10,880 matches
-
de temperatura de ardere și de atmosfera din cuptor. De exemplu, cărămida de culoare roz are un conținut mai ridicat de fier, cărămida albă sau galbenă are un conținut mai mare de var. Pe măsură ce temperatura crește, cele mai multe cărămizi ard în nuanțe de roșu deschis până la rosu închis, violet și chiar la maro. Cărămizile din silicat de calciu au o gamă mai largă de nuanțe și culori, în funcție de coloranții utilizați. Numele de cărămizi pot reflecta originea lor sau nuanța specifică, cum ar
Cărămidă () [Corola-website/Science/313585_a_314914]
-
albă sau galbenă are un conținut mai mare de var. Pe măsură ce temperatura crește, cele mai multe cărămizi ard în nuanțe de roșu deschis până la rosu închis, violet și chiar la maro. Cărămizile din silicat de calciu au o gamă mai largă de nuanțe și culori, în funcție de coloranții utilizați. Numele de cărămizi pot reflecta originea lor sau nuanța specifică, cum ar fi cărămida specifică Londrei sau cea numită Alb de Cambridgeshire. Cărămizile formate din beton sunt numite blocuri, și sunt de obicei de culoare
Cărămidă () [Corola-website/Science/313585_a_314914]
-
Co Inc, >30.000 tone/an-1 și Gabriel Chemical Co, >13.000 tone/an); prețul acidului clorosulfonic a crescut de la aproape 209$/t în 1977 la 389$/t în 1991.. Acidul clorosulfonic este un lichid incolor sau cu o ușoară nuanță aurie, care fumegă în aer și se descompune treptat la punctul său de fierbere. Proprietățile fizice ale acestuia variază în funcție de componentele care au fost folosite la fabricarea acestuia; dificultatea obținerii unei probe pure de acid clorosulfonic se datorează instabilității sale
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
pastorală autohtonă, ivită în mișcarea de transhumanță, însă ceea ce s-a păstrat nu sunt decât rămășițe, fragmente ale acestei epopei, iar episodul în care ciobanul ia atitudine s-a pierdut în negura timpului. De aceea nu putem vorbi de nici o nuanță de fatalism, o dovadă în plus fiind și repertoriul baladelor românești, populate cu eroi vrednici și viteji. Discursul din 16 mai 1909 susținut de Duiliu Zamfirescu în aula Academiei Române, avea să sintetizeze, de pe poziții oarecum oficiale, toate nevrozele, neliniștile și
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
intervenție consistentă aparține lui Constantin Brăiloiu (1946), într-un efort centrat cu precădere pe combaterea teoriei blagiene, teorie reluată și reactivată în "Trilogia culturii". „Sensurile noi” adăugate de C. Brăiloiu, etnografice prin excelență, coagulează o necesară abordare interdisciplinară a Mioriței. „Nuanța de regret și de compătimire, sensibilă, ici, acolo, în aceste incantații cu destinație schimbată, nu s-a strecurat, desigur, decât în zona în care mila creștină a alungat teroarea ancestrală. Ele nu exprimă nici voința renunțării, nici beția neantului, nici
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
fără tara "păcatului originar" sau a fost purificată de acest păcat, fiind santificată de Dumnezeu, când e găsea încă în pântecele mamei sale? Opera lui Zurbarán ilustrează această dezbatere, tabloul este pictat în tehnica"sfumato" și, grație trecerilor discrete între nuanțele culorilor, se poate admira delicatul clarobscur al întregii compotiții. Tabloul ""Închinarea păstorilor"" (1638, în prezent în "Musée de Peinture et dela Sculpture" din Grenoble) face parte dintr-un ciclu destinat decorării bisericii "cartusiene" "Nuestra Senora de la Defension" din localitatea Jerez
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici. La mascul, capul și partea superioară a corpului sunt de culoare cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie-albăstruie. Coada este lungă, pestriță și cu penele foarte grele. Cucul este o pasăre migratoare, iernează în Africa tropicală și în sudul Asiei. <br> Habitatul cucului este foarte larg. El poate fi găsit în pădurile de foioase, crângurile de pe malul
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
este asemănător ca aspect cu becaținele (Gallinago gallinago), însă are ciocul mai scurt decât acestea. Este o pasăre cu o mărime între 25 și 30 de cm. Sitarii sunt păsări sperioase, fiind active în timpul amurgului. Spatele sitarului este pestriț, cu nuanțe brun negricioase, o culoare de camumflaj în mediul unde trăiește. Văzul păsării este bun, având o rază vizuală ce atinge 180°. Sitarul are picioare scurte, neexistând un dimorfism sexual între mascul și femelă. Habitatul sitarului îl constituie pădurile umede mixte
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
negri și cormoranii de culoare albastru închis care în perioada clocitului au un luciu metalic. Păsările nu prezintă un dimorfism sexual deosebit, masculii fiind în general mai mari ca femelele. Puii de cormorani au o culoare brună-cenușie pe abdomen cu nuanțe mai deschise. Păsările au un cioc terminat la capăt ca un cârlig, un gât lung și o coadă în formă rotunjită, formată din pene rigide. Nu au glande uropigene, de aceea, după scufundări repetate, își usucă penele stând cu aripile
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
sociale. Din aceași plantă provine și hașișul (engl. "pot", "shit"), care este rășina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepă (Cannabis). Hașișul se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate și se prezintă - în funcție de țara de origine - în nuanțe de culoare rosie, maro, verde sau negru. Hașișul și uleiul de hașiș sunt forme mai puternice de marihuana. Experiențele pe animale au arătat că THC-ul atacă sistemul imunitar al organismului. Efectele substanțelor active din cannabis depind în mod decisiv
Marijuana () [Corola-website/Science/314406_a_315735]
-
46 de dialecte, care pot fi grupate în cel puțin șapte limbi. Quechua este o limbă regulată aglutinanta, spre deosebire de limbile de . Ordinea normală într-o propoziți este SOV (subiect - obiect - verb). Numărul său larg de sufixe schimba semnificația cuvintelor conferind nuanțe subtile de înțeles. Printre cele mai notabile aspecte gramaticale se numără conjugarea bipersonală (verbele trebuie să fie conjugate simultan în relație cu subiectul și obiectul), (indicarea sursei și a gradului de cunoaștere al afirmațiilor), particule indicând , precum și sufixe indicând cine
Limbi quechua () [Corola-website/Science/314423_a_315752]
-
suflare diferă între școlile tradiționale de la un sunet nazal până la unul catifelat. Din sunetul foarte moale caracteristic barocului, tonul oboiului s-a dezvoltat astfel încât s-a ajuns la sunetul oboiului modern cu o gamă largă de posibilități de redare a nuanțelor dinamice și un staccato rapid. Stilul de cântat variază foarte mult între școlile individuale, astfel unii oboiști, cum ar fi Albert Mayer și Leleux François, au menținut un sunet catifelat-moale, în timp ce alți oboiști, cum ar fi Heinz Holliger, Pierlot Pierre
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
mai multe tipuri de covoare: În spațiul românesc, țesutul covoarelor este una din principalele ramuri ale artei populare. Ajunge la înflorire în sec. XVIII-înc. sec. XIX La confecționarea covoarelor românești erau folosiți coloranți naturali, care dădeau un aspect bogat în nuanțe fine. În a doua jumătate a sec. XIX valoarea artistică a covoarelor scade. Treptat, fondurile multicolore sunt înlocuite de cele închise, iar motivele sunt redate în culori stridente și reci. În prezent, în România și Republica Moldova sunt confecționate atât covoare
Covor () [Corola-website/Science/313734_a_315063]
-
fost membru al grupării ""Nabis"". Este preocupat tot mai mult de problemele teoretice ale picturii și, în 1921, publică ""ABC de la peinture"", un scurt tratat în care dezvoltă teoria curbelor și a formelor simple, a obținerii culorilor atenuate prin adăugarea nuanțelor cenușii. Sérusier moare în ziua de 7 octombrie 1927 la Morlaix.
Paul Sérusier () [Corola-website/Science/313812_a_315141]
-
în filologie cu o lucrare despre Ugo Foscolo, în 1975. A colaborat cu articole despre literatura universală și cu traduceri în revistele Tribuna, Steaua, Echinox și Transilvania. Este adeptul unei traduceri literare, poetice, de o mare fidelitate față de structura și nuanțele originalului, de largă deschidere spre aproape toate limbile și literaturile europene, din cele mai diverse perioade istorice. În anii '60 compune diverse piese pentru teatrul de amatori.
Teodor Boșca () [Corola-website/Science/313848_a_315177]
-
asemănător cu cele ale Andorrei și Ciadului, dar evident nu are nici o legătură cu acestea. Este deasemenea asemănător cu cel al României, dar diferă prin proporția dintre lățime și lungime (1:2, al Republicii Moldova față de 2:3 al României), prin nuanța albastrului (cobalt în România) și prin prezența stemei Republicii Moldova pe culoarea galben. Evoluția istorică a Drapelului de Stat al Republicii Moldova, tricolorul, cu actuala amplasare verticală a culorilor - albastru, galben, roșu - cunoaște o cale lungă și glorioasă. Steagul îmbină vechiul însemn
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
succesiune a culorilor de la hampă: albastru-azuriu, galben, roșu. În centru, pe fâșia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova. Legea nr. 217 din 17 septembrie 2010 privind Drapelul de Stat al Republicii Moldova stabilește în anexa nr. 2 nuanțele recomandate ale celor cinci culori care apar pe drapel, prin referință la cîteva sisteme de definire a culorilor, astfel: În decembrie 2007, fostul președinte moldovean Vladimir Voronin și-a arătat antipatia fata de drapelul și stema Republicii Moldova pe motiv că
Drapelul Republicii Moldova () [Corola-website/Science/313920_a_315249]
-
la adâncimi de peste 8 m. Hidrogenul poate fi utilizat și la adâncime mult mai mare fiind stabil și la adâncimi de 1400 m. Industrial, hidrogenul se obține prin electroliza apei. În amestec cu oxigenul, hidrogenul arde cu o flacără de nuanță albăstruie, aproape invizibilă în lumină, fără a distinge zonele flacării. Datorită vitezei mari de ardere în oxigen și a flăcării lungi, metoda se întrebuințează la tăierea oxi-gaz a grosimilor mari (<300 mm). Hidrogenul este îmbuteliat în stare gazoasă în butelii
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
de gustate și una dintre sursele obișnuite ale comicului) se estompează în cea mai mare parte. În scrierile sale, Terențiu se adresează publicului aristocrat, comediile sale au o construcție logică și armonioasă, o finețe în zugrăvirea caracterelor, o pasiune a nuanțelor, o înclinație spre sentimentalism; dar satiră socială e că inexistentă, tabloul vieții, timpul e restrâns și palid, comicul sau e fără vigoare, iar limbajul n-are savoarea limbii populare. S-au păstrat șase comedii, concepute într-un foarte scurt timp
Terențiu () [Corola-website/Science/314941_a_316270]
-
a „căuta necunoscutul" și, implicit, resursele de creație ale propriei ființe. Este o plăcută călătorie prin care se recompune un întreg univers gradual, de la vechi “spre nou”, de la generațiile antecesoare spre generațiile viitoare, de la „celălalt” spre „tine”, în tonuri și nuanțe de o variabilitate infinită. FESTIVALUL NAȚIONAL AL TRADIȚIILOR POPULARE. Analizând materialul acumulat în arhiva științifică a muzeului, în coroborare cu observațiile directe din teren, s-a constatat necesitatea organizării unei manifestări care să ne permită o cercetare a tuturor fenomenelor
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
hainele, trăsături rasiale, etc. Simșii vor putea fi musculoși, grași sau medii. Structura corpului simșilor se va putea schimba în joc depinzând de ce și cât vor mânca. Se vor putea adăuga pistrui, iar tonurile pielii vor fi complexe, nu doar nuanțe, ca în Sims 2. Și trăsăturile de caracter au fost îmbunătățite. Bebelușii vor avea două caracteristici morale de bază și vor acumula până în stadiul de adult 5 trăsături cu care vor rămâne toată viața. Trăsăturile sunt moștenite de la părinți, însă
The Sims 3 () [Corola-website/Science/314500_a_315829]
-
dificil de definit și nu poate fi încadrat într-unul din curentele artistice. După o serie de opere marcate de [[impresionism]] („perioada Montmagny”), peisajele urbane realizate între [[1910]] și [[1914]] se caracterizează de o paletă dominată de o gamă de nuanțe în jurul albului („perioasa albă”). Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome, de cele mai multe ori albe, luminoase ("Casa lui Hector Berlioz", [[1910]]; "Biserica Notre-Dame de Clignancourt", [[1913]] etc.). Treptat, gama cromatică se
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318430_a_319759]
-
zeiță care mână un car de triumf cu soarele răsărind în spatele ei. Cele 16 coloane din jurul salonului sunt din marmoră norvegiană. Pe pereți sunt catifea de brocart stil Nishijin din Kyoto, iar covorul este țesut din fire în 47 de nuanțe de purpuriu, semnificând flori de cireș. Acest salon este folosit pentru audiențe și ca loc de întâlnire cu oaspeții de stat. Numele vine de la pictura de 300 m² de pe tavan, care reprezintă scene din piesa noh "Hagoromo" („Veșmântul ceresc”). Cele
Palatul Akasaka () [Corola-website/Science/320484_a_321813]
-
szemölcsös „cu negi”. Exemplu de derivare mai complexă: "ad" „a da” + "-at" → "adat „dată” (informație) + "-ol" → "adatol „a documenta” + "-hat" → "adatolhat „a putea documenta” + "-atlan" → "adatolhatatlan „imposibil de documentat” + "-ság" → "adatolhatatlanság" „imposibilitate de a documenta”. Afixele derivaționale poartă foarte multe nuanțe de sens sau sensuri față de cuvântul-bază. Pentru formarea substantivelor există sufixe: La rândul lor, prefixele pot fi: Din alt punct de vedere semantic, afixele se pot grupa în polisemantice, omonime, sinonime și antonime. Un sufix polisemantic este de exemplu "-tor
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
din punct de vedere al istoriei literare. Descrierea este mai clară, mai continuuă, mai structurată decât cele două epopei despre Orlando amintite anterior. Lucrarea este plină atât de ironie cât și de tonul mai sumbru tipic barocului, iar în pofida unui nuanțe istorice, acțiunea este totuși piperată cu evenimente fantastice și supranaturale. Și aici dragostea își joacă jocul trădător, unde inima eroului este îndoită între dragoste și onoare într-un triunghi al dragostei între eroul creștin, o prințesă maură și o războinică
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]