11,487 matches
-
acesta a mijlocit, pentru a fi pedepsit, cu închisoare, pentru pocăință, la mănăstirea Săcul 75. În anul 1837, octombrie 20, și decembrie 15, după ieșirea din închisoare, Iorgu Iurașcu apare, în docu mente, ca vechil și supraveghetor al pădurilor de pe moșiile Corni și Budești (Guranda), fiind împuternicit de epitropia răposatului postelnic, Iancu Cananău. Și în luna mai 1838, Iorgu se afla în aceeași slujbă 76. Scrie Gheorghe Ungureanu că stolnicul Vasile Iurașcu, în anii 1839-1840, ar fi fost asesor la judecătoria
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
s-au văzut puși în umbră de boierii noi, răsăriți nu se știe de unde, cu miros de scrumbie, de măsline ori de opinci. Mai mult, marii boieri au avut pretenția ca și administratorii, vătafii și vechilii ori posesorii (=arendașii) de pe moșiile lor să aibă titluri boierești; chiar proprietarii singuri interveneau pe la Domnie pentru obținerea acestor titluri. Pe de altă parte, și unii meseriași se îngrămădeau, cu bani, la cumpărarea titlurilor de boierie. Rămîne să ne închipuim ce forfoteală era la Domnie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
plăcintari din Iași, un brăgar din Galați, și un blănar al mitropolitului Veniamin, care și-au cumpărat decrete de căminari de la domnitorul Mihail Sturza (pag. 138, 285 și 309). Un Buiucliu, fost negustor de vite și tutungiu, apoi posesor pe moșiile lui Iorgu Ghica, a devenit căminar și comis, tot de la Mihail Sturza (pag. 39). Supărarea lui Sion era și mai mare, cînd el, boier din neam vechi, se vedea cu titlul numai de paharnic și lăsat în urma acestor proaspăt căftăniți
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, paharnic, căminar, comis, ban, spătar, agă, postelnic, hatman, vornic, vistier și logofăt 87. Sion ne dă o mulțime de exemple de oameni (de jos), chiar simpli țărani, slujitori pe la curțile marilor boieri sau pe moșiile lor, care au fost boieriți. "Aceștia sunt boierii țării Moldovei zice cu năduf Costandin Sion răsăriți ca ciupercile, după puhoiul nesațiului de argint a domnilor și miniștrilor țării, carii întru nimica au și pe țigani, ba chiar și un măgar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pentru care aveau de luat bani, de la vistierie 87. Vasile Iurașcu a obținut titlul de stolnic de la Ioan Sandu Sturza voievod, prin mijlocirea vistiernicului Alecu Balș, iar el a rămas, în continuare, tot în slujba lui Balș, ca vechil, pe moșiile Brehuiești (cu Costești) și Vlădeni. Poate că la școala lui Balș, de la Dumbrăveni, va fi învățat carte și mama lui Eminescu, fiind astfel cunoscută de boier și de fiul său, Constandin, care a moștenit domeniul Dumbrăvenilor. TRIMITERI DOCUMENTARE 1. Notița
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a făcut ucenicia de scriitoraș pe la diferiți moșieri din apropiere, pînă ce, fugit peste graniță, s-a stabilit în cancelaria marelui boier Costache Balș, de la Dumbrăveni, care stăpînea, în jurul curții sale, nu mai puțin de zece sate, pe următoarele zece moșii: Dumbrăveni, Verești, Varatic, Sălăgeni, Bursuceni, Mîndrești, Hrișcani, Vlădeni, Brehuiești și Sarafinești. Am arătat, mai sus, că pretenția marilor boieri era ca oamenii din administrația moșiilor lor să aibă ranguri boierești. De aceea, logofătul Costache Balș, prin 1837, a intervenit la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dumbrăveni, care stăpînea, în jurul curții sale, nu mai puțin de zece sate, pe următoarele zece moșii: Dumbrăveni, Verești, Varatic, Sălăgeni, Bursuceni, Mîndrești, Hrișcani, Vlădeni, Brehuiești și Sarafinești. Am arătat, mai sus, că pretenția marilor boieri era ca oamenii din administrația moșiilor lor să aibă ranguri boierești. De aceea, logofătul Costache Balș, prin 1837, a intervenit la Domnie și a obținut pentru Gh. Eminovici, deocamdată, titlul de sulger. Evident că avînd acest titlu, Eminovici nu mai era un oarecare. Putea să intre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
celelalte ocazii, fiind deplin conștient, nu s-a rușinat de originea lui țărănească. În polemicele purtate cu ziarele "Românul" și "Telegraful", din București, el a mărturisit: "Scriitorul acestor șire e însuși neam de țăran... și a ținut coarnele plugului, pe moșie părintească" ("Timpul", 15.1.1878). Iar altădată: "Vă asigur că între strămoșii din țara de sus a Moldovei, de care nu mi-e rușine să vorbesc, s-or fi aflînd, poate, țărani liberi" ("Timpul", 8.IV.1882)7. Să revenim
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stăpîn, cucoane Constandine!"; "Sărut mînile dumneavoastre, milostive stăpîne, cucoane Constandine" și, la toate, cu încheierea: "Al. dumv. pre plecat și supus slugă, Eminovici, căminar"8. Dar el era stăpînit de ambiții ascunse. Cei cățărați pe scara socială se lăudau cu moșii, case, dughene, hanuri; unii aveau și biserică, iar Eminovici, deocamdată, nu avea nimic. Însă, pentru că fără acestea el nu se putea urca, a început să și le procure. Deși era administrator la Dumbrăveni, la 2 iunie 1842, prin soția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iunie 1842, prin soția sa Raluca a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lîngă biserica Uspenia din Botoșani 9. G. Călinescu precizează, în mod special, că, în 1842, Eminovici avea luată în arendă moșia Durnești, de pe malul Prutului 10. Fiind interesat mai mult de facerea spirtului și de veniturile frumoase pe care le poate căpăta din vînzarea lui, în vara anului 1843, Eminovici a luat în antrepriză accizul băuturilor spirtoase din Botoșani, fiind asociat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
crîșmă, în tîrgul vitelor din Botoșani, de la Ierihăm Zeilicovici, cu prețul de 70 de galbeni, pe care-i achită deplin 15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de 70 de galbeni, pe care-i achită deplin 15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și lucruri din casă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar, și lucruri din casă, de 576 de galbeni, după izvod. Judecînd superficial, s-a ajuns la concluzia că Eminovici a primit o zestre "bunicică"16, că "Raluca Iurașcu era o fată încăpută 17
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fost toată zestrea, plus lucrurile din casă. Numai poetul Eminescu, aflat prin Ardeal, în iulie 1866, i-a relatat corect lui Ștefan Cacoveanu, că tatăl său, Eminovici, "se însura cu o moldoveancă cu ceva stăricică"20 (s. n.). Fiind vorba de moșia Orășeni, numai doctorul Vasile Bînzar și-a arătat nedumerirea: "Este de necrezut ca într-un act dotal, în care sunt trecute cele mai mărunte lucruri (lingurițe, colțuni, etc.) să se fi scăpat din vedere tocmai moșia Orășeni"21. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
s. n.). Fiind vorba de moșia Orășeni, numai doctorul Vasile Bînzar și-a arătat nedumerirea: "Este de necrezut ca într-un act dotal, în care sunt trecute cele mai mărunte lucruri (lingurițe, colțuni, etc.) să se fi scăpat din vedere tocmai moșia Orășeni"21. Ei bine, această parte de moșie (310 fălci = 443,30 ha) n-a fost trecută în izvod, pentru că nu era de zestre, ci a fost cumpărată mai tîrziu. Transcriem aici actul de cumpărare, mai ales că el prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Vasile Bînzar și-a arătat nedumerirea: "Este de necrezut ca într-un act dotal, în care sunt trecute cele mai mărunte lucruri (lingurițe, colțuni, etc.) să se fi scăpat din vedere tocmai moșia Orășeni"21. Ei bine, această parte de moșie (310 fălci = 443,30 ha) n-a fost trecută în izvod, pentru că nu era de zestre, ci a fost cumpărată mai tîrziu. Transcriem aici actul de cumpărare, mai ales că el prezintă o importanță deosebit de mare, în partea lui finală
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prezintă o importanță deosebit de mare, în partea lui finală: "Gios iscălitul sardar Iordache Ureche, adiverez prin acest zapis de vecinica vînzare ci dau Dums. căminăresei Ralu Eminovici (născută Iurașc), precum știut să fie că avînd eu parte de moșăi, în moșia Orășănii (acum de țănut Botoșanii), clironomie di pe răps. părintele meu sulgeriu Constandin Urechi, care este aleasă și dispărțită cu pietri și brazdă pe fața pămîntului din cap în capul mășăi, precum și osăbit clin de pămînt dinspre hotarul moșăi Sarafineștii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în douăzeci și una zăli"22. Fără teamă de greșeală, putem crede că cea mai mare parte din acei 2 400 galbeni, cu care Raluca a cumpărat Orășenii, au fost împrumutați. Pare foarte probabil că i-a împrumutat de la Lascăr Cantacuzino, proprietarul moșiei Salcea, și de la aga Grigore Cananău. Cu Cananău, Raluca a întreținut relații bănești, pînî la moartea acestuia, în 1850, ba și după aceea, fiul său, Vasile Cananău, i-a mai dat Ralucăi, prin Eminovici, încă 247 de galbeni 23. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cu Cananău, Raluca a întreținut relații bănești, pînî la moartea acestuia, în 1850, ba și după aceea, fiul său, Vasile Cananău, i-a mai dat Ralucăi, prin Eminovici, încă 247 de galbeni 23. Cei "zece stînjăni proști", din tot lungul moșiei, pe care Raluca îi primise în dar, de la Ureche "mai înainte", trebuie să-i fi primit la nunta ei. Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dacă palma era mai mică decît 21-22 cm, ea era palma "proastă" și stînjenul ieșea "prost"24. Așa că fîșia de pămînt primită în dar de la Ureche, cu lățimea de zece stînjeni proști, adică 17 metri și 60 centimetri, la lungimea moșiei de 6.500 metri, cuprindea suprafața de 11 hectare și 37 ari. Acesta a fost singurul pămînt, pe care l-a avut Raluca Eminovici cînd s-a măritat 25. De la tatăl său n-a primit pămînt, pentru că acesta nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a avut Raluca Eminovici cînd s-a măritat 25. De la tatăl său n-a primit pămînt, pentru că acesta nu avea pămînt. Nici soră-sa, Marghiolița, n-a primit pămînt de la Vasile Iurașcu. Aceasta, avînd funcția de "avocat" între răzeșii de pe moșia Ionășeni, a cumpărat, pe numele său, 11 stînjeni de pămînt din acea moșie 26 și alți stînjeni, de la alt răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte 5 lei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a primit pămînt, pentru că acesta nu avea pămînt. Nici soră-sa, Marghiolița, n-a primit pămînt de la Vasile Iurașcu. Aceasta, avînd funcția de "avocat" între răzeșii de pe moșia Ionășeni, a cumpărat, pe numele său, 11 stînjeni de pămînt din acea moșie 26 și alți stînjeni, de la alt răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte 5 lei stînjenul 27. Maria Mavrodin avea pe cap afaceri multe și pline de riscuri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte 5 lei stînjenul 27. Maria Mavrodin avea pe cap afaceri multe și pline de riscuri, cu luarea în arendă a diferitelor moșii și susținerea, ca vechil, a mai multor procese, care au purtat-o mereu pe drumuri. Și Raluca Eminovici, soră-a, a căutat să dea dovadă de spirit negustoresc, dar îndrăzneala ei cerea bani mulți. Iată un împrumut, făcut de ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Emnnovici, născută Iurașcu, am luat cu împrumutări de la dum-sale sardar Iordache Ureche, pi vade de doi ani de zăle, cu dobîndă de opt galbini la sută, pe an, pentru care galbini siguripsăscu pe Dum-lui sardar cu fandosul părții mele din moșie Orășăni, țănut Botoșanii, ci o am cumpărat tot de la Dum-lui, urmînd spre încredințare a me iscălitură și încredin țare giudec. Țănut Botoșani, după diosăbita jalobă ci am dat. ss. Ralu Eminovici 1845octvr. în 1 Botoșani ss. G. Eminovici camr."28
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vitelor polcovnicului Iordache Corlat 31. În primele luni ale anului 1848 Raluca Eminovici împrumuta 800 galbeni de la sora ei, maica Fevronia Iurașcu, și 200 galbeni de la cealaltă soră, Maria Mavrodin, ca să aibă Eminovici cu ce prelungi luarea în arendă a moșiei Durnești 32. În aceeași vreme, tot Raluca, după ce a murit Iordache Ureche, scoase în vînzare partea sa din moșia Orășeni, pe care n-avea dreptul s-o vîndă cîtă vreme ea era pusă drept garanție pentru împrumutul de 1500 de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]