat? Da. Atuncea îi bine; ai dreptate; du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că a dat un sfat bun în asemenea împrejurare. 13 Oct. S-a pustiit în codru. Ne-am întors la munte, supt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nostru pentru a încerca o pacificare pe temeiuri de muncă și cultură; clipa de față se pare că cere o silință eroică în această direcție. Chemat de acest imperativ și pe temeiul vechii prietinii care ne leagă, să nu te miri că după îndestulă chibzuință și în afară de orice alte preocupări în lupta de domolire, iluminare și râdicare sufletească a neamului, mă simt dator să vin alături de d-ta. Te rog să aduci această hotărâre a mea la cunoștința d-lui general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Între păduri. Români, sumane albe, cu flori negre și roșii chenar. Nu te lăți, broască-n tău Că nu-i tău tăt a tău... a zăpsi. primariul, morariul. 30 August. Cefa. 1 Sept. Marghita. 2 Sept. Aleșd. cucoare iaca cănură mire genunchiu praf (de pușcă) ponor ponoare smidă (sihlă) gligar = mistreț 3 Septemvrie. Bratca. Strâmtoare, sărăcie și năcaz. 4 Sept. Ceheiu Rontău. fântână (în loc de puț) pepene (crastavete) ciunt mascur șese șepte șerpe (fioară) vițioasă (vition) pântece inimă (p. stomah) vătămătură sfârtică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
i le aruncăm în față (Lupul încheiase tratat de alianță în 30 Oct. 1638)." După nunta Mariei cu Radziwill: "După trei zile de ospăț, au început tratativele. I-am reproșat jurămintele călcate. Nu putea nega scrisorile, pecețile, iscăliturile; dar se mira cum de-a putut face asemenea legământ scris. Trebuie, zicea, să fi fost nebun sau bat. Căci el este sub mâna Sultanului, și face ce i se poruncește. El e ca ogarul pe care-l duce vânătorul în silă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vadă pe tatăl său. Tinerii divorțați nu se pot suferi. Însă în vacanța asta inconștientul din ei îi apropie și cu groază observă (mai ales fata) că se iubesc mai mult decât și-ar fi închipuit. Țăranii și Țiganii se miră de felul cum călărește cuconița, într-o parte, cu pălărie bărbătească-n cap. Un bătrân deștept, care însă încă n-a ieșit din bârlogul lui, deși i s-apropie anul morții, demonstrează imposibilitatea drumului de fier, și se sperie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nou în chestia Basarabiei, în urma tratatului nostru cu Franța. Când șeful guvernului a încheiat, la Roma, un tratat de prietinie cu Italia, toți cei care la noi nu sunt în guvern dar aspiră să fie au strigat și au protestat, mirându-se tare de ce Italia n-a crezut oportun chiar în clipa semnării tratatului să recunoască alipirea Basarabiei. Mai întăiu n-avem nevoie de recunoașterea nimănui, căci Basarabia e o parte din Moldova; însă e foarte rău că generalul Averescu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ignat dehniță de fânaț Oană Bârlăzel Voruntaru Andronic Mihai Stângaciu slujitori domnești: curteni Dima calarași, hânsari "Să-l aducă legat, că domnia mea am treabă cu acela om". Crivăț Nedelnicer lămuri în șoaptă lui Ionuț înțelesul vorbelor strigate și se miră: Ț! ț! cum a putut înțelege și cunoște ce are să se întâmple mai bine un tânăr decât oamenii în vârstă și înțelepciune. Mai mult în vârstă decât cu înțelepciune nu se sfii el să adauge către sine însuși. Je vous
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]